2229.Calea ce-o urmăm cu influiențe ce ne schimbă

  Ateii iau prea în serios întîmplarea, hazardul care nu-s, ci totu-i programare amănunțită. De SUS și ne privește în tot ce  facem și sîntem, așa în calea ce ne-o urmăm. Cu mici influențe ce ne pot schimba de  cum trebuie. Chestiunea e ca să fim cum trebuie, e legată de a gîndi pozitiv și înfăptui vorbe și acțiuni bune. Fără ură și răzbunare. Răzbunarea ca și viitorul îs doar apanajul SĂU, noi să ne vedem de cele corecte în prezent.
   Admise nouă, știu dar cine E de să ne îngrădească libertatea de gîndire și mișcare? Nu, sîntem liberi numai la fapte doar bune, cînd depășim pîrleazul binelui, utilului și frumosului. Sîntem pe teren minat și de nu ne revenim sîntem oricînd pasibili de părăsiri și pedepse.
   Asta ca să ne obișnuim a fi oameni adevărați, demni de a-L reprezenta oriunde în univers cînd se va pune problema și așa. Ori să ne știe alții ce ne vor vizita din „afară”. Și-n definitiv asta-i dorința LUI și noi creația SA, trebuie să-o urmăm. Îndreptîndu-ne între noi oamenii și-n fața SA cum ne cere.

1974.Nu-i floare la ureche, dar ce-i ușor azi în lume?

   Hazardul nu te privește absolut deloc, de-L știi și respecți și te comporți corect între oameni. Ești un privilegiat în raport cu nedrepții, ce-s pretutindeni în lume. Și te simți împlinit și familia ta, nu-i floare la ureche, dar ce-i ușor azi în lume? Și să nu cauți să-ți încerci norocul cum fac nedrepții, că se poate să ai necazuri. Tu ești mai altfel și evită să te comporți anormal unu-i credincios în EL.
   Nu sîntem capabili, cum zic nedrepții să ne iubim unii pe alții. Că-n așa lume nedreaptă LUI și nouă, EL ne părăsește și plătim prin ură și înrăire unii față de alții. Să-I demonstrăm că-L știm corect, comportîndu-ne ca atare și altă viață vom duce. Ne mai fiind părăsiți, ci susținuți de EL în demersul nostru normal de viață.
   Se zice că sîntem singura specie de vietăți, de pe Pămînt, la care egoismul e învins. De ranchiună și invidie, ceea ce ne îndepărtează de EL într-o părăsire cu necazuri. Și alte nevoi, ne îndeplinindu-ne viața, cum ni-i dată s-o trăim cu folos. Noi și familia noastră, pînă la adînci bătrîneți, sătui de zile și mulțumiți de viață.

1444.Ce ROL are în existenţă

   Auzi să rişti, că-i mai de folos, nu cred, riscul e hazard şi cînd le ai cu  EL, totul e programare şi prevedere. Întîmplarea-i doar la nedrepţi crez. Să mă înşel mai bine decît să stai degeaba, aiurea şi una şi alta. Şi ce cîştigi de te tot înşeli şi rişti mereu, de nu ai cap să-ţi vezi de treaba ta dată ca fiecăruia cu bun-simţ şi-n bine şi util.
   Corect şi adevărat, e să nu fim proşti şi nici cu prostii să ne facem de lucru. Deci chibzuinţă şi răbdare că treci marea, dar nici să calci de două ori în acelaşi loc, viaţa nu-i dans, muzică nu-i ci linişte în aşteptare. Să te produci cum te pricepi, de pornire ioc cum trebuie şi restu-i irosire, aşa că-i caznă şi greu întrezăreşti vreo cale.
   Am fost lăsaţi în drum, de istorie în lume, încă de deschis ni-i frică ochii ai face şi EL mult nu ştiu de ne va mai credita. Odată tot vom rupe pisica în două şi cătrăniţi de multele îndurate, doar vom fi oare cum ne vine bine? Cătrăniţi şi îndîrjiţi de lehamitea nedreptăţilor aflate-n timp să ne dezmeticim şi EL încă cu speranţe în noi. Că-L vom asculta cum vrea şi trebuie, aici e marea noastră dilemă nu-L ştim,  şi habar nu avem ce Rol are în existenţa noastră.
   Că EL are rolul SĂU, de ştim ori nu, şi nu-L ştim şi nu-i minim ci Major de ne domină de cînd sîntem, dar totuşi din umbră de SUS. Nu-i încă timpul. Are preştiinţa purtărilor şi reacţiilor noastre, şi ne lasă în examen singuri de-am prins esenţa vieţii să mai progresăm niţel de putem. Ne mai şi ajută uneori ştiindu-L ori nu. Adică pe faţă să-L ştim, explicîndu-se ori nu-i nevoie că-L ştim şi-L ascultăm din fire.
   Îşi închipuie omul că ştie unele despre existenţă, îşi dă cu părerea, mai ales din alte zări ce le auzim şi noi şi nu ne plac. Comentăm nevoile acelora ce nouă ni-s străine, să nu avem dorinţe, e o năzuinţă de a-L şti şi-i  şi de EL dorită, comportîndu-ne înspre bine cu bun simţ. De asemenea să nu avem milă, eroare gravă, ni se recomandă chiar, cunoscînd căderea unora atenţionaţi în vederea salvării lor şi a ta înspre EL.
   Să nu ştii ce-i dragostea, între oameni e sîmburele existenţei, comunităţii în societate, familie şi altele ce ne desfiinţează ca oameni altfel. Se vede treaba că-n cele zări, de EL nu ştiu şi EL e mai departe de ei. Habar nu au cine-I,  o fi alte încercări ale CER-ului ce nu le intuim ce de.

1440.Plimbaţi fiind prin încercări

   Credinţa în EL ne crează obligaţii în societate, ştiindu-ne doar noi datori în faţa SA să fim cu bun-simţ şi doar spre binele înfăptuit. Şi cîte altele ce se află din mersul cu EL în comuniune. De nu simplu cu o existenţă normală chiar să nu ne ştie nimenea în afara SA, dar tot moralizaţi şi înfăptuind binele şi utilul şi altora de-i cazul. Pe şestache că EL ne apreciază în mod deosebit confidenţialitatea în bine şi cu EL doar.
  Să nu-I greşim că plătim mai dihai ca un oarecare şi nici în faţa oamenilor, că-i la fel. Totuşi multe ce altora nu li se poate ţie da şi a lor tăi. Numai nedrepţii şi necredinţa lor în EL, ci în nt şi bazaconiile nedrepte îi duc la părăsirea SA şi suferinţe şi sfîrşit grabnic, rateu uman. Degeaba existenţă de-i fără EL şi imorali e şi mai nedreaptă-i viaţa lor cu necazuri pe măsură.
   Numai nedrepţii şi imoralii lumii, le au cu hazardul. Nimic nu-i întîmplător în lume, totul e programare şi doar puţin ni se permite libertate de acţiune. Care-i esenţială de nu ţinem cont de îndreptare ori din contra ne îndreptăm şi înspre bine şi util cum ne doreşte SUS. Deci nota personală există, plimbaţi fiind prin încercări diverse în calea dată fiecăruia, depinzînd multe şi de noi înşine şi de cei dinainte şi urmaşi.
   Trăsnaia din nt, cu iubirea şi dragostea aproapelui, (numai homo de sînt? Sînt multe astfel de fapte printre creştinii lumii), mulţi ne fiind în stare pe ei să se iubească. Că-s bosunflaţi şi timoraţi tot timpul nu încă pe altul şi nici nu-i corect după EL. Ci doar nedrepţii creştini, imorali şi fără credinţă în EL, pretind ce nu pot singuri, nedreptăţi şi minciuni e totul acolo.
   Se zice că sîntem singura formă de viaţă de pe Pămînt unde rîca şi invidia înfrînge egoismul firesc.
   Să nu ne dorim perfecţiuni, că-s greu de aflat şi de rău augur, între noi oamenii e mai potrivită o imperfecţiune cît mai puţin rea. Cu toate că ne dorim doar imposibilul bine ori răul absolut, ne obţinînd decît palide realizări în foarte înguste domenii dorite.
   Să nu ne fie frică cînd sîntem înfruntaţi de nedrepţi şi desnădăjduiţi să ne plîngem de milă, că nu-i bine. Ci dîrji în faţa urii celorlanţi, fiind şi cu EL alăturea şi neînfricaţi, nici nu-şi are loc înduioşarea de propria soartă. Doar lor să le fie frică cînd nu ţin cont de EL în existenţa dată şi încă-i înfruntă pe cei ce-L respectă.