Credința în EL nu are nici o valoare de-i considerată silnicie, doar libera alegere. Convingerea adevărată, îndreptarea ce-I sîntem datori dintotdeauna și nici acuma cum trebuie. De a-I fi alăturea în demersul SĂU cu noi împreună, să ne îndreptăm noi. Și EL să ne tot îndrume ascultîndu-L corect și ferm, cumsecade înspre cele încă neștiute.
Aflîndu-ne calea încă ne dibuită, nici visată în așa demersuri ne la locul lor cum încă azi. Și dintotdeauna, ne fiind pe placul SĂU, le tot înfăptuim nedrept între noi, natură și de EL ne putîndu-ne apropia. Cum dorește EL în condițiile SALE date nouă dintotdeauna. Să ne revizuim comportarea fiecare, schimbîndu-ne felul de a fi mai acătării, conlucrînd.
Cum ne cere EL să-I fim pe Pămînt, vii potențiali oricînd de înfăptuiri cu adevărat demne de oamenii ce trebuie să fim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu