2723.Sîntem așteptați și ne integrăm rapid și bine

  Neantul e și atunci cînd murim ne ducem nicăieri, că nu-L știm bine Cine E. Ci duși de nas de cîte nedreptăți făcute LUI și nouă, noi plătim. Și acolo e un tărîm necunoscut în așa condiții de scurtare a vieții preconizate de SUS, dar ratate. Pe mîna noastră din varii motive, le-am tot zis, neputință, nedreptate, dezinformare. Că-i drept de sîntem cum trebuie, ne desprindem de viața de pe Pămînt și dincolo.
  Sîntem așteptați, și ne integrăm rapid și bine, e doar o schimbare la nivel spiritual. Ne așteptăm cînd sîntem încă vii, știm cum se va petrece, lin, în tihnă, mulțumiți. Și familia și apropiații înștiințați din timp, toate bune și frumoase cu toate că noi murim?! Ne lăsăm doar trupul gol de minte și spirit, conlucrînd într-o nouă etapă.
  A existenței noastre pe care n-o știm, mai nimica acuma încă îndepărtați de EL. E de făcut pașii necesari și altă cunoaștere vom recăpăta în privința vieții. Cum sîntem acuma și cînd ne vom cuminți cu EL, ce va urma vom afla negreșit.

2706.Aflăm răspunsuri începînd din acel moment

  Ne trezim că existăm și cu o sumedenie de întrebări fără răspuns. Printre ele și cea de E EL undeva și Cine E? Și cine sîntem noi în raport cu EL? Mai rară așa curiozitate, e de străbătut ceva timp și spațiu din viață, și-L vom afla de ținem neapărat corect. Că-I destul de dosit, dar totuși de dorim și-n gînd ne adresăm cu curaj LUI. Sigur aflăm răspunsuri începînd din acel moment, doar să-I fim sinceri.
  Și astfel se petrece un fapt, aflînd de un ne-fapt că E în lume, ne dezmeticim. În scurt timp și-L credem, aievea în noi aflîndu-L, oriunde-I prezent și nu mai sîntem. Necunoscători în EL, ci ne încredem fără șovăire, deplin să-L tot aflăm, dorim. Nu-i simplu și nimeni nu ne ajută fățiș, ci prin ricoșeu unii și alții, nici nu-și dau seama. Important e să fim receptivi la bine și util mereu cu gîndul la EL.
  Că EL de cînd e lumea s-o tot încrezut în diverși inși, să-L ajute a scoate omenirea din impasuri. Chiar de nu-L știau mai deloc, Li se impunea în traseul vieții lor și-L urmau încrezători. Chiar de nu știau mai nimica cum se va și termina.

2386.De cîte necazuri, ce cuprind pe oamenii părăsiți

  În loc să ne îndreptăm cum ne cere EL și să-L știm cu adevărat Cine E. Ne dorim așa de la sine să fim ocrotiți, noi și familia, nația, țara de cîte necazuri. Ce cuprind pe oamenii părăsiți de EL, cînd nu-I mai poate răbda, EL, Îndelungrăbdătorul. Că de am fi noi prin absurd, cu puterea Sa, ne-am pedepsi copămîntenii, de ar vedea ei asprime. Nu așa cînd și cînd, după perioade de îngăduință peste poate, că sîntem nedrepți din cale-afară.
  Și merităm pedepsiți cam mereu cu așa fărădelege în viață, răi și urîți în comportări. Nu toți bineînțeles, că-s excepțiile, ce întăresc regula că sîntem nedrepți. Excepții ce ne arată că oamenii pot fi și cumsecade, unii din fire-s așa, dar și restul. De își impun cu voință moralizarea, binele între oameni, vor reuși, nu deodată. Dar în timp, cu răbdare și voință multă, cumpătați și preocupați.
   Că și din poporul evreu, greu încercat de EL, nerespectîndu-I dorințele explicite. Ca și acuma, oarecum struniți și în alertă mai mereu, neînțelegîndu-L, cu toate, că-s destul de deschiși la minte. Se vede treaba că EL le oprește priceperea de a-și pricepe situația, tocmai a lor?! Și nu de ieri de azi, ci de mii de ani și așa-i și acuma! Încăpățînați în fața lumii și mai ales a LUI.