2229.Calea ce-o urmăm cu influiențe ce ne schimbă

  Ateii iau prea în serios întîmplarea, hazardul care nu-s, ci totu-i programare amănunțită. De SUS și ne privește în tot ce  facem și sîntem, așa în calea ce ne-o urmăm. Cu mici influențe ce ne pot schimba de  cum trebuie. Chestiunea e ca să fim cum trebuie, e legată de a gîndi pozitiv și înfăptui vorbe și acțiuni bune. Fără ură și răzbunare. Răzbunarea ca și viitorul îs doar apanajul SĂU, noi să ne vedem de cele corecte în prezent.
   Admise nouă, știu dar cine E de să ne îngrădească libertatea de gîndire și mișcare? Nu, sîntem liberi numai la fapte doar bune, cînd depășim pîrleazul binelui, utilului și frumosului. Sîntem pe teren minat și de nu ne revenim sîntem oricînd pasibili de părăsiri și pedepse.
   Asta ca să ne obișnuim a fi oameni adevărați, demni de a-L reprezenta oriunde în univers cînd se va pune problema și așa. Ori să ne știe alții ce ne vor vizita din „afară”. Și-n definitiv asta-i dorința LUI și noi creația SA, trebuie să-o urmăm. Îndreptîndu-ne între noi oamenii și-n fața SA cum ne cere.

1369.Fără pic de lumină-n ei

    Nu numai atei fac mare caz de hazard şi-i expicabil în cazul lor, că nu au credinţă, cel puţin aşa cred. Dar aşa zişii credincioşi în bazaconii tot în hazard îşi pune speranţe că-n religia lor au experienţă că nu-i ajută, ci încurcă. Umflă buzunarele unor şmecheri de secole nedrepţii lumii în primplanul tîmpeniei hîde.
   Religionarii nedrepţi au închipuit o trăsnaie să-ţi iubeşti aproapele, numai homosexualii, dar se vede că şi ei îs. Cu toate că se ascund imorali în altele ce le plătesc în faţa SA, ca nişte nedrepţi ce-s. Toate pramatiile se cred îndeptăţi-ţi să vă mintă la greu, nici ei nu cred, dar joacă teatru pe banii voştri şi a altora fraieriţi de mult tot aşa.
   Se zice că sîntem singura specie de pe Pămînt la care egoismul e învins de rîcă şi invidie. Şi nu ni-i dat să urmăm perfecţiunea în orice domeniu că-i dăunătoare existenţei, divedită în timp, prin dezastre crîncene. De fapt părăsiri din partea SA şi au năvălit nevoile peste omenire şi alte exlicaţii nedrepţii, nu au nici pînă acuma.
   Ci tot ei zic să ne limităm la stări cît mai bune, dar nu perfecte, co-ncurcăm. Aiureli, ia să I ne perfecţionăm în a-L şti cît mai desăvîrşit, căznindu-ne şi sigur vom afla lucruri demne de urmat în altă existenţă mult benefică. Nu dezastroasă cum zic fraierii nedrepţi cu răul şi urîta lume ce-o formează în neştirea SA.
   Să ne întărim cu EL, cînd avem necazuri şi să nu ne plîngem de milă însăşi nouă, cînd dăm de greu. De fapt nici nu vom da de greu vreodată fiind cu EL. Dar zicerea de mai sus o repetă nedrepţii în EL şi-n nedreapta existenţă, ne reuşind mai nimic în viaţă
   Foarte  mulţi nedrepţi dîndu-şi seama de nedreapta religie ce-o urmează în lumea de azi, nu mai cred în închipuiri deşarte ci ajung să creadă în materialitatea unor obiecte "sfinţite" de neobrăzaţii şmecheri. Astfel nici de EL nu vor să mai ştie, că-i perimată  aşa de mult nedreapta necurăţenie hîdă-n lume. Adică s-au răzbunat pe EL, Adevăratul că-i tot altoieşte de mult timp şi tot prost calcă prin lume în loc să se îndrepte cît de cît.
   Detaşaţi de problemele lumeşti, trebuie să fii ca să te poţi apropia de EL, cît mai  mult şi chiar de nu eşti înţeles, nu-i bai şi aşa nu-i priveşte aflarea SA. Ci cîştigul nedrept şi părăsiţi plătesc ratînd viaţa şi-s degeaba oameni că nu au ce le trebuie ...minte. Şi de spiritul SĂU îs străini, nişte umbre fără pic de lumină-n ei.

1368.EL, iar îi stinghereşte

   Se zice că opusul greşelii e libertatea nu virtutea, sîntem liberi a ne croi după bunul plac existenţa. Şi se impune să ne îngrijim de curăţenia bunului-simţ, a dărniciei şi dreptăţii ce ne însoţeşte, neadmiţînd erori de la bine şi util. De-L avem şi pe EL în gînd a-I fi de folos oarecum, cît putem, e şi mai ok. Şi vom fi răsplătiţi îndeobşte pe măsură şi neaşteptat de bine şi a lor noştri. Dar să-I fim un sprijin cît mai obişnuit şi nu episodic. Cum s-ar zice de nădejde în toate cîte convii cu EL, la un moment dat.
   Ne sînt de folos şi toate ce-s de ajutor în viaţă, cu îngăduinţa LUI existente pe Pămînt, mai naturale ori artificiale, croite de om. De-L ştim şi îndreptaţi, ni se cuvin mai multe într-o existenţă oarecare, folosindu-ne de multe şi mărunte. Dar nu-L observăm ori ne luăm după nedeptăţi LUI, ne sînt majoritatea din lume nefolositoare, chiar de le abordăm cu încredere, cîndva de folos. Ne vine rîndul la aşteptările SALE, să nu I le ignorăm şi să ne revenim în fire, cum vrea EL, ca s-o ducem cu a noştri bine, adica normal.
   Şi-n cazul părăsirii de către EL şi dînd de greutăţi, de ne comportăm corect faţă de EL, ne priesc îndreptările necesare unei existenţe normale. De nu, nu şi cu tot arsenalul de abordări benefice în alte cazuri, la noi nu-şi fac efectul dorit, ş-o sfeclim.
   Într-adevăr fiind cu EL, ai mai multe îndatoriri, dar şi multe necazuri ce le au ceilalţi, tu nu le ai şi nici ai tăi. Fiind părăsit de EL, multe nu ţi se îndeplinesc din năzuinţe, munceşti fără spor şi mai ai şi alte eşecuri neaşteptate. Ce te îmboldesc doar, doar îL vei înţelege cu folos, îndreptîndu-te.
  Se zice că nu-ţi bagă-n traisă, ba-ţi bagă, de ştii să te comporţi corect faţă de cum vrea EL, de îndreptat. Da, nedrepţii care cu a lor nedrepte religii îs cu traista-n băţ degeaba tot goală, că-I refuză LUI drepturile milenare. În dauna unor necuraţi, zei falşi, ca şi ei de falşi, oameni vii cu numele, dar neputincioşi şi părăsiţi la greu.
   Sînt atei şi atei, uni-L caută mereu şi nu-s mulţumiţi de ce găsesc prin lume şi se astîmpără un timp, pînă cînd EL, iar îi stinghereşte, doar, doar le vine mintea la cap, de nu iar trec în letagie spirituală. Şi de-s moralizaţi nici n-o duc rău deloc. Ci mult mai bine decît numeroşi nedrepţi foarte religioşi pe nedrept. Poate şi mai rău de-s şi imorali.