1516.Se potriveşte ca nuca-n perete

   Puterile oricare or fi, îi cheamă la ele pe cei care sigur vor veni, asta în cazul societăţii oamenilor şi ale lor relaţii. Cu EL şi noi e niţel mai altfel. Ne atenţionează cînd nu-I respectăm legile date din vechime. Mai ales legile privitoate la obligaţiile noastre faţă de EL, ce-s pe viaţă. Şi chiar ridicări de protecţie în scurte perioade şi eşti pedepsit şi suferi accidente, boli şi altele care te fac de pricepi să te schimbi înspre ce vrea EL de la tine.
   Sînt şi alte influienţe ce te determină oarecum să devii cum trebuie în relaţiile cu EL. În timp te aprinzi şi arzi mai cu putere şi constant cauţi să fii cît mai mult, că-i nevoie. Adaptîndu-te din mers cu un fel de a fi, poate nu cum ar trebui, că-i prea categoric şi greu. Ci să ne înfrînăm prin uitare, încredere şi iertarea oricui apropiat de ocazie chiar. Avînd o oarecare încredere şi respect faţă de oricine, pînă la proba contrară, evitîndu-i pe nedrepţi.
    Pentru că-n fiecare e şi o doză de omenie, mai expusă ori nu, caută de poţi şi ai timp să fii om cu fiecare. Că fiecare sîntem un amestec de bine şi rău, dar predominanta condează să fii cum trebuie în definitiv. Să ne străduim măcar de cînd ne dezmeticim cum trebuie să fim în faţa SA. Să ne purtăm cum ni se cere cît mai în comuniune cum poţi mai adevărat şi drept cum ştii a fi.
    Mi s-o întîmpat să fiu martorul ocazional a unor discuţii foarte educativ religioase a unui grup de trei persoane. În cîmp  fiind, un tînăr îşi examina mai tinerii însoţitori, cu privire la cele zece porunci, dar din Vechiul Testament (VT). Şi era vorba de foarte vechi îndeletniciri omeneşti ce se potrivesc ca nuca-n perete azi. Ne căutăm credinţa în EL, ori cine ştie ce altă închipuire, dar EL ca şi noi a evoluat.
    Dar mai ales noi oamenii acuma e deranjant să nu-L ştim raportîndu-ne cum sîntem, în epoca staţiei  cosmice. Şi a net-ului şi celelante mobile şi alte foarte sofisticate cu ce vitează evoluăm, rămînînd LUI tributari  în sclavagismul acelor timpuri scrise, de mult apuse. Doar EL E acelaşi într-o evoluţie specifică LUI şi noi schimbaţi, ar trebui rescrise toate cele ce-L privesc din nou la zi, traduse, modernizate. Nici EL nu mai acela de atunci, fiţi sigur, cînd o venit acum 77 de ani, cum vi s-o părut? Cel vechi aşa, ori schimbat, înnoit oarecum.

1505.De nu-I ţii hangul se îndepărtează

    Învăţămintile fiecăruia, obişnuinţele îs cele care primează înaintea regulilor legiferate-n societate, de nu-i îndreptată-i degeaba. Forţa coercitivă mai poate face ordine în timp şi ferm şi clar aplicată-n folosul tuturor. Instinctele chiar sincere trebuie combătute de alte reguli mai bune, ca să ne îndreptăm. De ştii, mai bine ascultă de Dumnezeu decît de firea ta nedreaptă. Datoria înaintea celorlante porniri cum or fi, de vrem să ne schimbăm în bine şi util. Sinceritatea-i bună doar în relaţiile cu EL, altfel e degeaba, acolo primează sinele bun şi corect, luptătorul din tine. De asta EL şi vrea în frunte naţilor detoinici cu credinţă în EL şi îndreptaţi în bine şi util.
    Să ne obişnuim să-L ştim şi să progresăm cu EL alăturea în viaţă, în orice domeniu să-I găsim şi LUI locul să ne însoţească. Sinceri de vom fi cît vom conlucra cu EL, vom simţi ajutorul SĂU, şi frică de necazuri nu vom şti. Să ne obişnuim să ne raportăm LUI, mereu, ca şi cînd ar fi, şi este dar nu-L vedem, că-I cu noi de vrem şi putem fi cum trebuie. Pentru că-i un bai mare de te poţi obişnui cu EL, un suprafiresc ţie, simţită mai altfel, grijulie mereu. De nu-I ţii hangul se îndepărtează de tine.
    În acestă relaţie străveche în schimbare mereu, dar noi nepricepuţii, n-o percepem aşa, cantonaţi în vechimea aceea LUI şi nouă. Am evoluat fiecare în dreptul nostru şi EL, noi tot alţii, EL tot acelaşi. Din legile date atunci nouă în folosinţă, ni le-am adaptat cerinţelor noi, mai doreşte să ne îndreptăm, morali să fim şi doar înspre bine. Urmînd deocamdată religiile acestea. Cît despre EL în timp ne vom edifica concret şi bine.
    Să nu mai imităm credinţele, ci să ne adaptăm din mers noilor LUI cerinţe specilice fiecăruia în aflare discretă. EL ne ţine din scurt şi-n timp ne vom edifica cum e nevoi de SUS. Nici noi cu mîna-n sîn, ci aliniindu-ne cum putem şi cu ce avem înspre construcţia firii fiecăruia, să nu ne pierdem ci să convieţuim. Pentru că EL doreşte, nu are rost să I ne împotrivim făţiş, ci-n timp să ne punem şi nota noastră de culoare. Să fim în rînd cu EL şi noi cum putem în schimbarea dorită.
    EL e viu şi a celor vii, doar de noi ţinînd, de vrem ori nu, în subordinea SA continuu cît vom exista.