ÎL căutăm și ne edificăm înspre CER, mergînd doar printre oamenii de pe Pămînt. Ni se cere bunu-simț menținut între noi tot mereu și de EL să nu uităm defel. Și lucru poate inexplicabil nici nu avem de ales, ni se impune de SUS, vom vedea. În etape de desăvîrșire continuă, urcînd în noi înșine și între noi.
Închipuiri reale parțial și-n dărîmare de construcții deosebite, tinzînd spre nefiresc. Vițelul de aur, banul, avuția, jugul, sclavia, demența, dezumanizarea consimțită. Cîștigul perderii de tine și de ceilalți înstrăinat în nedreptatea rea și urîtă firii. Necunoașterea adevărului ce-l știi și nu-l pricepi.
Și cu fața sa umană, ajutorul dat celor în nevoi, cînd începi să te ridici din noroi. Schimbarea trebuie totală încet și sigur. EL are răbdare multă și să fim înspre bine doar, cu capul pe umeri. De e să ne închinăm cuiva, LUI se cuvine, nici alte-i închipuiri, mai mult ori mai puțin simțite.
Să fie calm, blînd, ne lăudăros, impunător, stăpîn pe sine, drept cu sine și ceilalți, îngăduitor, fără teamă și lașitate, cinstit, reținut, ne supărăcios, serios și ferm în bine și util, cu bun-simț. E mult e puțin, asta e și trebuie. Într-adevăr nu-i ușor. Mai e o virtute esențială, curajul, fără de care toate-s zero.
Frica nu-i o soluție practică, e și rușinoasă și din punct de vedere moral. Se zice că trebuie să-ți fie frică de EL, că-i justificată și EL ne zice la fel. Și să nu ne oțărîm la EL că-i vai de noi, numai cu gîndul și o încurcăm. Cerințe ferme putem să-I avem. Cînd sîntem cum vrea, sigur ne apără și nu simțim frica.
Idei ce se bat cap în cap, să nu-ți fie frică de moarte, adică să-L înfrunți. Și pe de altă parte, că totul se plătește, adică știi că greșindu-I, părăsit, plătești. E altceva, de vrei să fii liber trebuie să-L știi și îndreptat cum vrea, atunci e normal. Că EL E Baza vieții de pe Pămînt, fără de care nimic nu-i posibil, decît în greșeală și plată dărîmantă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu