3871...Să ne fie cumsecade nu așa irosită

  Unii constată mirați că-s în situația benefică aflărilor deosebite, ce altora nu-s. Nu-s destăinui-te, asta-i răsplata CER-ului către respectivii oarecum mai apropiați de EL. Față de restul așa de înstrăinați, răciți în îndepărtarea de ceea ce-I datorăm. Și nu mai sîntem conștienți decît în mod firesc foarte puțini cu adevărat.
  Majoritatea-L caută în gunoaiele erelor fără EL, cînd fugăriți din fața SA cu desăvîrșire. Ne-am căutat și găsit atunci despărțenia de CER și apropierea de neantul. Închipuirilor de cai verzi pe pereți, ce EL atunci și încă și acuma oarecum mulțumit. Ne-o tolerat și încă ne tolerează, dar parțial o vreme socotită pentru fiecare SUS.
  Noi o constatăm jos pe Pămînt și nemulțumiți cei mai mulți spălăm putina. Din fața SA, ratîndu-ne viața dată să ne fie cumsecade nu așa irosită.

3379.Că infinite-s căile și posibilitățile omului

   Înfăptuirile mai deosebite îs considerate de nedrepții fără EL și-n lume ca ea. Că-s misterioase, magice, aiureli, îs realizări ca și celelalte de cînd lumea. De mîna omului în slujbă-i, mai mult ori mai puțin de folos omului. Că se impune respectarea lor, o fi, dar cel mai important e să fim oameni. Cu adevărat între ceilalți și-n fața LUI și om  mai vedea în timp de bine să tot fie.
  Că și așa sîntem categorisiți uniformi, ne diferențiați suficient, chiar de știm că nu semănăm unul cu altul. Dar așa sîntem luați la o adică-n așa lumesc nedrept și imoral, înrăit și derutat. Dar se impune a ne dezmetici cu curajul aflării căi necesare fiecăruia. Într-o devenire cumsecade între oameni demni, știindu-ne capabili de mai mult, mai bine și mai desăvîrșit.
  Că infinite-s căile și posibilitățile omului cu gîndire și spirit de SUS.

3301.Toate-s că nu știm de EL și nici moderați, cumsecade și buni între noi, firești

   Ne dorim imposibilul, necunoscutul să-l știm, să-l cunoaștem cît mai bine. Să avem cîte îndemînări mai deosebite, să ieșim din normalitatea asta. Nedreaptă nouă și LUI, de care, cu toate că o continuăm nestingheriți tot fără bine, nu ne prea place. N-o vrem așa, ci să ne cadă pară mălăiață în gura lui nătăfleață și nu-i posibil. Trebuie vrem nu vrem să ne schimbăm, corecți în fața SA și a oamenilor.
  Că-i cam greu, e de muncit și de vrut cu tărie neclintită, de nu reușim să ne tot mobilizăm. Iar și iar pînă reușim aflîndu-ne locul în căutările cu folos adevărat, demn și cumsecade. Ne ajută și EL, doar să dorim și eventual să-I cerem cum putem cum nu putem. Că ocazii sînt și ne mai atenționează și EL să nu-L mai ignorăm, ci corect să-L căutăm.
  Lupta-i cu noi înșine, înțînați și puși pe rele și nelegiuiri cît lumea, nu-i nimeni vinovat. Degeaba căutăm justificări tîmpite cu închipuiri neroade, toate-s că nu știm de EL. Și nici nu căutăm să fim moderați, cumsecade și buni între noi .
 

3230.Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face, dai din ce primești

  Ne desăvîrșim să zicem în realizări deosebite, demne, chiar excepționale dar și prin milă expuse. Presărată construcția darnică în căutări nemulțumite ce-și află liniștea mult dorită. Împlinirea și astfel te și mai ridici în societate și nu-i de ici de colo, ci pe merit. Angajîndu-ne conform cerințelor vremii, chiar de-i dificil, e de dorit ca să mai fii știut.
  Dacă ești liber, lucru curios, nu mai greșești, te saturi de nedreptăți, ce nu erai sili a le face. Dar așa făceai, nu știi de ce, dar așa simțeai să fii, neputincios în bine, ci înrăit. Acuma slobozenia, libertatea te-o vindecat de rele, vaccinul urîtelor și relelor. E să fim liberi, dezlegați de cîte și mai cîte constrîngeri omenești resimțite.
  Parcă ne obligă să ne căznim a fi nedemni de oamenii ce mereu trebuie să dăm dovadă că sîntem. Cu adevărat între noi toți, știindu-L deasupra Atotștiutorul nostru, ce ne veghează să nu-I greșim. Ci darnici și mărinimoși ca și noi îmbunătățiții.

2727.Conducînd la o consolidare corectă, muncită

  Într-adevăr EL ne dorește îndreptarea și toate legate de ea ni se par deosebite. Și sînt, că tare greu ni le însușim, cu mari sforțări uneori, de ne închipuit. Așa de adînci ne sînt nedreptățile înfipte-n cuget, osîndiți o vreme. Și de ne putem răzgîndi și începe cu al SĂU imbold schimbarea bună, e ceva. Cu mărunte porniri închegate în juru-ne, conducînd la o consolidare corectă, muncită.
  Că-n van ne tot dau ghes mărețe vise, ce-s atît de îndepărtate pe cît și noi de acele personaje. Legende în cîte îndepărtate veacuri cu atîtea adăugiri nedrepte, în care lumescul o investit imaginație. Ci să ne vedem de ale noastre potriviri cu firea molcomă și doar închipuit vitează, dar tare departe și îngîndurată. În așteptări de mari transformări și limitate realizări, din obișnuitul firii.
  Aplecîndu-ne cu îngăduință și asupra acelora ce vor și nu pot cere ajutor, cum putem. Deoarece contează enorm și un bun ce ți se întoarce de nu ție, familiei, dar nu vei pierde. Niciodată să nu fii cu gîndul la cîștig, că pierzi, ci cumsecade de la o vreme.

2591.I locul dintotdeauna, dar încă momentan uitat

  Rezultatele-s deosebite în rîndul maselor, cînd se apelează la solemnitatea adresării. Către EL, și-L readuce acolo unde-I, I locul dintotdeauna, dar încă momentan uitat. În uitarea dictată încă de nedreptatea ce ne conduce spre nicăieri. Pe unii și pe alții în necunoașterea plătitoare de bir greu în fața SA, Necunoscutul.
  Și mila e bărbătească chiar solemnă, de-i curată fără demersul desuet al nedreptății. În agresiunea hîdă a neobrăzaților obraznici și cu tupeu în rîs. De omenescul nostru adevărat și demn, de care încă se profită de derbedeii înrăiți. Nedreptatea folosindu-se de înscenări urîte în deruta asta a lumii dezordonate.
  Și totuși luptînd să fim oameni și să devenim mai buni, să căutăm a fi cît mai normali. Comportîndu-ne firesc, urmînd cursul vieții și să-L rugăm de îndrumare. Cînd nu mai putem fi cum trebuie în fața oamenilor și a SA. Că orice temerar e lesne de înduioșat, mila face casă bună cu curajul și virtutea. Nu ne îmbuibăm de frică, ci de prea bine, dar să fim oameni nu de frică ci și de bine tot mereu.

2385.De ochii lumii, oarecum omenește, dar nu sîntem

  Realizăm lucruri profesionale deosebite demonstrînd între oameni că se poate. Dar oare sună bine? Sîntem și oameni adevărați? Ori de mîntuială, ne comportăm de ochii lumii, oarecum omenește, dar nu sîntem așa. Ci niște bădărani, nedrepți ordinari și fără Dumnezeu, ori cu nedreptatea ce I se face LUI și nouă. Ce-i de făcut? Se știe cumințenia între oameni, reînvățarea ABC-ului bunei purtări și cu EL.
  Că nu-i chiar ușor, dar de am demonstrat realizări deosebite, ori nu, să fim capabili. Și de a fi oameni cumsecade, împlinindu-ne cu adevărat, mult mai bine. Că ne va fi bine nouă și familiei noastre, ducînd o viață împlinită cu adevărat, încă nebănuită posibil.
  Și de la noi între noi în societate, comportîndu-ne adecvat cerințelor SALE. Vom evita trecutele și încă actualele necazuri ce cuprind nații întregi. Ce le consideră EL că-I încalcă principiile, legile SALE, date nouă încă din vechime. Și azi valabile, de morală și bine între oamenii societății, știindu-L corespunzător fiecare.

2300.Vremelnice de înălțătoare culmi nu cutezăm

  Creații deosebite uneori ne depășesc, un om obișnuit, ci valeități uneori de adevăratelea. Cumsecade și vrednice de înălțătoare culmi pe care oameni fiind nu cutezăm mult să ne aflăm. Ne grăbesc vremelnice năzbîtii, costisitoare căderi ce nu ne trag de tot în jos, de nu vrem. Alții ar vrea.
  EL e în toate cele ce le știm și nu, e nevoie să fim conștienți că o prezență fizică. Mai acătării despre EL, nu vom afla, dorind-o o putem conștientiza așa închipuindu-ne-L. Cum vrem fiecare și de-i cazul ne va corecta cîndva, singur ori altcineva. Condiția pînă a-L vedea, simți cumva, e de a fi cum ne cere, moderați în bine și cumințiți.
  Greșelile mereu nu-s de privit neputincioși ci de curmat șirul lor și curățat pe șleau. Netrebnicia de uitat și înviorat binele în noi și-n ceilalți cumsecade și cuminți de EL aflav-om. În prezent mergînd știind trecutul greu de nereguli de uitat să nu-l mai avizăm nicicînd vreodată.

1805.Nu ai cu cine vorbi, așa arătare netrebnică

   Să nu ne închipuim că de avem școală și alte studii deosebite și rafinate au vre-o valuare. Nu de ești un neobrăzat de nedrept, prost crescut și fără elementarul bun-simț. Un tăntălău fudul nevoie mare de care nu are nimeni trebuință. Toți îl evită că-i un prost cu școală, ce-s foarte mulți azi și la noi pe furate studii. Și ioc cultură și minte tabula rasa. Nu ai cu cine vorbi, așa arătare netrebnică.

   Să-ți închipui că maortea-i o bagatelă și ulterior că-i o treabă serioasă. E de la plus la minus, extremele, e sfîrșitul vieții, a experimentului omului pe Pămînt. Judece cel în temă, nu aiuriții de pe margine, de se cred, că nu-s, toți ajung acolo, că-s nedrepți. Și-i nemulțumește sfîrșitul că minte nu au primit să priceapă rostul existenței.
   E de învățat viața cu răbdare și multă preocupare atentă, doar în condițiile SALE. Că EL E  Totul și noi creația SA, pe aicea în derulare cam nepricepută și tare obraznică. Și încă și nedreptatea nu ne dă mîna să aflăm rostul nostru adevărat. O tot scăldăm în necunoașterea generală dar ne credem, ehei, tare deștepți. De asta EL se și ferește să-i întîlnească pe fuduii fără minte așezată, zborșiții cu duiumul.
  Ci caută să și-I formeze EL și cu cine se poate înțelege mai pe îndelete, că EL E Îndelungrăbdătorul. Dumnezeu, Unicul, Creatorul Totului, Tatăl nostru Ceresc. Preaînalt ca să-L putem noi cuprinde cu înțelegerea, dar ne dăm rotunzi și pierdem.