3937...Dar tot nu ne împăcăm așa ușor cu felul SĂU.

  Ni se cere și nebunia limitată și-n direcția dezmeticirii, îndreptării. De altă cale nu-i în așa delăsare generală înspre neantul religiilor cu toptanul. Ce nu-L doresc E prea astru și drept, îți dă la mir cînd nu te aștepți și nu-I de dorit tot așa. Că nu E cu putință a-L schimba cît s-o tot strofocat omenirea EL tot în picioare cade. De fapt nu cade se menține neclintit în fața redutei neputinței noastre și ne va schimba!
  Vă zic din propria mea scurtă experiență, atîta scormoneșe tot pe a LUI să fie. Și-ți demonstrează și ție de te dezmeticești și-L aprobi, chiar de-ți vine uneori greu. La fel de încăpăținați îL moștenim aici tare competenți sîntem de îndărătnici. Cu chiu ce vai ne învoim cu demersul SĂU, nici nu-L prea pricepem așa distant. Dictatorial, nu fără dreptate, dar tot nu ne împăcăm așa ușor cu felul SĂU de a fi.

2723.Sîntem așteptați și ne integrăm rapid și bine

  Neantul e și atunci cînd murim ne ducem nicăieri, că nu-L știm bine Cine E. Ci duși de nas de cîte nedreptăți făcute LUI și nouă, noi plătim. Și acolo e un tărîm necunoscut în așa condiții de scurtare a vieții preconizate de SUS, dar ratate. Pe mîna noastră din varii motive, le-am tot zis, neputință, nedreptate, dezinformare. Că-i drept de sîntem cum trebuie, ne desprindem de viața de pe Pămînt și dincolo.
  Sîntem așteptați, și ne integrăm rapid și bine, e doar o schimbare la nivel spiritual. Ne așteptăm cînd sîntem încă vii, știm cum se va petrece, lin, în tihnă, mulțumiți. Și familia și apropiații înștiințați din timp, toate bune și frumoase cu toate că noi murim?! Ne lăsăm doar trupul gol de minte și spirit, conlucrînd într-o nouă etapă.
  A existenței noastre pe care n-o știm, mai nimica acuma încă îndepărtați de EL. E de făcut pașii necesari și altă cunoaștere vom recăpăta în privința vieții. Cum sîntem acuma și cînd ne vom cuminți cu EL, ce va urma vom afla negreșit.

2722.Preconiza EL să avem de trăit pe Pămînt

  Neantul, e un termen ce-l folosesc des, un cuvînt ce-l pun să înlocuiască ratarea vieții. Plecarea dintre oameni timpuriu, neîmplinit, adică sătul de zile și bătrîn de ani, cam 120. Atîta ne-o preconizat EL să avem de trăit pe Pămînt, cum trebuie. Dar nedreptatea în care ne implicăm naivi ne costă și familia, și ne doare, neputincioși.
  Nu numai că plecăm dar ne și amărîm viața, cu așa neîmpliniri, nedrepte nouă. Și chiar cu nevoi și necazuri numeroase, suferință, deznădejdii și altele. Trăim neantul oriunde, e cu noi neputința de a fi oameni adevărați și-n cunoștință de EL corectă. Pierderea de timp, că nu-I sîntem cum trebuie, din viața dată și irosită involuntar. Așa-i lumea și nu de acuma ci de cînd e ea, tot nedreaptă și fără EL.
  Și mai ales cînd ni se apropie sfîrșitul trebuie să-l știm din timp. Să ne învoim cu CER-ul și cu cei apropiați de noi, mulțumiți și îndestulați măcar cît de cît. Că-i încă cale lungă pînă vom deveni chiar cum ne dorește EL să-I fim. Dar să se anuleze deocamdată dintre noi moartea intempestivă, de noi depinzînd, EL ne așteaptă.