4340..Cît sîntem.

  Nu oricine și reușește să-și aibă propriu mijloc auto cu care să umble pe unde dorește și cînd dorește, e mai încă destul de dificil. În țara noastră atît de vitregită de noi înșine și de alții cît nici nu gîndim, dar constatăm că ne bate Dumnezeu că nu-L băgăm în seamă. Cum ne pretinde și avem de tras verzi și uscate, verzi am vrea noi să fim mereu, dar tot la cheremul SĂU ajungem.
  Și-i bai că-L nesocotim, unii mai nedumeriți zic că ei au religia pe care o urmează, dar e cu EL? Sigur nu, că pe aici acest obicei nu-i încă întîlnit așa tam-nisam, ci doar înstrăinările de EL și Lumea LUI și noi alandala. Pe minciuni și nelegiuire tot mereu de-i vai de steaua noastră la o adică plătind peșin de nu ne mai vedem, năuciți ne mai știind adevărul și dreptatea SA.
  Cu noi, că-I în legătură cu noi mereu a ne comporta cumsecade alăturea nemijlocit, deocamdată, de EL cît sîntem.

4035...Cunoașterea menirii ce nu-i știută

  E bună și schimbarea bună între oameni, morala binelui, uitarea răutăților de tot felul. Îmbunătățirea conduitei în natură și-ntre oameni și de uitate și de minciuna religiilor. Ce nu-L preamăresc ci-n virtutea minciunii repetate la nesfîrșit se îndobitocesc ei. Și pe destui gură-cască, neștiutori de bine și util nu încă și de Adevărul SĂU cu noi înșine.
  E prea mult în așa nedreptate lumească în care EL ne-o tot împins departe să-I fim. Pînă va considera că ne-am lecuit de a-L denigra și respinge, cum era în trecutul. Îndepărtat o relație ce-i de uitat și doar să nu-i mai repetăm greșelile ce ne costă și azi. Adică odată pornită o relație cu EL întreaga lume să-L urmeze în deplină cunoștință de cauza LUI.
  Împreună cu noi nemijlocit, aflîndu-ne dintr-un mers în cunoașterea menirii ce nu-i știută.

3937...Dar tot nu ne împăcăm așa ușor cu felul SĂU.

  Ni se cere și nebunia limitată și-n direcția dezmeticirii, îndreptării. De altă cale nu-i în așa delăsare generală înspre neantul religiilor cu toptanul. Ce nu-L doresc E prea astru și drept, îți dă la mir cînd nu te aștepți și nu-I de dorit tot așa. Că nu E cu putință a-L schimba cît s-o tot strofocat omenirea EL tot în picioare cade. De fapt nu cade se menține neclintit în fața redutei neputinței noastre și ne va schimba!
  Vă zic din propria mea scurtă experiență, atîta scormoneșe tot pe a LUI să fie. Și-ți demonstrează și ție de te dezmeticești și-L aprobi, chiar de-ți vine uneori greu. La fel de încăpăținați îL moștenim aici tare competenți sîntem de îndărătnici. Cu chiu ce vai ne învoim cu demersul SĂU, nici nu-L prea pricepem așa distant. Dictatorial, nu fără dreptate, dar tot nu ne împăcăm așa ușor cu felul SĂU de a fi.

3840...Plătim în viață

  Curat nebunie, auzi că-i semeață desăvîrșire să te încrezi în trăsnaia de NT. Ce nu-L ia pe EL în serios, ci pe cîte închipuiri, năluciri neroade spre neant. Sînt destui nedrepți, cu bine, suficient de neștiutori și rezervați, atei ce-și duc viața. Mai acătării decît aliniații în cîte religii, în derivă, fără de EL în mod firesc dar la fel de nedrepți. E o aproximare relativă doar EL știind pe fiecare cît plătește.
  Cumințenia e de dorit de SUS să ne călăuzească între oameni și-n natură. Dar nu indiferenți față de EL, ci în cunoștință de cauză cît se poate ști azi pe Pămînt. Chiar respectîndu-L de se poate și mai bine ar fi de-L creditezi Unic Dumnezeu. Cum E de fapt, dar în așa nelegiuită lume-i greu de luptat să fii cum trebuie. Din toate punctele de vedere, nici nu știm bine ce și cum e de făcut neinstruiți corect.
  Că-n virtutea învățămintelor actuale de oriunde îI greșim la greu și plătim în viață.

3743...Cum ne imaginăm doar cum trebuie să fim

  Ne apucă durerea pe răpunere, doar om reveni a fi oameni cumsecade și să ne lase. Dar nu-i cu cale, ne ținem tari în nerușinate nelegiuiri ce nu-L știm și îndărătnici. Totuși șocul surprizei dezamăgirii că nu avem credința trebuincioasă, care să ne apere. Ci neobrăzarea nerecunoașterii SALE și fudula răutate a credinței în nimic și de nimic ajungem pînă nu mai sîntem.
  De EL se cam știe de toată lumea, dar e mușamalizat firesc de netrebnicii impotenți. În fața SA care-I Unicul și Incoruptibilul ce nu le-ar permite mîrșăvii deloc. Și omenirea îndreptată altă alcătuire ar avea, fără loc nedrepților și șmecherilor. Ci încrederea domnind în pacea lumii cu liniștea făuririi bunei vieții în cooperare cu Totul cum e și firesc.
  Dar așa cu buzele umflate după EL și noi cum ne imaginăm doar cum trebuie să fim.

2946.E bai de ne și înrăim și urîțim în trăiri nedemne

  Ne închipum că nu mai credem, așa de nedreaptă ni se pare religia, nu-L închipuim altfel. Și totuși e de făcut un efort și-L găsim doar pe EL Singurul Dumnezeul Adevărat. Oriunde-I, dar să ne obișnuim cumsecade între oameni și cu EL de asemenea necomplicat. Ci Simplu fiecare îL va afla cînd dorește cu ardoare și I se confirmă cu adevărat.
  Doar repet să vrem sincer și hotărît răbdător încăpăținat. Și nu ne va mai trebui cît trăim alte năzuințe în spiritualitate, dobîndind totul la timp. Într-o conlucrare ce-o vom afla în timp desfășurîndu-se aievea, cum n-am știut.
  Că-nstrăinați de EL, neștiutori și religiile strîmbe LUI și nouă ne alungă. Găsindu-ne refugii sălbatice, închipuiri răzlețe în alte temelii necivilizate, îndepărtate. Ce pe moment ne mulțumesc, închipuidu-ne, verzi și uscate ne la locul lor. E de reflectat corect și să-L aflăm, că-i bai de ne și înrăim și urîți în trăiri nedemne.