4333..Vine timpul.

  Nu-i deloc corect cum se desfășoară la noi administrația și puterea de stat, e pe nemuncă, molipsindu-se și restul pe ici pe colo. E mai la îndemînă înșelătoria, chiulul, nedreptatea, nelegiuirea, furtul pe față de se poate, prostirea la drumul mare, cîrdășia nerușinată. În general lipsa LUI dintre noi toți luați de valul nemilos al fărădelegii, iresponsabilității în noianul de-a rîsu-plînsu ce se-nfiripă oriunde.
  Nu numai la noi, dar la noi deocamdată cu precădere și merge înainte nepăsător așa un comportament nesănătos, delăsător, nemernic. Ce nu ne caracterizează pe noi oamenii dar așa-i vremea neputințelor de a fi oamenii dați să tot fim, iar de SUS ne împovărează. La scadențe dar totuși pe NV legislația SA ni se aplică, cred că de-ar fi pe față altă făină s-ar măcina, conștiința nu ar mai lăsa de dorit.
  Și așa se preconizează cît de curînd fiți liniștiți, ori neliniștiți-vă neputincioșilor vine timpul adevărurilor cu dreptatea binelui.

2548.Neatenți la bine, util și la frumos mai ales

  În timp nedreptatea și-o lărgit și perfecționat puterea de seducție asupra naivilor. Cu o oarecare nerușinare înnăscută, needucați corect, neatenți la bine, util și la frumos, mai ales. Căpătînd un fel de intensitate inconștientă și competitivă, la început nu prea părînd așa hîdă. Cum e în realitatea de azi, nesăturații de orice fel, triști și fățarnicii ce se tot înmulțesc.
  Lîncede patimi cu agonisitorii de tot rîsul-plînsu, nebucurați de îndeletnicirea lor. Că-s liberi ,da și atît, nedrepți și fără EL, părăsiți la o adică plătesc ei și ai lor. Îmbătrînind rapid și-n nevoi de tot felul dispărînd ca orice nedrepți între noi și fără EL. Uneori viața le mai zîmbește nițel și atît, complăcîndu-se unei existențe pe jăratec încins. Într-o mereu suferință, nemulțumire și rateu al vieții nedrepte în toi.
  Neputința la nivel de familii și chiar societăți sub pedeapsă continuă. Ne pricepînd rostul vieții în nici un fel convenabil, ci îmbîcsit de fărădelegea moștenită de generații. Nu-s în stare s-o rupă cu o realitate de mult nedreaptă și plătitoare în fața SA.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          

1516.Se potriveşte ca nuca-n perete

   Puterile oricare or fi, îi cheamă la ele pe cei care sigur vor veni, asta în cazul societăţii oamenilor şi ale lor relaţii. Cu EL şi noi e niţel mai altfel. Ne atenţionează cînd nu-I respectăm legile date din vechime. Mai ales legile privitoate la obligaţiile noastre faţă de EL, ce-s pe viaţă. Şi chiar ridicări de protecţie în scurte perioade şi eşti pedepsit şi suferi accidente, boli şi altele care te fac de pricepi să te schimbi înspre ce vrea EL de la tine.
   Sînt şi alte influienţe ce te determină oarecum să devii cum trebuie în relaţiile cu EL. În timp te aprinzi şi arzi mai cu putere şi constant cauţi să fii cît mai mult, că-i nevoie. Adaptîndu-te din mers cu un fel de a fi, poate nu cum ar trebui, că-i prea categoric şi greu. Ci să ne înfrînăm prin uitare, încredere şi iertarea oricui apropiat de ocazie chiar. Avînd o oarecare încredere şi respect faţă de oricine, pînă la proba contrară, evitîndu-i pe nedrepţi.
    Pentru că-n fiecare e şi o doză de omenie, mai expusă ori nu, caută de poţi şi ai timp să fii om cu fiecare. Că fiecare sîntem un amestec de bine şi rău, dar predominanta condează să fii cum trebuie în definitiv. Să ne străduim măcar de cînd ne dezmeticim cum trebuie să fim în faţa SA. Să ne purtăm cum ni se cere cît mai în comuniune cum poţi mai adevărat şi drept cum ştii a fi.
    Mi s-o întîmpat să fiu martorul ocazional a unor discuţii foarte educativ religioase a unui grup de trei persoane. În cîmp  fiind, un tînăr îşi examina mai tinerii însoţitori, cu privire la cele zece porunci, dar din Vechiul Testament (VT). Şi era vorba de foarte vechi îndeletniciri omeneşti ce se potrivesc ca nuca-n perete azi. Ne căutăm credinţa în EL, ori cine ştie ce altă închipuire, dar EL ca şi noi a evoluat.
    Dar mai ales noi oamenii acuma e deranjant să nu-L ştim raportîndu-ne cum sîntem, în epoca staţiei  cosmice. Şi a net-ului şi celelante mobile şi alte foarte sofisticate cu ce vitează evoluăm, rămînînd LUI tributari  în sclavagismul acelor timpuri scrise, de mult apuse. Doar EL E acelaşi într-o evoluţie specifică LUI şi noi schimbaţi, ar trebui rescrise toate cele ce-L privesc din nou la zi, traduse, modernizate. Nici EL nu mai acela de atunci, fiţi sigur, cînd o venit acum 77 de ani, cum vi s-o părut? Cel vechi aşa, ori schimbat, înnoit oarecum.

1379.N.Steinhardt şi Manole

   În timp încrederea în puterea deţinută se pierde. Se schimbă credinţe, idealuri, obosesc pornirile şi trebuie să te retragi, cum poţi chiar şi pe uşa din dos, de nu-i chip altfel. Sînt unii mai ambiţioşi, ranchiunoşi ce-i posibil să iasă din scenă şifonaţi fest şi incapabili de compromis ori cu piciorele înainte. EL ştie ce-i de făcut şi aşa se face.
   Se zice că eşti la putere deoarece poţi constrînge şi nu că ai mijoace de coerciţie eşti la putere. De regulă masele susţin tiraniile. Cînd nu mai ai credit, ca-n orice domeniu şi-n politică şi la putere.
   Ţi se cere de poţi să realizezi măcar imaginar ceea ce nu-i în realitate, în orice domeniu te afirmi, de poţi.
   Nedrepţii consideră binele inferior răului şi urîtului. Nu-i aşa de eşti de partea SA, cu totul, binele înfăptuit e mai viguros decît oricare potrivnic întîlnit, de fapt nu au curaj al întîlni, cînd EL pe acolo-I dorit.
   EL îţi înlesneşte multe, chiar şi-n părăsiri de atenţionare. Să încerci şi potrivnice spiritualităţi, doar să te îndrepţi cum se cuvine, aşteptînd  încă de la tine. Şi de nu-i şi nu, ţi se ridică pavăza SA. Aşa o păţit N.Steinhardt. Vărul său, Manole, mai reţinut într-ale spiritualităţii o dus-o mult mai bine şi liniştit, avînd cam aceleaşi porniri şi preocupări mult timp împreună.
   Ce spun : mai bine retras ateu un timp pînă ţi se oferă adevărata ta credinţă în EL, de nu aşteaptă şi doar moral să fii între oameni. Avîntarea cu ochii mai mult închişi în spiritualitate, te costă, că EL are ale SALE cu fiecare cînd e timpul. Noi nu le ştim, dar reţinuţi putem fi, mai ales cînd ne ştim cu musca pe căciulă din poporul SĂU.
   Cînd avem neclintită credinţă în EL, orice împotrivire din alte părţi, mă întăreşte, şi EL mi-I alăturea şi la bine şi rău. Doar să fiu cum trebuie şi caut, încă caut.
   Cînd duci o viaţă cum vrea EL pe Pămînt, chiar cît de limitată ar fi de cîte altele, dar mulţumit cu bun simţ şi ştiindu-L. Aşa-ţi va fi şi dincolo, de nu mai bine, de-ţi îmbunătăţeşti parametri chiar de aici, în legătură cu EL şi existenţa ce ţi-o cere. EL e cheia şi lăcata, cît existăm pe ale SALE plaiuri pămîntene.