3927...Între aflate trăinicii.

  Noi oamenii nu ne recontopim în natură, ci murim fără alte urmări pe Pămînt. Dispărem nu în neant, ci-n țărînă trupul în descompunere terestră oarecum. Restul, gîndirea și spiritul Undeva, ori cine știe unde-s potrivite de unde au provenit. Uitînd periplul vieții trăite, de nu-s demni de ceea ne cere EL să-I fim și-ntre oameni și-n natură.
  Și atunci se schimbă foaia de parcurs și-L urmăm demni cumva, ce se știe doar SUS. Deci judecata-i pe loc atunci cînd nu mai ești, unii află ceva mai înainte. Dîndu-le posibilitate de a îndruma pe cine trebuie să-și schimbe felul și chiar. Își află o altă îndeletnicire în timp, radicală vieții duse fără căpătîi, ci-n schimbarea bună.
  În mirarea celorlalți nedumeriți de posibilitatea de a ne afla menirea între aflate trăinicii.

3607...Că sîntem capabili de a ne îndrepta

  Nu ne așteptă cîini cu colaci în coadă și nici cine știe distracții dincolo de moarte. Ci simplu leșul, trupul se descompune, îs contra celor ce-și ard colivia sufletului. Ci trebuie așteptat să se petreacă fenomenul firesc omenește de pe Pămînt. Ce EL ni-l îngăduie de cînd e lumea oamenilor și se tot moare, mai firesc ori nu.
  Spiritul și gîndirea se avîntă-n necunoscute de noi tării, hălăduind o vreme pînă-și găsesc menirea. Întorcîndu-se de unde au venit la înființarea omului și pot reîncepe procesele specifice acolo. Ce noi nu le știm și nici nu știu de le vom afla pînă la o adică atunci cînd trebuie. Aflîndu-ne locul cuvenit, dar mai întîi să-I demonstrăm LUI și nouă că sîntem capabili de a ne îndrepta.
  Cum ne se tot cere de către CER să ne fim între noi și-n cunoștință de EL cum trebuie.

1682.Nu-I greșești și te apără în orice împrejurare

   Într-adevăr spiritul și gîndirea is ceva realizări doar Divine, străine pe Pămînt. Nemaiîntîlnite în alte alcătuiri în afara omului, ce-s în lumea dată să viețuiască pe Tera. Sufletul e cînd părăsește trupul în moarte, spiritul împreună cu gîndirea acumulată într-o viață. EL ne dă la naștere gîndirea și spiritul din EL, să ne deosebim de celelate vietăți. Primiți de Pămînt să-l locuim cu folos cum ni se cere de SUS.
   Se zice că prin existența noastră, a oamenilor pe Pămînt, salvăm Pămîntul, după unii nedrepți. Ce nu-L știu pe EL și comuniunea Totului din care-i și Pămîntul parte. Și noi ar trebui dar încă nu știm niște pași de făcut cum trebuie, mai e timp. Îndreptarea mai întîi, binele de îmfăptuit și să-L știm corect.
    În discursul său din noiembrie 1863 de la Gettysburg, președintele Lincoln. Zice că morții sfințesc cimitirul(adunarea) comemorativ și nu vii cu acel prilej întruniți. Eroare gravă, necredința vorbea în necunoștință de cauză, morții au plătit nedreptatea lor în lume atunci. Părăsiți de EL, au plătit la hurtă toți americanii aceia.
    În fața LUI, de ești cum trebuie nu-I greșești și te apără în orice împrejurare, corect doar să fii. Cu bun-simț, înspre bine și respectîndu-L cîștigi viața normală s-o duci, mulțumit tu și ai tăi. Nu ești erou, împuns de-o vacă, poate de urmezi împliniri nedrepte, plătești nedreptatea ta chiar la un loc cu alții ca tine. De nu ești stăpîn pe tine și te coordonează alții în nedreptăți strigătoare la CER.
   Cînd îI greșim și ne părăsește, se poate să plătim la un loc mulți prin războaie și alte nelegiuiri în fața SA. E simplu să-I greșim, mai greu e să-I fim corecți și de asta părăsirea e așa distrugătoare de vieți uneori. Că viața nu-i un traseu de plăcere ci implică cunoșterea binelui de înfăptuit și-n viață doar cu bun-simț să fim știindu-L măcar bine.
   Războaiele îs pedepsiri pentru părăsiții ce-I greșesc. Că sînt unele drepte și altele nedrepte, doar cu acordul SĂU se află și de nu-L ai, greșești și plătești. EL e Totul în lumea oamenilor de pe Pămîntul SĂU și nu-I luați numele în derîdere! Că trece înaintea tuturora și să-L respectăm cum se cuvine și ne ajută!

Înfrînarea

   Trupul e templul spiritului, care e de la EL, i se spune şi Duh de la EL, şi nu avem voie să ne batem joc de trup, ne fiind noi ai noştri.
   Avem numai datoria de a fi corecţi, să ne îndreptăm acolo unde nu sîntem adevăraţi în bine, şi cel mai important să nu ne batem joc de fiinţa noastră.
   Dată cadou eului nostru de EL, pentru a folosi trupul cum e normal de la EL, nu cum ni se serveşte prostia, fără de legea, dezmăţul, desfrîul.
   Dar o vom duce-o mai bine de ne vom abţine cu bun simţ, înfrînîndu-ne pornirile, învingînd nedreptatea în toate felurile ce ne interesează.
   Să nu aştepţi mulţumire, recunoştinţă de la nimeni, indiferent de binele ce i-ai făcut, să-ţi continui munca ca şi cînd nu s-a întîmplat nimic, impasibil, e greu, dar trebuie .