3970...Vei mai dăinui oare om?!.

  Adevărul e că atunci după o vreme de teroare suferită, înghițită, vrei nu vrei. Te mai supun și oarecum de bună voie și la altele ce nu te aștepți. Făcînd ce nu făcui și te trezești și singur și nedumerit în așa încurcături după ce. Aproape nu mai ești ceea ce ai fost, te-au învins tratamentele, faci ce nu gîndești. De fapt asta o și fost menirea înfîngerea ta ca om, să fii marionetă fără prea multă minte.
  Și așa nu erai dat a fi, fiind dat la reeducare chiar cumplită oarecum. De alții necunoscută din varii motive și porniri ce ți-au marcat și-ți marchează viața. În amintiri, însă de le mai poți avea, nu te mai încălzesc decît din ce în ce mai vag. Te-ai schimbat și încă nu ai terminat programa, mai e și nici nu știi încă ce. Vai de steaua ta de om ce nu mai ești om ci mecanism, papagal, executant oarecum fidel.
  Ți se pregătește eliberarea după instruire, liber vei mai putea gîndi-acționa singur ne ghidat oare?! Alegi altă cale sub altă umbrelă de oarece școlire, vei mai dăinui oare om?!