3927...Între aflate trăinicii.

  Noi oamenii nu ne recontopim în natură, ci murim fără alte urmări pe Pămînt. Dispărem nu în neant, ci-n țărînă trupul în descompunere terestră oarecum. Restul, gîndirea și spiritul Undeva, ori cine știe unde-s potrivite de unde au provenit. Uitînd periplul vieții trăite, de nu-s demni de ceea ne cere EL să-I fim și-ntre oameni și-n natură.
  Și atunci se schimbă foaia de parcurs și-L urmăm demni cumva, ce se știe doar SUS. Deci judecata-i pe loc atunci cînd nu mai ești, unii află ceva mai înainte. Dîndu-le posibilitate de a îndruma pe cine trebuie să-și schimbe felul și chiar. Își află o altă îndeletnicire în timp, radicală vieții duse fără căpătîi, ci-n schimbarea bună.
  În mirarea celorlalți nedumeriți de posibilitatea de a ne afla menirea între aflate trăinicii.

2723.Sîntem așteptați și ne integrăm rapid și bine

  Neantul e și atunci cînd murim ne ducem nicăieri, că nu-L știm bine Cine E. Ci duși de nas de cîte nedreptăți făcute LUI și nouă, noi plătim. Și acolo e un tărîm necunoscut în așa condiții de scurtare a vieții preconizate de SUS, dar ratate. Pe mîna noastră din varii motive, le-am tot zis, neputință, nedreptate, dezinformare. Că-i drept de sîntem cum trebuie, ne desprindem de viața de pe Pămînt și dincolo.
  Sîntem așteptați, și ne integrăm rapid și bine, e doar o schimbare la nivel spiritual. Ne așteptăm cînd sîntem încă vii, știm cum se va petrece, lin, în tihnă, mulțumiți. Și familia și apropiații înștiințați din timp, toate bune și frumoase cu toate că noi murim?! Ne lăsăm doar trupul gol de minte și spirit, conlucrînd într-o nouă etapă.
  A existenței noastre pe care n-o știm, mai nimica acuma încă îndepărtați de EL. E de făcut pașii necesari și altă cunoaștere vom recăpăta în privința vieții. Cum sîntem acuma și cînd ne vom cuminți cu EL, ce va urma vom afla negreșit.

1773.Ne încadrăm în timpii dați, o ducem mult și bine

   Ni s-a dat din start o misiune ce trebuie s-o ducem la final. Nu-i nevoie să ne risipim, ci s-o îndeplinim cu cît mai puține pierderi de se poate. Nu să murim pe timpul vieții, cu misiunea neîndeplinită. Cum vine asta? Simplu, nu ne încadrăm în termenele date și în criză de timp bun, sîntem penalizați. Și se poate merge pînă la moarte. De ne încadrăm în timpii dați, pe etape o putem duce mult și bine.
   Să nu ne complacem nedreptății și mediocrității lumii, ci de bine și util mereu. Căutînd și de EL, că și EL de noi se interesează continuu. Cu încredere în oamenii adevărați chiar și-n străini acordîndu-le creditul necesar. Și vom vedea în timp că ieșim mai bune decît cu neîncrederea ce ne-o format-o lumea.
   Sînt realizări în edificare, care-s mai promițătoare ca lucrarea gata. Ne facem iluzii despre lucruri ne gata și greșim aprecierea din necunoaștere adevărată. Lipsa răbdării și a previziunii ponderate. Nerăbdare ne joacă feste, graba strică treaba. Moderația e necesară în existență, ca să răzbați azi prin așa societate nedreaptă. Dar nițel mai ferm și clar, să fii cu demnitatea nepătată
   Datoria unor înfăptuiri ne poate face fericiți, chiar și-n societatea de azi. Și de nu găsim remediu cerințelor spirituale, lumea-i mare și foarte diversă în toate domeniile. Existența se poate continua și-n alte zări, mai puțin civilizate, dar cu o cunoaștere a SA mai bună. Ne trucată de nedreptatea în expansiune totalitară și intolerantă.

1767.Flămînzi de viață încă, siliți ne culcăm pe veci

   Rostul morții, de-i un rost, nu-i rost corect, cum e azi în lume în majoritatea lumii. Că-i doar o sperietoare de care nu reușim să ne vindecăm prin tratamentul prescris de EL. Că nu-L respectăm deloc și murim nemulțumiți de-o viață neînțeleasă. Ne săturați de ea, ci fămînzi încă, siliți ne culcăm  pe veci, se zice, dar nu se bagă mîna-n foc, că-i și așa.
   De tărîmul celălalt, acesta unde-s vii, separația e mai mult decît totală. Nici o informație nu străbate, de acolo încoace. De aici acolo, tot e o barieră oarecum ce n-o dibuim încă. Multe nu ne sînt permise că nu-L știm și respecta bine. Ne urmîndu-I cererea, nemulțumindu-L toate-s interzise, pînă tot EL ne mai dă permisiuni.
   Și zicem noi că am evoluat, că știința și cunoașterea omului, e cu izbînda. Da dar de nu aveați voie de SUS, nimic nu vă ieșea, aveți minte de la EL. Dar tot EL creindu-ne, ne-o dat și limite în noi înșine,de care involuntar. Vrem nu vrem ținem cont, împiedicîndu-ne unde nu avem voie încă.
   Ne-o dat o cheie mai demult, să-I dovedim construcția ei, pentru a-I deschide. Sipetul cunoașterii necesare omului, ca să fie cum e programat dintotdeauna. Dar nu ne interesează acea cheie, îndreptarea în lume și aflarea Sa corectă. Fără ea om mai bîjbîi-o mult și bine, pînă iar EL se va îndura de noi oarecum.

1707.Avem o programare de SUS de îndeplinit

   Sîntem siliți de nedeapta comportare în lume și-n fața SA, mai ales, să părăsim viața. Murim care cum putem, pe unde putem, ca vai de noi, nemulțumiți și chiar rateuri.  Și cei rămași după noi și dintre apropiați, tot neștiutori continuă existența. Tot spre neîmplinirea vieții se îndreaptă, că avem o programare de SUS de îndeplinit. Și n-o aflăm de nu sîntem cum trebuie, nedrepți înrăiți, imorali și fără EL.
    Nu avem dreptul de a înțelege viața, care ni-i dată s-o trăim ca niște momîi. Într-o devenire ce ne scandalizează uneori, așa de anapoda ne merge totul. Și toate ni se trag de la simplul fapt că nu-L știm, cine E? Și nici îndreptați nu catadicsim a fi, ci cum nu trebuie de cînd lumea. Și Îndelung-Răbdătorul se întoarce cu fața de la noi și plătim de nu ne mai trebuie nimic.
    Dar nici atunci în disperare, în suferință, nu ni-i capul la îndreptare. Și să căutăm a afla de ce oare plătim cu necazuri în viață? Nu ne trece prin cap la nimeni. De fapt nici mie pînă nu de mult, cînd am încercat pe propria piele. Și-n continuare tot am asemenea încercări, ce acuma înțelepțit oarecum, știu.
    Întîi era ca o curiozitate, de a mă vindeca de o suferință imediat, că-I greșeam.  Cînd îmi dădeam seama de cauză și chiar în gînd mă îndreptam, mă vindecam pe loc. Încercați și voi : aveți un necaz, cereți-I ajutorul și-l veți primi, dar  mai ușor de sînteți îndreptați. Cu toate că-n ambele cazuri sînteți la fel de speriați, îngijorați.
    Dar condiția e să aveți deplină încredere în EL, atunci cînd îL implorați, rugați. Și vă va fi bine și veți scăpa de năpastă fiind sigur pe EL. De fapt cînd avem necazuri, am face orice numai să scăpăm. De cele mai multe ori la EL nu ni-i capul și-I tot greșim și plătim.

1450.În CER e curat

   Nu sînt lucrurile cum ar trebui să fie, din nedreptatea lipsei LUI din baza  existenţei noastre. De asta părăsiţi sîntem şi se nasc nevoile toate ce ne năpădesc, cînd ni-i lumea mai dragă. Nedreptatea e consecinţa imoralităţii şi celorlante nereguli ce nu ni le îndreptăm înspre bine şi util. Baza LUI ne avînd-o, dezorientaţi de tineri, aşa o ducem cît trăim şi consecinţele ne urmăresc mereu nefolsitoare ci cauzatoare de necazuri.
   Nu-i priveşte pe nimeni josnicia unora şi altora din societate, complăcîndu-se în imoralitatea înconjurătoare. Dezinteresul general în modul cum trăim şi urmările-s pe măsură, molipsirea în rele şi urîte apucături ce se întinde mereu. Dizolvînd şi ce mai e corect. într-un tot cam nedrept şi urît, demn de o restructurare aspră cum e nevoie. Deci nu să stăm cu mîinile-n sîn ci să ne îndreptăm cum se cade şi cu hotărîre continuă.
   De ce ne e dat să murim? Nici nu s-o pus problema aşa niciodată de la înfiinţarea noastră pe tera, acum peste cca.un milion de ani. Şi de ce? Asta-i convenţia luată de SUS, peste noi. Că pe uni-i ia direct SUS, că-s simpatici LUI, asta-i altă problemă şi nu ne priveşte, decît de ce nu sîntem toţi aşa buni în faţa SA? Sîntem de la început sub o încercare, probă, examen de calificare în faţa SA. Şi nu ne prea reuşeşte decît unora, foarte rar .
   Într-adevăr ne trebuie îndreptarea cerută SUS, comportîndu-ne moral şi făcînd doar binele în viaţă, între oameni, mai ales. Şi nici naturii, mediului înconjurător nici un rău, ci cunoscîndu-l să-l respectăm cu folos cum se cuvine. Şi să-L ştim bine, cît se poate, că nu avem acces la CER şi cîte ni s-au transmis şi cîte alte surse ce nu prea dau greş în privinţa Creatorului, Dumnezeu, Unicul. Că ne-am creat imaginativ zei nedrepţi cît vrei, ca şi grecii politeişti şi romanii urmaşii lor şi alţii cîţi vrei.
   Greşindu-I cînd fără acordul SĂU, ni-i închipuim alăturea de EL în CER, asta-i trăsnaia ce-L supără încă. În CER e curat de impostorii năzăriţi de noi, nu-s defel. Şi aici pe Pămîntul SĂU între noi, nedrepţii,  nu te poţi mişca că-s peste tot închipuiţi, spînzuraţi ori nu.