2791.Tinerețea voioasă de desăvîrșiri semețe

  Ne vom afla viața de început ferită de rînjete, de pîngărire, ci demnă adevărată. Cumsecade fiecare în sărbătoarea spiritului cu gîndire sprintenă înălțătoare. Cum numai tinerețea voioasă e cu adevărat în cunoștință de desăvîrșiri semețe. Bucurîndu-se de ale vieții întîietăți simțite demn și cu adevărat promițătoare cu de toate cele.
  Ulterior e de aflat încercările, de gustat amara existență, un amestec de bine și rău. Ce ne edifică că-i viața, ce cu mare greutate ne pricepem fiecare cum poate. A o înțelege cîte un pic și pășim nesiguri pe un preș, ce din cînd în cînd ni-i tras de sub picioare. Prăvălirea-i groaznică, de nu ești învățat să mai și cazi, că nu-i totul lin și șes.
  Vulgaritatea și nemernicia îndestulată ni-s opreliști neînțelese în viață. Să nu ne luăm după ele niciodată, că-i urîtă treabă și cu rele urmări ne vom învăța. Sătu-i de o viață nedemnă, josnică și tristă tare, rateu de oameni fără minte.

1513.Dar de unde minte cînd trebuia

   Că-i nevoie în lume şi de spiritualitate, o fi, că şi este ceva ca şi lumea de bună şi rea. Asta e, de alta nu se prinde de noi, defilăm aşa că şi Baza o mai aştepta, cît o vrea.
    Încet şi sigur cînd va dori EL ne va înlesni cele ce trebuie îndeplinite la termenele convenite SUS. Le vom simţi şi supune că nu-i încotro, doar EL ne conduce de vrem ori nu. Şi astfel Baza vieţii construite de noi în aer o vom afla la timp să nu ne risipim degeaba realizarea. Acuma nedreaptă şi rea, dar o dată Baza montată la locul EI, alte condiţii vom simţi că ne diriguiesc. Ne vom autocenzura felul de a fi, acum anapoda şi dezlînat pus pe rele şi urîte în toate cele.
    Se tinde încă spre perfecţiune, nu ne-am învăţat minte, nu de mult teroriza omenirea, şi-n lume cu destule exemple şi acuma. E o luptă încîlcită că ne lipseşte Baza, şi-o cîrpim viaţa cu ce ne vine la mînă. Nu contează de zonă, naţie ori demers, politic ori social, cultural ori ce-o mai fi, că ce-i nevoie nu-I. Că majoritatea tehui se simt buimaci în aşa lume, nu-i de mirare, dar încă-i de tras barca pe uscat, nu v-aţi săturat?
    Duşmanii civilizaţiei, e de discutat mult, civilizaţia de te lipseşte de firescul existenţei, e o pacoste cocoţată, ca sărăcia pe zestre. Mai bine lipsă pînă ne-om dumiri cum e şi cu ea în devenire corectă, demnă adevărată. Nu spoială de doi bani, bună de adormit copii. Dreptul e ceva ca o abureală de-i pe mîini de politicieni imorali şi vicleni. Trebuie Baza vieţii repusă cum nu mai ţinem minte de ea vreodată ci doar din poveşti.
    Şi de omenie ducem lipsă-n lume, dar nu se zice nimic, o fi rară dar deloc e mai bine? Îmbucurător că este pe undeva scoasă cînd nu te aştepţi, de-şi bat joc toţi de ea, că ne lipseşte ce am mai spus. Îndreptarea, bunul-simţ, cumpătarea, îngăduinţa, simţul măsurii şi al dreptăţii.
    Ni-s date nevoile pe măsura nedreptăţii acumulate SUS şi ne părăseşte şi-o încasăm. Zăpăciţi nu mai ştim de noi, dăm toate pe una, de-am putea, dar de unde minte cînd trebuia. Buieci fără măsură în nedreptate pînă-n gît. EL ne pregăteşte întîi privelişti nedorite în suferinţe şi necazuri aspre, doar ne vom clăti mintea. Şi limpeziţi să ne gîndim la noi, oare facem ce trebuie?