De fapt EL ne tot transformă pe noi, în virtutea neascultării SALE din vechime. Neiertați nici acuma, ne trezim proprii morloci și proprii eloizi , parcă componenți ai lumii. Închipuite în Mașina timpului (Time machine) de George Wells, o reeducare mai altfel. Făcîndu-ne rău singuri, căutînd să tot fugim unii de alții lipsiți de încrederea necesară conviețuirii ce încă nu-i chip.
Ruginim în așa lumesc, dispărînd fără urma firească binelui, frumosului și de EL știind. Cumsecade, ca să ne menție în viață conform datului nouă știut, consimți să-I fim. Nu anapoda cum e încă și azi necunoașterea LUI cum trebuie și noi pe lîngă EL. Urmîndu-L, urmîndu-ne firescul ce încă nu-l zărim de așa îmbîcsire în nelegiuiri.
Anapoda complăcîndu-ne, ce ne tot costă și în loc să ne îndreptăm ne îndepărtăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu