Ni se cere convertirea înspre EL cumsecade, îndreptați și-n aceste așa potrivnice stări. Ale lucrurilor fără EL oriunde te întorci tot de nerozii, prostii și neputințe dai. Între oameni, natură oriunde necunoașterea SA e fudulă urîtă răutate de a-I mulțumi. Și drept consecință și-o tot ducem de rîpă viața nefiresc ne simțim de la o vreme. De vede și vede că nu-L nimerim măcar a-L face cum trebuie părtaș cu noi la viață.
Viață ce-I datorăm în încercarea CER-ului de a ne înfiripa oameni cu adevărat. Dar nu-i cum că nu reușim și EL sătul de atîta reavoință ne părăsește nemulțumit. De mii de ani aceiași placă srîjelită, uzată-I oferim întruna, oare pînă cînd?! Și drept răspuns EL ne tot rade de pe firmamentul trăiniciei omenești proiectate. Doar om pricepe într-o vreme ceea ce ni se pretinde de SUS fără ocolișuri.
Îndreptați cu adevărat înspre EL, căutîndu-L cu interes vădit cît mai corect.
