4266..Se vor lega.

  Nemulțumiți de dădeam în clocot eram în 1989, porniți pe ne pusă masă de străini dezinteresați de bine și dreptate. Ci de ascunse interese ce azi străbat strîmbătatea mulțimilor de atunci ce ni-am croit o cale distructivă de țară și noi. Fără cap și coadă urmîndu-ne și azi încă drumul spre nicăieri de nu am avut în fruntea maselor pe cine trebuia, nici azi găsit.
  Hălăduim tot fără EL cu toate că-și anunțase revenirea mai altfel între noi încă în urmă cu peste 78 de ani, prin Maria Petre. Fecioara din Parepa-Rușani, se vede treaba că nu-i asta pornirea spre libertatea prognozată de EL, ci una ce încă nu-i?! Vom trăi și vom afla cînd ne va fi datul acela de urmat nu anapoda ci-n cunoștință de cauză dreaptă, normală înspre ceea ce-i firesc.
  Și nu-i încă vremea ce va fi cu acordul CER-ului, știind de noi cu EL și celelalte ce se vor lega atunci.

3894...Oare pînă cînd Doamne?!

  Să nu fim puși pe nemulțumire-n fața SA și-ntre oameni, dar e imposibil în așa viață. Cum e azi în așa lume netrebnică și fără EL și în nedreptatea mereu tare și mare. E de făcu ceva mereu să căutăm firescul bun și să luptăm, dar nu putem pe muțește. Ci făcînd ceva la vedere să se știe, să se audă cît se poate că nu deținem rezolvarea absolută încă.
  EL nu o dat undă verde dezlănțuirii îndreptării pe Terra și-i încă nelegiuirea-n formă. Răbdarea-i însușirea LUI de căpătîi, noi ca noi mai repeziți și-I greșim fiind pe Pămînt. Că de eram în CER, cine știe era și mai și cumințenia, cred, dar eram SUS, nu jos așa de înjosiți. Cum ne tot aflăm mereu de cînd avem oarece cunoașteri trebuincioase, dar degeaba.
  Oare pînă cînd Doamne ne vom mai perpeli în așa nehotărîtă situație, știindu-TE doar?!

2801.Ce folos dacă nu se caută izvorul nemulțumirilor

  Că-n timp ne învățăm cu obida, deznădejdia și nemulțumiți de viața irosită, neînțeleasă. Nevoiți a o încheia mai repede de cît ne-o tot dorim, ratați și dincolo la fel vom fi nevoiți. A ne îndrepta cum trebuie după alte reguli, neștiute aicea. E destul să-L știm, aicea corect și cumsecade între oameni, ca să fim realizați ca oameni pe Pămînt.
 Că mai nimeni de veacuri multe nu știe viața adevărată și demnă, se tot perindă omenirea. Și se tot plînge mereu prin cei ce scriu și cîntă din popor și mai emancipații. Cu ce folos dacă nu se caută izvorul nemulțumirilor, unele mai mici altele mai mari și îndelungate. Am fi fost feriți de toate necazurile mereu, de eram cu capul pe umeri, ne urmînd nedreptatea ce I se face LUI și nouă.
  Că așa o fost să fie, bineînțeles cu știrea LUI, toate le tragem din vechime. Încercări, dar o fost și mai recent EL Însuși pe la noi, îndrumîndu-ne, cu ce folos? Aiurea, o ținut doar o țîră minunile oarecum către EL, că nedreptatea o revenit.

2482.Pe aceștia-i iartă mai ușor de se cumințesc

  Deci e mai grav în fața SA să fim nedrepți între oameni și fără EL, decît cu cîte metehne obișnuite, credem noi. Adică bețivi ordinari, drogați, înrăiți în vorbe și fapte, porniți, nemulțumiți pe noi și pe toată lumea, sadici. Pe aceștea-i iartă mai ușor de se cumințesc oarecum, decît pe cei dintîi. Și totuși în  mod obișnuit nu se face distincția cînd zicem de unul și altul, după cum e văzut în societate.
  Îs netrebnici și bețivul și afurisitul, la fel și golanul, curvarul și sadicul. Și-n fața SA nu-i așa, scapă mai ușor bețivul și curvarul ca și golanul, mai greu afurisitul și sadicul. Toate aceste metehne personale de-s dublate de nedreptatea ordinară e grav în fața SA. Și de te-ncumeți a nu-L ști cum dorește, ești un om pierdut din start. Și-ți trebuie serioasă aplecare și caznă să te îndrepți, dar se poate, de vrei cu adevărat.
  Nimic nu-i imposibil de vrea omul și de se ambiționează numaidecît. Și-L cheamă și pe EL în ajutor, se rezolvă multe, poate nu chiar toate. Că-i nevoie de timp, răbdare și multă preocupare demnă și adevărată. Și-i cam greu la omul obișnuit, pe nepusă masă, hodoronc-tronc, să-nceapă îndreptarea.

2193.Dar incapabili să ne schimbăm cum trebuie

  Nu ne lasă, că nu merităm, a ști totul despre viață, de asta și atîtea rateuri umane. Nemulțumiți cu duiumul de așa viață în necunoașterea actuală, dar incapabili să ne schimbăm cum trebuiește. Mai aflăm cîte ceva, ici și colo, din cînd în cînd, dar mai e încă foarte mult de știut. Trebuie să-I îndeplinim cererile și vom fi capabili a știm ce încă nu știm.
   Nu ne-o dat lecții tare de SUS, ci de aici, dintre noi, printre noi. În cîți o avut încredere la acea dată, acuma 77 de ani, cu cerințe simple și nu prea nici atunci respectate. Ulterior nici atîta ca și acuma și mai și ne respectate și nici de EL nu se știe corect. Ci-I confundat cu morții și necurații din creștinismul diversificat în nedreptatea față de EL și noi.
   Nu ne cere cine știe ce, îndreptarea între oameni cumsecade, cu dreptate, bine și bun-simț. Și să-L știm Cine E cu adevărat, Dumnezeu, Unicul și Indivizibilul. Că nu dorim să facem toate aceste simple îndatoriri, plătim și nu ne place. Asta e EL ne conduce, nu noi pe EL. Sîntem creația LUI și face în aceasta ce vrea, nu dă socoteală nimănui de vrem ori nu.

1707.Avem o programare de SUS de îndeplinit

   Sîntem siliți de nedeapta comportare în lume și-n fața SA, mai ales, să părăsim viața. Murim care cum putem, pe unde putem, ca vai de noi, nemulțumiți și chiar rateuri.  Și cei rămași după noi și dintre apropiați, tot neștiutori continuă existența. Tot spre neîmplinirea vieții se îndreaptă, că avem o programare de SUS de îndeplinit. Și n-o aflăm de nu sîntem cum trebuie, nedrepți înrăiți, imorali și fără EL.
    Nu avem dreptul de a înțelege viața, care ni-i dată s-o trăim ca niște momîi. Într-o devenire ce ne scandalizează uneori, așa de anapoda ne merge totul. Și toate ni se trag de la simplul fapt că nu-L știm, cine E? Și nici îndreptați nu catadicsim a fi, ci cum nu trebuie de cînd lumea. Și Îndelung-Răbdătorul se întoarce cu fața de la noi și plătim de nu ne mai trebuie nimic.
    Dar nici atunci în disperare, în suferință, nu ni-i capul la îndreptare. Și să căutăm a afla de ce oare plătim cu necazuri în viață? Nu ne trece prin cap la nimeni. De fapt nici mie pînă nu de mult, cînd am încercat pe propria piele. Și-n continuare tot am asemenea încercări, ce acuma înțelepțit oarecum, știu.
    Întîi era ca o curiozitate, de a mă vindeca de o suferință imediat, că-I greșeam.  Cînd îmi dădeam seama de cauză și chiar în gînd mă îndreptam, mă vindecam pe loc. Încercați și voi : aveți un necaz, cereți-I ajutorul și-l veți primi, dar  mai ușor de sînteți îndreptați. Cu toate că-n ambele cazuri sînteți la fel de speriați, îngijorați.
    Dar condiția e să aveți deplină încredere în EL, atunci cînd îL implorați, rugați. Și vă va fi bine și veți scăpa de năpastă fiind sigur pe EL. De fapt cînd avem necazuri, am face orice numai să scăpăm. De cele mai multe ori la EL nu ni-i capul și-I tot greșim și plătim.