2697.De toate nevoi și necazuri la pachet

  Să nu punem legile, regulile societății fără EL și moralitate, deasupra dreptății. Că-i o prostie ce se plătește, pînă una-alta plătesc supușii, masele, populația în nedreptatea actuală. Unde fărădelegea îi lege și lipsa SA e luată de necuratul-zeu, mortul străvechi și tot așa înspre neantul vieții. Cu de toate cele nevoi și necazuri la pachet, după ce află ce și cum nu sîntem pe calea corectă.

  Că fudulia e colega prostului, nu pornesc în viață, în orice cale, unul fără altul. Și-i și oarbă că nu-și dau seama de ceea ce fac, continuînd la nesfîrșit. Cu noi și noi victime în orice societate, încercînd marea cu degetul și-i merge. Conștiința nu-i încurcă, nu o au și pace, lipsă la inventar din startul vieții. Se vede că părinții și societatea ce ia format era ca ei acuma și dintotdeauna.

  E de reflectat, cum e de făcut ca să nu mai proliferează tîmpenia în lume. Mîndră neghiobie pe spatele omenirii, de cînd e lumea în derută surdă și lașă.

1984.Pedepsesc pe om și înfăptuirile sale

   Natura aflată pe Pămînt, în deplină conlucrare cu EL și Universul SĂU. E primitoare omului, darnică, dar și acesta să nu-i greșească și să caute să-i afle legile. Ce-s stricte și obligatorii în unele privințe, că de nu-s respectate, grave dezechilibre. Pedepsesc pe om și înfăptuirile sale cu grave consecințe, simțite mereu.
   Nu I se ia în considerare de nedrepți nici pînă azi, că EL o fost în vizită de lucru. Pe la noi în urmă cu 77 de ani, îndrumînd oameni de pe aici, direct, pentru a transmite cuvîntul SĂU nouă. Și atunci și-n timp să ținem cont de EL mereu cum o dorit atunci. Și n-o venit sub titlu de mesia ci de Tatăl Ceresc, Domnul Dumnezeul nostru.
   Nu va fi nici un mesia  și n-o fost, ci doar EL Singurul Unicul din CER ce se ocupă de noi vii de pe Pămînt. Creatorul e de luat în seamă cînd ne încurcă nedreptele religii pămîntene. Și să le evităm corect, oferindu-le să se informeze doar de EL și să uite nedreptatea ce I se face LUI și nouă.

1749.Lume de izbeliște și părăsită în negură

   Nimic nu-i la întămplare, chiar de pare, unii suferă și alții îi găsesc că-s pedepsiți degeaba. Au fost ei în CER, să-I ceară socoteală Preaînaltului? Ori nedreptatea are avocați toți neisprăviții. Și cei ce-I încalcă legile date între oameni pe Pămînt încă de la facere îs crezuți. Halal lume de izbeliște și într-adevăr părăsită în negura prostiei.

   Nu rămîn ne părăsiți și în pedeapsă să-I cunoască mînia, că-L nesocotesc, nedrepții. Totu-i după cum vrea CER-ul și noi neputincioșii îndrăznim să ne mai dăm cu părerea. Fără a deține măcar cîteva cunoștințe elementare despre Lumea LUI și noi. Ci încă bîjbîim în necunoaștere, dar de vorbit, vorbim vrute și nevrute.
   De reușești să-ți ții gura îți stăpînești toată ființa, greu lucru și nu-l putem majoritatea. Greșindu-I LUI și între noi, ne luîndu-I în seamă îndrumarea de a ne cuminți cu bună cuviință. E un fel de a spune că ne stăpînim ființa, doar aparent, că-n realitatea Totului ne avînd acces, nu știm. E o permanentă conlucrare în alți termeni, ce nu-i știm încă.
   Cînd ne vom dovedi potențialul de îndreptare și comportare cum ne dorește EL. Față de EL și oameni și restul componentelor existenței pe Pămînt. Altă viață vom începe a cunoaște, că ne va da voie să ne edificăm în ce nu știm încă. Nici nu îndrăznesc prea multe să zic, că-s încă la început și eu. Mai ales spiritualitatea ce ne domină în necunoaștere absolută oarecum.

1680.Nu avem deschidere nici înspre natură

    Natura ni se dezvăluie uneori cînd sîntem inspirați, a o căuta cum trebuie. Adică fără a o deranja, ci respectîndu-i tainele, legile încă necunoscute nouă prea nedrepți. Necunoscînd Baza vieții, ce-i lipsă între noi oamenii, nu avem deschidere nici înspre natură. Profităm de unele îmfăptuiri ce considerăm că ne dau drepturi și demolăm, distrugem echilibre ancestrale. Dinainte de noi împămîntenite și încă ne aflate.
    Spre deosebire de EL, ce-I domol și ne rabdă multe, naturii tot EL i-o dat dezlegare. Să ne altoiască cînd ni-i lumea mai dragă de-o stingherim, și-am luat-o pe cocoașă mereu. Și mintea ce-a de pe urmă a românului tot n-am căpătat-o. Nedrepți și cu noi și cu restul la fel, ne știind ce-i bunul-simț, răbdarea și binele. O tot fredonăm hodorogita înrăire de mult tare și nu ascutăm de EL defel.
    Nu-L știm de nici o culoare foarte mulți, înstrăinați, cu toată  a SA coborîre printre noi acum nu demult. Tot nu-L respectăm și-L ignorăm chiar părăsiți și-n nevoi, o tîrîim mereu în neștire. Aflînd ce-i frica de moarte și n-ar trebui, dar așa ne trebuie că minte nu vrem să prindem. Făcîndu-ne încă de cap și plătim, nemulțumindu-ne viața.
   O viață ce ni se ascunde vederii noastre, că nu sîntem cum trebuie încă un timp. Doar un timp că tot ni se va impune de SUS menirea ce-o avem, dar încăpăținați n-o vrem încă. Mai străbare din CER unora ce li se năzare mai corecte aflări înălțătoare firii încă necunoscute. Adevărul e că nu-L merităm și ascuns nu-L știm căutîndu-L cam peste tot.
   Mulțumindu-ne cu ce alții mai altfel decît noi și-L închipuie, mai mult legat de natura Pămîntului. Ce-i ființă nedeslușită defel nouă. Și fără sorți de aflare după cum merg treburile. În cercul apropiaților trece ateu dar îL caută neîncetat, sperînd în orice, că nu îi e clar nimic. Așa-i de nedreaptă lumea față de EL, că și cei ce-L caută nu-L află întocmai cît au putere.
   Și au vaste și diverse cunoștințe, dar se vede să lipsind Esența vieții din societate, nu au nici cea mai vagă ideia despre EL. Așa vrea EL deocamdată să se petreacă lucrurile.

1516.Se potriveşte ca nuca-n perete

   Puterile oricare or fi, îi cheamă la ele pe cei care sigur vor veni, asta în cazul societăţii oamenilor şi ale lor relaţii. Cu EL şi noi e niţel mai altfel. Ne atenţionează cînd nu-I respectăm legile date din vechime. Mai ales legile privitoate la obligaţiile noastre faţă de EL, ce-s pe viaţă. Şi chiar ridicări de protecţie în scurte perioade şi eşti pedepsit şi suferi accidente, boli şi altele care te fac de pricepi să te schimbi înspre ce vrea EL de la tine.
   Sînt şi alte influienţe ce te determină oarecum să devii cum trebuie în relaţiile cu EL. În timp te aprinzi şi arzi mai cu putere şi constant cauţi să fii cît mai mult, că-i nevoie. Adaptîndu-te din mers cu un fel de a fi, poate nu cum ar trebui, că-i prea categoric şi greu. Ci să ne înfrînăm prin uitare, încredere şi iertarea oricui apropiat de ocazie chiar. Avînd o oarecare încredere şi respect faţă de oricine, pînă la proba contrară, evitîndu-i pe nedrepţi.
    Pentru că-n fiecare e şi o doză de omenie, mai expusă ori nu, caută de poţi şi ai timp să fii om cu fiecare. Că fiecare sîntem un amestec de bine şi rău, dar predominanta condează să fii cum trebuie în definitiv. Să ne străduim măcar de cînd ne dezmeticim cum trebuie să fim în faţa SA. Să ne purtăm cum ni se cere cît mai în comuniune cum poţi mai adevărat şi drept cum ştii a fi.
    Mi s-o întîmpat să fiu martorul ocazional a unor discuţii foarte educativ religioase a unui grup de trei persoane. În cîmp  fiind, un tînăr îşi examina mai tinerii însoţitori, cu privire la cele zece porunci, dar din Vechiul Testament (VT). Şi era vorba de foarte vechi îndeletniciri omeneşti ce se potrivesc ca nuca-n perete azi. Ne căutăm credinţa în EL, ori cine ştie ce altă închipuire, dar EL ca şi noi a evoluat.
    Dar mai ales noi oamenii acuma e deranjant să nu-L ştim raportîndu-ne cum sîntem, în epoca staţiei  cosmice. Şi a net-ului şi celelante mobile şi alte foarte sofisticate cu ce vitează evoluăm, rămînînd LUI tributari  în sclavagismul acelor timpuri scrise, de mult apuse. Doar EL E acelaşi într-o evoluţie specifică LUI şi noi schimbaţi, ar trebui rescrise toate cele ce-L privesc din nou la zi, traduse, modernizate. Nici EL nu mai acela de atunci, fiţi sigur, cînd o venit acum 77 de ani, cum vi s-o părut? Cel vechi aşa, ori schimbat, înnoit oarecum.