4196..Și restul.

 „Ce fel de oameni sîntem?”, cum o dat Dumnezeu, dar precis după încercările date în timp și spațiu, chiar noi reconsiderîndu-ne. După unele și altele a fi cumsecade și cu frică de EL, cu respect față de noi înșine, între noi oamenii cu bun-simț. Și dreptate și-n natură, crezînd în EL, foarte puțini însă, majoritatea-s în cîte religii cooptați mai mult ori mai puțin ce-L recunosc.
  Cu dreptate doar pe EL, Unicul Dumnezeul Cel VIU din CER, restu-s aiureli de doi bani ce vă duc cu preșul cît pot mai mult în derizoriu lumescului. Necuviințării și fărădelegilor, nu cum date odinioară de EL și azi uitate, răstălmăcite după interese meschine și nedrepte orînduiri ce-L nesocotesc la greu, doar pe ei. Neputincioșii ce se agață de viață în zadar că una-i posibil judecata-i pe loc în lume cît sîntem ne socotim cu EL și plata-i peșin.
  Variind de la ne vedea împlinită vîrsa înaintată, mulțumiți de viață, sătui de zile și cu EL în bune relații convenite. Și restul în diferite stadii de nemulțumiri și neîmpliniri, necazuri, suferințe, desnădejdii cumplite și prematură moarte.

4081...Nu L-am luat în considerare defel.

  Dezmeticirea civilă, spre civilizație, trebuie să fie concomitent cu cea în fața LUI, cumsecade. Aflîndu-ne fiecare cum dorește și poate, o relație cu EL, că ne așteptă pe fiecare. De sine știutor sincer cu EL conversînd și aflîndu-ne în timp și spațiu traseul. De urmat al viețuirii corecte de astă dată, fără tălăngile neputinței, ci cu adevărat oameni.
  Între oameni, în natură și-n fața LUI, e totuși legătura asta cu care ne-am obișnuit. Prin intermediul bisericii, apoi și acestea își vor schimba înfățișarea, nu arbitrar. Ci cum trebuie, astfel crucile și toate semnele morților vor dispare, se va înlocui cu semnul luminii. Care-i din CER, firesc cum se poate mai bine și simbolistic mai eficient și elocvent.
  Sub semnul SĂU cunoscut cum știm și pînă acuma nu L-am luat în considerare defel.

4038...Tot vrînd și învingători și învinși.

  Și nărăviți în necugetate porniri lăuntrice ce dau pe afară și pe din afară de ceea ce sîntem a fi. Și nu catadicsim cumsecade, ci anapoda de-L exasperăm mereu din vechime. De nu s-o putut încă hotărî cum e de procedat cu noi așa năstrușnici în cam toate ce ne sînt la îndenînă. Comportîndu-ne nedrept și însăilăm definitivări nedrepte ce țin, răsturnîndu-I LUI planuri cu noi.
  În care CER-ul își investise nădejdi odinioară, răsturnate cu vehemență nepăsătoare. De tot și de toate, doar relative stagnări înspre binele văzut de SUS, că ne trage sfoara. Neputinței de a-I fi LUI pe plac continuu, delăsători și mîndri în prostii ce țin. De se miră și CER-ul de așa nedreptăți ce singuri ni le tot suferim întruna de cînd sîntem.
  Cu chiu cu vai dîndu-ne singuri seama de necuviințele făcute răsplătite din noi cu noi tot vrînd și învingători și învinși.

3829...Cu interes vădit cît mai corect

  Ni se cere convertirea înspre EL cumsecade, îndreptați și-n aceste așa potrivnice stări. Ale lucrurilor fără EL oriunde te întorci tot de nerozii, prostii și neputințe dai. Între oameni, natură oriunde necunoașterea SA e fudulă urîtă răutate de a-I mulțumi. Și drept consecință și-o tot ducem de rîpă viața nefiresc ne simțim de la o vreme. De vede și vede că nu-L nimerim măcar a-L face cum trebuie părtaș cu noi la viață.
  Viață ce-I datorăm în încercarea CER-ului de a ne înfiripa oameni cu adevărat. Dar nu-i cum că nu reușim și EL sătul de atîta reavoință ne părăsește nemulțumit. De mii de ani aceiași placă srîjelită, uzată-I oferim întruna, oare pînă cînd?! Și drept răspuns EL ne tot rade de pe firmamentul trăiniciei omenești proiectate. Doar om pricepe într-o vreme ceea ce ni se pretinde de SUS fără ocolișuri.
  Îndreptați cu adevărat înspre EL, căutîndu-L cu interes vădit cît mai corect.

3817...Vom afla în deplină nouă cunoaștere

  De ce dorește să fim buni, drepți, cumsecade între noi și-n natură, cu EL de asemenea. Conlucrînd cum dorește, e lucru știut de multă vreme și totuși nu ne învățăm, de ce?! Oare așa-i o chichiță de-a SA și-I va trece, sigur nu, e o continuă prefacere ce-o tot trăim. În cunoașterea noastră, a naturii Pămîntului și a SA, subordonați, dar încă nu cum trebuie.
  Mai bine zis EL fiind Șeful proiectului CER-esc cu noi de format să ajungem cumva cîndva. Nu oricum cum sîntem încă azi așa rîzgîiați, nedrepți și neputincioși. Ci cum cam știm bunul-simț, binele și de EL, dar nu ne ținem mai defel. Înstrăinați așa lăsați o vreme de transformări, se vede treaba programate de SUS, mai liberi oarecum.
  Și cît de curînd ne va suna adunarea și alte principii de viață vom afla în deplină nouă cunoaștere.

3793...Măcar întrezărindu-se schimbarea bună

  EL nu-I călăul nostru, ci Îndrumătorul într-o înțelegere cum trebuie, de aflare a noastră. Între noi cumsecade cu EL știindu-ne lungul nasului, e dificil așa îndepărtați. De năzuințele SALE față de noi, necunoscîndu-L corect, ci aproximîndu-L pe nedrept. Avînd drept urmări, lăsarea noatră din mîna SA la îndemîna crîncenelor necazuri.
  Nu ni-i accesul înlesnit la ceea ce ne este necesar în viață, că nu putem fi cum ni se cere de SUS. Nu îndărătnici într-o condiție mai rece ca ghiața, față de căldura ce ar trebui să-I arătăm. Conlucrînd la îmbunătățirea noastră umană pe Pămînt și-n natură. Ne mai vorbind de ceea ce trebuie să-I devenim necondiționat cît mai bine în preajmă.
   Altfel nu putem trece mai departe, blocați în actualele condiții necinstite în fața SA. Cum ne știe și nu conviețuim mai acătării măcar întrezărindu-se schimbarea bună.

3743...Cum ne imaginăm doar cum trebuie să fim

  Ne apucă durerea pe răpunere, doar om reveni a fi oameni cumsecade și să ne lase. Dar nu-i cu cale, ne ținem tari în nerușinate nelegiuiri ce nu-L știm și îndărătnici. Totuși șocul surprizei dezamăgirii că nu avem credința trebuincioasă, care să ne apere. Ci neobrăzarea nerecunoașterii SALE și fudula răutate a credinței în nimic și de nimic ajungem pînă nu mai sîntem.
  De EL se cam știe de toată lumea, dar e mușamalizat firesc de netrebnicii impotenți. În fața SA care-I Unicul și Incoruptibilul ce nu le-ar permite mîrșăvii deloc. Și omenirea îndreptată altă alcătuire ar avea, fără loc nedrepților și șmecherilor. Ci încrederea domnind în pacea lumii cu liniștea făuririi bunei vieții în cooperare cu Totul cum e și firesc.
  Dar așa cu buzele umflate după EL și noi cum ne imaginăm doar cum trebuie să fim.

3564.Simțind aceasta în timp de conlucrare

  Părăsirile și susținerile CER-ului ce ne privesc individual, familial și colectiv. Îs legate de felul nostru de a fi, avem pornirea dată cumsecade, dar nu ne vedem de ea. Ci-n diferile căderi sub diverse influențe decădem și noi între noi și-n fața SA. Hotărîtor înstrîmbîndu-ne de ne conceput pentru EL, părăsindu-ne cînd întrecem măsura.
  Ce de regulă n-o știm, întinzînd mereu coarda toleranței Divine pînă peste poate. Și la o adică ne plesnește de ne sar capacele și nu mai știm revenirea corectă. N-o dibuim, repeziți și în necunoștință de cauză corectă în fața SA și-ntre noi anapoda. Cum ne vine la o socoteală nedreaptă, neputincioasă de bine și util, cum ar fi normal.
  E de căutat schimbarea adevărată, demnă, bună, morală și dreaptă mereu să ne fim nouă. Și LUI, respectîndu-L cum ne pretinde, simțind asta în timp de conlucrare.