4340..Cît sîntem.

  Nu oricine și reușește să-și aibă propriu mijloc auto cu care să umble pe unde dorește și cînd dorește, e mai încă destul de dificil. În țara noastră atît de vitregită de noi înșine și de alții cît nici nu gîndim, dar constatăm că ne bate Dumnezeu că nu-L băgăm în seamă. Cum ne pretinde și avem de tras verzi și uscate, verzi am vrea noi să fim mereu, dar tot la cheremul SĂU ajungem.
  Și-i bai că-L nesocotim, unii mai nedumeriți zic că ei au religia pe care o urmează, dar e cu EL? Sigur nu, că pe aici acest obicei nu-i încă întîlnit așa tam-nisam, ci doar înstrăinările de EL și Lumea LUI și noi alandala. Pe minciuni și nelegiuire tot mereu de-i vai de steaua noastră la o adică plătind peșin de nu ne mai vedem, năuciți ne mai știind adevărul și dreptatea SA.
  Cu noi, că-I în legătură cu noi mereu a ne comporta cumsecade alăturea nemijlocit, deocamdată, de EL cît sîntem.

4046...ÎI E lehamite de noi.

  Oricine ar fi din fruntea oricărei societăți, ori de la poalele acelei mulțimi. Tot gură-cască îs, neatenți la ceea ce-i mai meritoriu de a ne fi în viață legămînt. Conduită de ne tăgăduit, credința, cum se poartă și pe la noi, ori în isus din NT. Și șleahta de nerozii în care-i încurcată lumea de pretutindeni, la fel ori în diverse moduri.
  Ori în Dumnezeu Cel Adevărat și Viu din CER, tot degeaba nimeni nu se poate lăuda. Că-i cea mai cea realizare ce ni-i la îndemîna oricui să-L întîlnești, E pe NV. Și Unul și altul, se tot confundă, profitînd neroziile dintotdeauna și azi parcă mai abitir. Ademenind mulțimi de fără căpătîi și chiar cu strașnic căpătîi, dezorientați cu toții.
  Că EL cu adevărat așa ne tot pretinde a fi cît trăim anapoda și fără Dumnezeu, îI E lehamite de noi.

3270 Pricepîndu-ne a tălmăci cele mai profunde și adînci înțelesuri pe limba fiecăruia interesat, cu bun-simț

  Să nu ne căznim a fi în vorbire cine știe ce, prea înalt, să nu ne priceapă oricine. Și de ce, ce avem de ascuns? Să fim clari și pe de-a dreptul fără ocolișuri și grele înțelesuri, ascunși fără rost. Cît mai deschiși și apropiați de firea normalului de oriunde, limpede și conciși românește cu adevărat demni. Cu prisos de meditație și răspunsuri la căutările firești omului cu binele în față.
  Româna noastră e mai mlădioasă, mai pe înțelesul tuturora, mai puțin abstractizată. Spre exemplu nu-i ca germana ori franceza, și nici fastuoasă ci directă, simplă. Și la obiect cu destule afinități explicative pe înțelesul oricui dorește, adîncimi și culoare. Natural și cîte altele normale firii umane în actualitatea vremurilor ce le trăim.
  Și orice realizare scriitoricească străină-și găsește înțelegerea cea mai cea în firescul traducerilor noastre. Pricepîndu-ne de minune a tălmăci cele mai profunde și adînci înțelesuri pe limba fiecărui interesat, cu bun-simț și adevărat demn omenește.

3073.Știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini

   Oricine în timp se încurcă în lumesc, cu lumescul defilînd în front nedrept. Și-și asumă îndreptarea ce-o va face, de-și dă seama, ori e îndrumat, atenționat, scuturat de EL. Și se și prinde, că de nu și continuă tot așa în neștire, e de rău, putînd rata viața. Finalul poate fi nefavorabil și grăbit, urgentat, pe ne gîndite să vie neînțelegînd nimic din viață.
  Irosită degeaba și-n contra dorințelor SALE, asumare ce se plătește greu. La o adică nici nu ne dăm seama, în așa lume fără de EL și nedreaptă. În fața LUI nu ne putem fofila, jucînd la două capete, ori mințind realitatea și pe noi. SUS totu-i consemnat ferm și clar și scadența e drastică, ținînd cont doar de îndreptare. De-i la timp și la fel de fermă și clară cum ne-o dorește EL nouă.
  Deci conformîndu-ne dorințelor SALE, vizavi de noi și putînd să ne îndreptăm. Altă viață noi și familia noastră vom desfășura, Cunoscîndu-L, cum nu știam. Dar dorind să-L știm mai bine cum ni se va da voie, după aptitudini și altele doar de CER știute.

2996.Mare libertate de acțiune doar cu dreptate bună

  Nu-și cunoaște omenirea dușmanul, îl vede-n oricine i se împotrivește pornirilor ei nedrepte. Cu toții la un loc într-o horă a neputinței de a fi cum trebuie în fața LUI și-ntre noi. Ci doar moralizați cu binele în față mereu, evident cu EL în gînd, urmîndu-L. Într-o dezvoltare ce-o vom afla din mersul căi de urmat, nu bezmetici și fără EL ca azi.
  Să ne împotrivim răului ori în ce formă ar fi, să nu-i admitem nici un pic demersurile. Chiar naivitatea prostiei uneori începătoare, trebuie grabnic curmată. Că ni se dă o mare libertate de acțiune, doar să fim drepți și cu dreptate bună corectă. Să ne îmbunătățim viața mereu în lume cît vom fi, demni și știindu-L corect  Cine E.
  Că azi nedreptatea ce I se face e așa perversă, prefăcută, închipuită fără EL. Și EL o vreme i-o mai tolerat pornirile ce nu-L vizau decît vag și dosindu-L că nu vroia. Ca lumea să-L cunoască cu adevărat din motive ce nu le voi dezbate acum.

1993.Colaboratorii după principii necunoscute nou

   Cine are curaj, de fapt omul cît e de obraznic, poate să-I zică multe, dar EL rabdă multe și mărunte. Știe că prea multă minte nu avem și nici nu se încurcă cu oricine, ci își alege colaboratorii. După principii necunoscute nouă încă. EL E prea măreț și minunat și încă defel cunoscut lumii, ci doar aproximat. Și-i destul ca să ne înspăimînte cît trebuie și să-L respectăm, că de cunoscut poate în continuare de va dori, de vom merita?
   EL ne-o dat tot ce sîntem și avem pe aici și pe oriunde nici nu gîmdim încă. Că încă nu merităm destule cîte am dori. Trebuie să-I demonstrăm binele ce ni-L vrea a înfăptui noi cum trebuie. Și să-L știm cu adevărat, că încă ne încurcă nedreptatea lumii, să-L aflăm corect cum E. EL nu doi bani pe cei ce se cred înțelepți și nu-i caută niciodată.
   Trebuie, dar tare greu ne vine a fi cum trebuie în fața LUI, ne-am sălbăticit de tot aproape. Că cei ce se credeau în slujba LUI, îs pe coclauri. Întorși de la EL și pe cei gură-cască dintre noi la fel de înstrăinați. În părăsire, gata de suferințe și moarte grăbită. E aiurea lumea de azi și încă-i de lucru, vom vedea!?