vineri, 15 iunie 2012

1539.Copleșiți de neputință

   Singura înfăptuire demnă de luat în considerare, e să nu ne lăsăm copleşiţi de neputinţă. Ci să ne interesăm, să ne zbatem înspre mai bine şi util. Să vibrăm cu frumosul şi desăvîrşitul să ni-l dorim a-l împlini şi noi înşine înspre folos şi de se poate nu numai pentru noi. Să nu fim egoişti, ci darnici şi săritori la bine şi corect. Şi foarte important, celor ce cer, să le venim în ajutor, văzînd că au nevoie iminentă.
   Să nu dăm dovadă de şmecherie, de obrăznicie şi nepăsare faţă de ce-i corect şi adevărat, bine şi cu bun-simţ. Să ne împotrivim deştepţilor nevoie mare, fudulilor şi delăsătorilor de nimic, puturoşi şi nemernici. Chiar de sîntem catalogaţi, tonţi şi fraieri, să nu ne lăsăm copleşiţi de vorbele lor ci să ne vedem de ale noastre. Înspre preocuparea corectă bună şi aducătoare de mulţumire demnă, adevărată.
  Să fim de partea dreptăţii ne minţite, ne duse cu preşul, ca acuma în lume. Ci să ne căznim, că ăstai cuvîntul de ordine într-o nedreptate continuă faţă de EL şi adevăr şi bun-simţ uitat. Nu-i uşor deloc, asta-i situaţia în care am ajuns şi EL ne-o pus-o în faţă de un timp încoace, ca să ne încerce. De reuşim, îL putem urma, de nu, va fi altă cale, numai EL ştie cum va fi, nemulţumindu-L încă. Dar să nu ne lăsăm şi să-I creem premisele une-i reuşite în continuare.
   Într-adevăr şmecherilor li-i groază de fraiereală, onoarea lor e impulsul josniciei. Fără urmă de bun-simţ şi dreptate corectă, ci în bătaie de joc continuu de tot şi toate cele. Fără jenă ei caută să se impună şi să nu-ţi rămîe cumva datori la vreo neatentă atenţionare, mai aspră. Îs cu nasul de ceară, de-i încalci netrebnica demnitate.
   De-ţi greşesc, se fac că plouă şi doresc ca tot tu să le vii în întîmpinarea îndreptării ce li-i necesară, dar n-o pot înfăptui. Li-i sub onoare, neputincioşi la bine şi demnitatea adevărată, corectă şi fermă ci în bătaia de joc a bunului-simţ. De regulă cu asemenea persoane, timpul vindecă de poate şi el rănile produse din neobrăzarea, ce la ei e firească.
  Recomand evitarea lor, pe cît posibil, pînă-şi revin, de nu, vezi-ţi de drum şi nu-i mai băga în seamă. De nu se poate şi ei îs venetici acolo, roagă-L doar pe EL să te ajute, dar tu să fii cum trebuie. Dezmeticeşte-te la ceea ce doreşte EL de la tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu