2722.Preconiza EL să avem de trăit pe Pămînt

  Neantul, e un termen ce-l folosesc des, un cuvînt ce-l pun să înlocuiască ratarea vieții. Plecarea dintre oameni timpuriu, neîmplinit, adică sătul de zile și bătrîn de ani, cam 120. Atîta ne-o preconizat EL să avem de trăit pe Pămînt, cum trebuie. Dar nedreptatea în care ne implicăm naivi ne costă și familia, și ne doare, neputincioși.
  Nu numai că plecăm dar ne și amărîm viața, cu așa neîmpliniri, nedrepte nouă. Și chiar cu nevoi și necazuri numeroase, suferință, deznădejdii și altele. Trăim neantul oriunde, e cu noi neputința de a fi oameni adevărați și-n cunoștință de EL corectă. Pierderea de timp, că nu-I sîntem cum trebuie, din viața dată și irosită involuntar. Așa-i lumea și nu de acuma ci de cînd e ea, tot nedreaptă și fără EL.
  Și mai ales cînd ni se apropie sfîrșitul trebuie să-l știm din timp. Să ne învoim cu CER-ul și cu cei apropiați de noi, mulțumiți și îndestulați măcar cît de cît. Că-i încă cale lungă pînă vom deveni chiar cum ne dorește EL să-I fim. Dar să se anuleze deocamdată dintre noi moartea intempestivă, de noi depinzînd, EL ne așteaptă.