1513.Dar de unde minte cînd trebuia

   Că-i nevoie în lume şi de spiritualitate, o fi, că şi este ceva ca şi lumea de bună şi rea. Asta e, de alta nu se prinde de noi, defilăm aşa că şi Baza o mai aştepta, cît o vrea.
    Încet şi sigur cînd va dori EL ne va înlesni cele ce trebuie îndeplinite la termenele convenite SUS. Le vom simţi şi supune că nu-i încotro, doar EL ne conduce de vrem ori nu. Şi astfel Baza vieţii construite de noi în aer o vom afla la timp să nu ne risipim degeaba realizarea. Acuma nedreaptă şi rea, dar o dată Baza montată la locul EI, alte condiţii vom simţi că ne diriguiesc. Ne vom autocenzura felul de a fi, acum anapoda şi dezlînat pus pe rele şi urîte în toate cele.
    Se tinde încă spre perfecţiune, nu ne-am învăţat minte, nu de mult teroriza omenirea, şi-n lume cu destule exemple şi acuma. E o luptă încîlcită că ne lipseşte Baza, şi-o cîrpim viaţa cu ce ne vine la mînă. Nu contează de zonă, naţie ori demers, politic ori social, cultural ori ce-o mai fi, că ce-i nevoie nu-I. Că majoritatea tehui se simt buimaci în aşa lume, nu-i de mirare, dar încă-i de tras barca pe uscat, nu v-aţi săturat?
    Duşmanii civilizaţiei, e de discutat mult, civilizaţia de te lipseşte de firescul existenţei, e o pacoste cocoţată, ca sărăcia pe zestre. Mai bine lipsă pînă ne-om dumiri cum e şi cu ea în devenire corectă, demnă adevărată. Nu spoială de doi bani, bună de adormit copii. Dreptul e ceva ca o abureală de-i pe mîini de politicieni imorali şi vicleni. Trebuie Baza vieţii repusă cum nu mai ţinem minte de ea vreodată ci doar din poveşti.
    Şi de omenie ducem lipsă-n lume, dar nu se zice nimic, o fi rară dar deloc e mai bine? Îmbucurător că este pe undeva scoasă cînd nu te aştepţi, de-şi bat joc toţi de ea, că ne lipseşte ce am mai spus. Îndreptarea, bunul-simţ, cumpătarea, îngăduinţa, simţul măsurii şi al dreptăţii.
    Ni-s date nevoile pe măsura nedreptăţii acumulate SUS şi ne părăseşte şi-o încasăm. Zăpăciţi nu mai ştim de noi, dăm toate pe una, de-am putea, dar de unde minte cînd trebuia. Buieci fără măsură în nedreptate pînă-n gît. EL ne pregăteşte întîi privelişti nedorite în suferinţe şi necazuri aspre, doar ne vom clăti mintea. Şi limpeziţi să ne gîndim la noi, oare facem ce trebuie?