3927...Între aflate trăinicii.

  Noi oamenii nu ne recontopim în natură, ci murim fără alte urmări pe Pămînt. Dispărem nu în neant, ci-n țărînă trupul în descompunere terestră oarecum. Restul, gîndirea și spiritul Undeva, ori cine știe unde-s potrivite de unde au provenit. Uitînd periplul vieții trăite, de nu-s demni de ceea ne cere EL să-I fim și-ntre oameni și-n natură.
  Și atunci se schimbă foaia de parcurs și-L urmăm demni cumva, ce se știe doar SUS. Deci judecata-i pe loc atunci cînd nu mai ești, unii află ceva mai înainte. Dîndu-le posibilitate de a îndruma pe cine trebuie să-și schimbe felul și chiar. Își află o altă îndeletnicire în timp, radicală vieții duse fără căpătîi, ci-n schimbarea bună.
  În mirarea celorlalți nedumeriți de posibilitatea de a ne afla menirea între aflate trăinicii.