4178..Cu vremea.

  Deci în funcție de evoluția dezmeticirii noastre pe Pămînt au fost tot încercări ale CER-ului cu diverși înaintași. În ale cunoașterii Divine în legătură cît de firească se putea atunci, fără a depăși normalul timpului și spațiului alocat atunci de SUS. Acei cunoscători dezlegați mai la minte au trecut cu vremea chipurile în cîte tabere religioase după cum era nedreptatea lăsată.
  Să-i cuprindă fără ca ei să fie conștienți vreodată, ci așa-n deruta vremurilor ce au urmat spre foloase nefolositoare binelui. Și dreptății ci falsificărilor de tot felul ce și azi dăinuie, unele cu totul închipuiri dăunătoare cum nu ne imaginăm. Nu vrem, plăcîndu-ne neobrăzarea în fața SA, chiar de plătim, nu contează, o apă și-un pămînt în netrebnicii cu toții.
  Decît măcar unii acătării, din invidie și neputință, ușurîndu-I LUI alegeri ce oricum se înfăptuiesc cu vremea.

4124...Nu la întîmplare.

  Da s-o creeat la insistențele noastre, în timp, tot mai nelegiuite dar oarecum cu acceptul SĂU. Un altfel de cer mai neadevărat, pe minciună în afara CER-ului Inițial al SĂU. Și al Lumii SALE, un cer umplut cu ce s-o nimerit în vizorul nelegiuit al NT și al celor ce-l cred. Urmîndu-l oarecum zăpăcindu-i pe foarte mulți, chiar și mai cu ceva glagorii, dar tot degeaba, doar cei adevărați.
  Rupți din propria convingere clară de așa tărășenii au mai scăpat cît se putea din așa lume dedată neputințelor. Cu nemiluita de cînd lumea și EL oarecum implicat și nu prea în derularea umanității, după cum am vrea noi. Dar nu-i după noi ci doar cum vrea EL și pînă ne vom afla calea mai e ceva timp alocat dezmeticirii. Pe de-a-ntregul, socotită doar SUS și pusă-n aplicare de noi pe Pămînt cît de curînd.
  Nu la întîmplare ci riguros consfințită în baremul CER-ului.

3871...Să ne fie cumsecade nu așa irosită

  Unii constată mirați că-s în situația benefică aflărilor deosebite, ce altora nu-s. Nu-s destăinui-te, asta-i răsplata CER-ului către respectivii oarecum mai apropiați de EL. Față de restul așa de înstrăinați, răciți în îndepărtarea de ceea ce-I datorăm. Și nu mai sîntem conștienți decît în mod firesc foarte puțini cu adevărat.
  Majoritatea-L caută în gunoaiele erelor fără EL, cînd fugăriți din fața SA cu desăvîrșire. Ne-am căutat și găsit atunci despărțenia de CER și apropierea de neantul. Închipuirilor de cai verzi pe pereți, ce EL atunci și încă și acuma oarecum mulțumit. Ne-o tolerat și încă ne tolerează, dar parțial o vreme socotită pentru fiecare SUS.
  Noi o constatăm jos pe Pămînt și nemulțumiți cei mai mulți spălăm putina. Din fața SA, ratîndu-ne viața dată să ne fie cumsecade nu așa irosită.

3834...Vom fi cît ne vom ține

  EL E dincolo de relativitatea nostră permanentă, EL E Permanența CER-ului. Chiar și Pămîntu-i relativ întrucîtva, ce noi nu știm, doar EL și Lumea SA. Trecători dar nu degeaba, ci să ne dovedim folositori mereu nouă înspre EL. Cumsecade ca oameni de bine, util și frumos în natură și-ntre noi fermi și clari. Nu-i mare scofală, doar să dorim bunăstarea, morală a binelui, evitînd răul.
  Dreptatea să ne fie sfîntă în trăinicia vieții cu EL în față, urmîndu-L cumsecade. Euforia aflării altei vieții noi și desăvîrșite în continuarea acesteia încă de azi. Delăsători și neputincioși, ne vom vindeca cu tărie atunci, fără alternative. Siliți ne vom schimba, de nu va fi posibil pînă atunci, că EL ne așteaptă nerăbdător. Doar om rupe zăgazurile nefericirii în care ne tot zbenguim anevoie de rîpă.
  Noi am apărut cînd EL Era și va mai fi, vom fi cît timp ne vom ține de EL cum trebuie.

3768...Că așa-i prostirea omenirii

  Că-n timp de cînd ni s-o dat tăria, minunea, viețuirii pe Pămînt am avut poate neștiute. Încercări ale CER-ului de a ne pune la probe de cum ne comportăm în fața SA. În natură și-ntre noi oamenii, și concluziile a două ni-s transmise. Oarecum prin Biblie, cea cu raiul și primii oameni, eu zic pentru EL doar creați. Că ceilalți au avut alte condiții mai primitive, ne feriți de primejdii, oarecum.
  Nu știm doar bîjbîim, nu ni se dă voie la multe că încă nu merităm, străini de EL. Nici să ne apropiem, nu prea ni se dă voie, decît limitat și tot limitat de făcut cunoscut lumii. Deci unii cunosc unele aflări doar pentru ei însăși și-i degeaba, dar așa se vrea SUS. Cea de-a doua încercare-i cu poporul ales și eșecul trăit încă și azi, poate nu de toți cunoscut cum trebuie, real.
  Că minciuna are picioare scurte, dar intrușii ce-și zic evrei mint cu nerușinare și azi. Și-s obligatoriu și crezuți ca și creștinismul care-i zic eu cretinism, că așa-i prostirea  omenirii.

2173.Chiar de Dumnezeu E același, parcă mai uman

  La Maria Petre imaginea LUI Dumnezeu e alta, înconjurat de îngeri și porumbei. În cadrul muzicii Divine, a CER-ului și a atmosferei și a ambianței transmise ne pămîntene. Personajul cam la fel oarecum, mai distanțat de împrejurările impuse, ori în ansamblu mai complex. Față de cea treansmisă de la întîlnirilea cu Petrache Lupu, mai pămîntene, simple, chiar de Dumnezeu E același. Parcă mai uman mai încurajator în a lua legătura cu EL și EL cu oamenii.
   Imagini și imagini vechi de 77 de ani, cca. o jumătate de zi CER-ască, iar la noi cu atîtea transformări. Și în curs, cunoscînd de la aprigul război la pace și prefacerile actuale în tehnică și cunoaștere. Chiar de în relațiile cu EL consider că ne-am îndepărtat, ocupații de lumescul în expansiunea nedreaptă LUI și nouă. Pînă va considera doar EL ce-i de făcut în continuare și cînd.
   Poate deoarece nu ne mai amintim lucrurile importante ce ne-au marcat și trebuie să ne marcheze viața. Ci doar acele neînsemnate, fără importanța necesară pierzînd firul nevoilor și avem probleme în continuare.

1959.Ne întinde mîna cu încredere simțită

   Chiar de-i așa de desăvîrșit și Însuși Divinitatea CER-ului, Autotputrenicul. Totuși nu ne închipuim cum de ne iartă și atîtea ne rabdă și la o adică. De vrem s-o rupem cu trecutul, ne întinde mîna cu încredere simțită. În timp, la momentul potrivit, ni se remarcă rămînerile în urmă care trebuiesc aduse la zi.
   Și să ne schimbăm optica, că răii îs și deștepți, că sînt destui și proști și buni deștepți. Că sar în ochii netrebnicii descurcăreți, o fi dar să ne vedem de drumul nostru. Păzind doar să-L știm bine și cu bine între oamneni să fim cotați, asta contează. Și-n lume și-n fața SA, mai ales ca să avem o viață corespunzătoare noi și familia noastră.
   Asocierea de idei, răutate și inteligență, e doar o prejudecată. De combătut cu cunoștințe corecte despre oameni adevărați și demni.

   Să ne apucăm din timp, pînă a îmbătrîni și a ajunge neputincioși, deoarece toate neajunsurile. Îs legare de nedreptatea făcută între oameni și-n fața SA, mai ales.

1492.Trecătoare ca şi noi

   De multe ori îL judecăm greşit pe Dumnezeu, aşa sîntem nedrepţi în faţa SA. Se comportă ca un părinte responsabil, la un nivel de ne închipuit pentru noi, în faţa CER-ului. Universului SĂU, necunoscut deloc nouă. Şi totuşi ţine la noi în felul SĂU drept şi aspru, să nu ne scape din mînă. Şi s-o luăm tare greşit, de ne recuperat, ci înspre ceea ce doreşte de la noi în devenirea nostră în proiectul SĂU. Ne părăseşte cu măsură şi suferim corecţii de îndreptare înspre ce vrea EL de la noi. Pînă-n ultimile posibilităţi de îndreptare ne tot îndrumă, urmărindu-ne evoluţia în timp, pe fiecare după anumite criterii de SUS.
   Toată viaţa sîntem asaltaţi de nedreptate şi-i facem faţă mai mult ori puţin. Ne lăsîndu-ne cotropiţi de rele şi urîte apucături şi-n cele din urmă cînd ne ajunge cuţitu la os. Ne prezentăm cu toată ruşinea la EL, raportăm viaţa dusă şi că nu-i chip de-a mai exista de nu ne ajută. Cîntărindu-ne continuu în existenţă de veacuri familia din existenţe vechi, ne ştie ce plătim pe fiecare la minut.
   Şi ne aşteaptă de-I corespundem în funcţie de cerinţele SALE, ne dă de lucru. În timp simţim schimbări ce ne îndrumă spre altă existenţă aparte lumii. Schimbările evoluiază în timp şi la EL. Nu mai E CEL din vechimea cunoscută din BI, mai ales din Vechiul Testament (VT). Ci s-o mai schimbat, cum şi noi am evoluat în timp de atunci, nu chiar ca noi, că timpul  trece în mod foarte diferit. La noi repede şi la EL foarte încet, cu evoluţii pe măsură.
   La noi nu numai noi ci şi realizările nostre-s trecătoare ca şi noi în timpul ce ni-L socoate EL. Şi-n existenţa noastră calitatea totdeauna va porunci, cum se va putea, cantităţii, spiritul mereu va conduce materia primă. Şi-n ziua de azi, cu toată pornirea tehnologică înaltă, tot gîndirea comandă, conduce totul omeneşte posibil. 
    Şi-n existenţă mereu dăm continuu de imboldurile răului şi urîtelor porniri nestăpînite corect care ne subjugă nedreptăţilor. De asta ni-i de ajutor morala şi spiritul binelui înaintea celorlante toate cîte or fi, să ni le însuşim corect în viaţă. Pretinzîndu-ni-le EL, chiar înaintea cunoaşterii SALE corecte.

1444.Ce ROL are în existenţă

   Auzi să rişti, că-i mai de folos, nu cred, riscul e hazard şi cînd le ai cu  EL, totul e programare şi prevedere. Întîmplarea-i doar la nedrepţi crez. Să mă înşel mai bine decît să stai degeaba, aiurea şi una şi alta. Şi ce cîştigi de te tot înşeli şi rişti mereu, de nu ai cap să-ţi vezi de treaba ta dată ca fiecăruia cu bun-simţ şi-n bine şi util.
   Corect şi adevărat, e să nu fim proşti şi nici cu prostii să ne facem de lucru. Deci chibzuinţă şi răbdare că treci marea, dar nici să calci de două ori în acelaşi loc, viaţa nu-i dans, muzică nu-i ci linişte în aşteptare. Să te produci cum te pricepi, de pornire ioc cum trebuie şi restu-i irosire, aşa că-i caznă şi greu întrezăreşti vreo cale.
   Am fost lăsaţi în drum, de istorie în lume, încă de deschis ni-i frică ochii ai face şi EL mult nu ştiu de ne va mai credita. Odată tot vom rupe pisica în două şi cătrăniţi de multele îndurate, doar vom fi oare cum ne vine bine? Cătrăniţi şi îndîrjiţi de lehamitea nedreptăţilor aflate-n timp să ne dezmeticim şi EL încă cu speranţe în noi. Că-L vom asculta cum vrea şi trebuie, aici e marea noastră dilemă nu-L ştim,  şi habar nu avem ce Rol are în existenţa noastră.
   Că EL are rolul SĂU, de ştim ori nu, şi nu-L ştim şi nu-i minim ci Major de ne domină de cînd sîntem, dar totuşi din umbră de SUS. Nu-i încă timpul. Are preştiinţa purtărilor şi reacţiilor noastre, şi ne lasă în examen singuri de-am prins esenţa vieţii să mai progresăm niţel de putem. Ne mai şi ajută uneori ştiindu-L ori nu. Adică pe faţă să-L ştim, explicîndu-se ori nu-i nevoie că-L ştim şi-L ascultăm din fire.
   Îşi închipuie omul că ştie unele despre existenţă, îşi dă cu părerea, mai ales din alte zări ce le auzim şi noi şi nu ne plac. Comentăm nevoile acelora ce nouă ni-s străine, să nu avem dorinţe, e o năzuinţă de a-L şti şi-i  şi de EL dorită, comportîndu-ne înspre bine cu bun simţ. De asemenea să nu avem milă, eroare gravă, ni se recomandă chiar, cunoscînd căderea unora atenţionaţi în vederea salvării lor şi a ta înspre EL.
   Să nu ştii ce-i dragostea, între oameni e sîmburele existenţei, comunităţii în societate, familie şi altele ce ne desfiinţează ca oameni altfel. Se vede treaba că-n cele zări, de EL nu ştiu şi EL e mai departe de ei. Habar nu au cine-I,  o fi alte încercări ale CER-ului ce nu le intuim ce de.