4036...În loc să ne îndreptăm ne îndepărtăm

  De fapt EL ne tot transformă pe noi, în virtutea neascultării SALE din vechime. Neiertați nici acuma, ne trezim proprii morloci  și proprii eloizi , parcă componenți ai lumii. Închipuite în Mașina timpului (Time machine) de George Wells, o reeducare mai altfel. Făcîndu-ne rău singuri, căutînd să tot fugim unii de alții lipsiți de încrederea necesară conviețuirii ce încă nu-i chip.
  Ruginim în așa lumesc, dispărînd fără urma firească binelui, frumosului și de EL știind. Cumsecade, ca să ne menție în viață conform datului nouă știut, consimți să-I fim. Nu anapoda cum e încă și azi necunoașterea LUI cum trebuie și noi pe lîngă EL. Urmîndu-L, urmîndu-ne firescul ce încă nu-l zărim de așa îmbîcsire în nelegiuiri.
  Anapoda complăcîndu-ne, ce ne tot costă și în loc să ne îndreptăm ne îndepărtăm.

2174.De cît pornirile omenești sincere, de strunit

  Să ne obișnuim ca legislația să fie mai întîi în obișnuința maselor ce formează societatea. De nu să se respecte legile SALE, date din vechime, de cît pornirile omenești sincere, care trebuie strunite. Numai morala cu regulile ei ne poate garanta libertatea de a trăi cum trebuie. Trăind în prezent, ținînd cont de greșelile făcute, să nu le repetăm în continuare și de lăsat doar LUI viitorul.
   Răul ca și binele îs de SUS date, nu le știm demonstra constituția, să le luăm ca atare. Încercate, dar numai de bine să avem parte și noi și alții de la noi. Cu rău nu ne înțelegem a face casă ci doar a o demola, dezbina, distruge orice, nu contează. Doar cu binele alcătuim orice dorim și nu se va dărîma, de continuăm tot așa. Nici viul cu răul nu conlucrează, ci doar binele și-n natură la fel stau lucrurile.
   Cu oamenii lipsiți de valori omenești benefice existenței, esențiale vieții nu poți conviețui. Și chiar de se vreo o vreme, doar în mare încercare și multă tărie de caracter. Că răutatea și urîtul omenesc e de ne controlat, ci de înlăturat și dus pe pustii. Strașnică voință și tărie, are nevoie ființa cuprinsă de așa căderi omenești într-o vreme de puternică educație, altfel nu-i chip. Cu ajutorul SĂU orice-i posibil de vrei.

1516.Se potriveşte ca nuca-n perete

   Puterile oricare or fi, îi cheamă la ele pe cei care sigur vor veni, asta în cazul societăţii oamenilor şi ale lor relaţii. Cu EL şi noi e niţel mai altfel. Ne atenţionează cînd nu-I respectăm legile date din vechime. Mai ales legile privitoate la obligaţiile noastre faţă de EL, ce-s pe viaţă. Şi chiar ridicări de protecţie în scurte perioade şi eşti pedepsit şi suferi accidente, boli şi altele care te fac de pricepi să te schimbi înspre ce vrea EL de la tine.
   Sînt şi alte influienţe ce te determină oarecum să devii cum trebuie în relaţiile cu EL. În timp te aprinzi şi arzi mai cu putere şi constant cauţi să fii cît mai mult, că-i nevoie. Adaptîndu-te din mers cu un fel de a fi, poate nu cum ar trebui, că-i prea categoric şi greu. Ci să ne înfrînăm prin uitare, încredere şi iertarea oricui apropiat de ocazie chiar. Avînd o oarecare încredere şi respect faţă de oricine, pînă la proba contrară, evitîndu-i pe nedrepţi.
    Pentru că-n fiecare e şi o doză de omenie, mai expusă ori nu, caută de poţi şi ai timp să fii om cu fiecare. Că fiecare sîntem un amestec de bine şi rău, dar predominanta condează să fii cum trebuie în definitiv. Să ne străduim măcar de cînd ne dezmeticim cum trebuie să fim în faţa SA. Să ne purtăm cum ni se cere cît mai în comuniune cum poţi mai adevărat şi drept cum ştii a fi.
    Mi s-o întîmpat să fiu martorul ocazional a unor discuţii foarte educativ religioase a unui grup de trei persoane. În cîmp  fiind, un tînăr îşi examina mai tinerii însoţitori, cu privire la cele zece porunci, dar din Vechiul Testament (VT). Şi era vorba de foarte vechi îndeletniciri omeneşti ce se potrivesc ca nuca-n perete azi. Ne căutăm credinţa în EL, ori cine ştie ce altă închipuire, dar EL ca şi noi a evoluat.
    Dar mai ales noi oamenii acuma e deranjant să nu-L ştim raportîndu-ne cum sîntem, în epoca staţiei  cosmice. Şi a net-ului şi celelante mobile şi alte foarte sofisticate cu ce vitează evoluăm, rămînînd LUI tributari  în sclavagismul acelor timpuri scrise, de mult apuse. Doar EL E acelaşi într-o evoluţie specifică LUI şi noi schimbaţi, ar trebui rescrise toate cele ce-L privesc din nou la zi, traduse, modernizate. Nici EL nu mai acela de atunci, fiţi sigur, cînd o venit acum 77 de ani, cum vi s-o părut? Cel vechi aşa, ori schimbat, înnoit oarecum.