Și nărăviți în necugetate porniri lăuntrice ce dau pe afară și pe din afară de ceea ce sîntem a fi. Și nu catadicsim cumsecade, ci anapoda de-L exasperăm mereu din vechime. De nu s-o putut încă hotărî cum e de procedat cu noi așa năstrușnici în cam toate ce ne sînt la îndenînă. Comportîndu-ne nedrept și însăilăm definitivări nedrepte ce țin, răsturnîndu-I LUI planuri cu noi.
În care CER-ul își investise nădejdi odinioară, răsturnate cu vehemență nepăsătoare. De tot și de toate, doar relative stagnări înspre binele văzut de SUS, că ne trage sfoara. Neputinței de a-I fi LUI pe plac continuu, delăsători și mîndri în prostii ce țin. De se miră și CER-ul de așa nedreptăți ce singuri ni le tot suferim întruna de cînd sîntem.
Cu chiu cu vai dîndu-ne singuri seama de necuviințele făcute răsplătite din noi cu noi tot vrînd și învingători și învinși.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu