2591.I locul dintotdeauna, dar încă momentan uitat

  Rezultatele-s deosebite în rîndul maselor, cînd se apelează la solemnitatea adresării. Către EL, și-L readuce acolo unde-I, I locul dintotdeauna, dar încă momentan uitat. În uitarea dictată încă de nedreptatea ce ne conduce spre nicăieri. Pe unii și pe alții în necunoașterea plătitoare de bir greu în fața SA, Necunoscutul.
  Și mila e bărbătească chiar solemnă, de-i curată fără demersul desuet al nedreptății. În agresiunea hîdă a neobrăzaților obraznici și cu tupeu în rîs. De omenescul nostru adevărat și demn, de care încă se profită de derbedeii înrăiți. Nedreptatea folosindu-se de înscenări urîte în deruta asta a lumii dezordonate.
  Și totuși luptînd să fim oameni și să devenim mai buni, să căutăm a fi cît mai normali. Comportîndu-ne firesc, urmînd cursul vieții și să-L rugăm de îndrumare. Cînd nu mai putem fi cum trebuie în fața oamenilor și a SA. Că orice temerar e lesne de înduioșat, mila face casă bună cu curajul și virtutea. Nu ne îmbuibăm de frică, ci de prea bine, dar să fim oameni nu de frică ci și de bine tot mereu.

2174.De cît pornirile omenești sincere, de strunit

  Să ne obișnuim ca legislația să fie mai întîi în obișnuința maselor ce formează societatea. De nu să se respecte legile SALE, date din vechime, de cît pornirile omenești sincere, care trebuie strunite. Numai morala cu regulile ei ne poate garanta libertatea de a trăi cum trebuie. Trăind în prezent, ținînd cont de greșelile făcute, să nu le repetăm în continuare și de lăsat doar LUI viitorul.
   Răul ca și binele îs de SUS date, nu le știm demonstra constituția, să le luăm ca atare. Încercate, dar numai de bine să avem parte și noi și alții de la noi. Cu rău nu ne înțelegem a face casă ci doar a o demola, dezbina, distruge orice, nu contează. Doar cu binele alcătuim orice dorim și nu se va dărîma, de continuăm tot așa. Nici viul cu răul nu conlucrează, ci doar binele și-n natură la fel stau lucrurile.
   Cu oamenii lipsiți de valori omenești benefice existenței, esențiale vieții nu poți conviețui. Și chiar de se vreo o vreme, doar în mare încercare și multă tărie de caracter. Că răutatea și urîtul omenesc e de ne controlat, ci de înlăturat și dus pe pustii. Strașnică voință și tărie, are nevoie ființa cuprinsă de așa căderi omenești într-o vreme de puternică educație, altfel nu-i chip. Cu ajutorul SĂU orice-i posibil de vrei.