Noi cei încă buni și-ntre oameni și-n fața SA, sîntem datori a nu fi de acord cu nedreptatea lumii. Să ne implicăm cum putem mai cu folos în ceea ce trebuie, să nu stăm cu mîinile-n sîn. Că-i păgubos și ușor, dar cineva trebuie să se implice cît putem că prea mult încă nu-i timpul.
Libertatea nu înseamnă îngăduință și toleranță pentru nedrepți, derbedei și șmecheri. Și cei buni ca să fie și-n continuare cum trebuie se vor întrebuința cu voință. Nu le pică nimica din CER, ci curaj și efort continuu. Lenea, trîndăveala e dulce, nu munca și străduința, dar acestea produc bucuria realizării doar.
Se mișcă lumea într-o direcție greșită dar totuși e un sens și-n mediu înconjurător. Și-l simt mai mulți, ce întrezăresc o așteptare de demult, ce ne vine tot mai aproape. Indiferența nu-i corectă ci implicarea, cum o fi doar în bine și util, să nu-I greșim.
Dreptatea Sa EL ne-o transmis-o, cînd o fost acum 77 de ani, că de nu-L ascultăm o încurcăm. Și am luat-o-n barbă rău de tot și toată lumea o suferit corecția aceea. Cu ce folos oare? Nici unul. Nu-L știm în continuare mai defel în lume, îL nesocotim, chiar și renegăm. Nedrepți și imorali și cu rele și urîte fapte mai mereu în față defilăm prin lume, nepăsători. Oare pînă cînd?
Nu trebuie să judecăm cu fereală poruncile LUI, ci să le aplicăm, nu să le judecăm. Cine sîntem noi să-L judecăm pe EL, niște nedrepți ordinari. Demni de părăsiri și necazuri pentru a-L ști cine-I, că se vede că sigur nu știm Baza vieții. Și de asta-i nedrepătate-n lume cît vrei, numai nedrepții, și nu vrei, cei corecți.
Ne mai dă pe ici pe colo, cîte un om deosebit, demn de urmat, exemplar de omenos. Să ne mai dăm seama cum ar trebui să fim măcar cît de cît. Să nu pierdem contactul definitiv cu ceea ce sîntem și nu putem din nedreptatea atotbiruitoare. Ce ne domină o existență searbădă și urîtă în rele îndeletniciri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu