3815...Civilizația dreptății cumsecade

  Cercetătorii universului, cosmosului și legilor sale, totuși încă strașnic aproximate. Spun că materia în expansiunea ei crează spațiul nemărginit, continuu în expansiune. Spre un ceva necunoscut defel, doar de EL, zic și de noi oarecum cînd va fi să fie.
  Și necazurile, suferințele, desnădejdiile toate cîte ne tot lovesc, creează prin frică. Urme în ființarea nostră nesfîrșită, dar deocamdată mintea e în urmă. Nu ne dezmeticim aievea aflînd că toate-s pentru a-L ști că-I Unicul Dumnezeu. Și ne tot scutură de cînd sîntem, doar om prinde la cap și nu ne-am mai face singuri necazuri.
  Și nici LUI, prin neascultarea de care-I dăm tot dovezi mereu, neputincioși spre bine. Civilizația dreptății cumsecade în conlucrarea nouă și formidabilă cu EL împreună.

3611.De nefirescul ajuns azi mai nevolnic decît mai ieri

  E de știut că viața nu-i strășnicia ordinii sociale în derîdere față de legile SALE. Știute de mult și nici azi urmate cu dreptatea și bunătatea îmbogățite continuu. Aflători și practicieni corecți sînt dar sporadic dîndu-ne exemple de urmat cît vrei. Dar nu-i urmăm, decît pe nevolnici și șmecheri, netrebnici și nedrepți cît vrei prin lume.
  Colcăie societate de asemenea scursuri, tîrîturi, ce ne strică buna dispoziție uneori. Că-i greu de avut așa prozaice trăiri în așa lumesc mîrșav, unde dăruirea, bunătatea-s rarități. Și de ne găsit la orice colț de stradă dominate de neputințe omenești urmate de prostii. De te miri cu așa vecinătate printre oameni chiar cunoscuți, dar molipsiți în rău și urît.
  De nefirescul ajuns azi mai nevolnic decît mai ieri și-n jos mai afundîndu-se trăinicia.

2174.De cît pornirile omenești sincere, de strunit

  Să ne obișnuim ca legislația să fie mai întîi în obișnuința maselor ce formează societatea. De nu să se respecte legile SALE, date din vechime, de cît pornirile omenești sincere, care trebuie strunite. Numai morala cu regulile ei ne poate garanta libertatea de a trăi cum trebuie. Trăind în prezent, ținînd cont de greșelile făcute, să nu le repetăm în continuare și de lăsat doar LUI viitorul.
   Răul ca și binele îs de SUS date, nu le știm demonstra constituția, să le luăm ca atare. Încercate, dar numai de bine să avem parte și noi și alții de la noi. Cu rău nu ne înțelegem a face casă ci doar a o demola, dezbina, distruge orice, nu contează. Doar cu binele alcătuim orice dorim și nu se va dărîma, de continuăm tot așa. Nici viul cu răul nu conlucrează, ci doar binele și-n natură la fel stau lucrurile.
   Cu oamenii lipsiți de valori omenești benefice existenței, esențiale vieții nu poți conviețui. Și chiar de se vreo o vreme, doar în mare încercare și multă tărie de caracter. Că răutatea și urîtul omenesc e de ne controlat, ci de înlăturat și dus pe pustii. Strașnică voință și tărie, are nevoie ființa cuprinsă de așa căderi omenești într-o vreme de puternică educație, altfel nu-i chip. Cu ajutorul SĂU orice-i posibil de vrei.