1369.Fără pic de lumină-n ei

    Nu numai atei fac mare caz de hazard şi-i expicabil în cazul lor, că nu au credinţă, cel puţin aşa cred. Dar aşa zişii credincioşi în bazaconii tot în hazard îşi pune speranţe că-n religia lor au experienţă că nu-i ajută, ci încurcă. Umflă buzunarele unor şmecheri de secole nedrepţii lumii în primplanul tîmpeniei hîde.
   Religionarii nedrepţi au închipuit o trăsnaie să-ţi iubeşti aproapele, numai homosexualii, dar se vede că şi ei îs. Cu toate că se ascund imorali în altele ce le plătesc în faţa SA, ca nişte nedrepţi ce-s. Toate pramatiile se cred îndeptăţi-ţi să vă mintă la greu, nici ei nu cred, dar joacă teatru pe banii voştri şi a altora fraieriţi de mult tot aşa.
   Se zice că sîntem singura specie de pe Pămînt la care egoismul e învins de rîcă şi invidie. Şi nu ni-i dat să urmăm perfecţiunea în orice domeniu că-i dăunătoare existenţei, divedită în timp, prin dezastre crîncene. De fapt părăsiri din partea SA şi au năvălit nevoile peste omenire şi alte exlicaţii nedrepţii, nu au nici pînă acuma.
   Ci tot ei zic să ne limităm la stări cît mai bune, dar nu perfecte, co-ncurcăm. Aiureli, ia să I ne perfecţionăm în a-L şti cît mai desăvîrşit, căznindu-ne şi sigur vom afla lucruri demne de urmat în altă existenţă mult benefică. Nu dezastroasă cum zic fraierii nedrepţi cu răul şi urîta lume ce-o formează în neştirea SA.
   Să ne întărim cu EL, cînd avem necazuri şi să nu ne plîngem de milă însăşi nouă, cînd dăm de greu. De fapt nici nu vom da de greu vreodată fiind cu EL. Dar zicerea de mai sus o repetă nedrepţii în EL şi-n nedreapta existenţă, ne reuşind mai nimic în viaţă
   Foarte  mulţi nedrepţi dîndu-şi seama de nedreapta religie ce-o urmează în lumea de azi, nu mai cred în închipuiri deşarte ci ajung să creadă în materialitatea unor obiecte "sfinţite" de neobrăzaţii şmecheri. Astfel nici de EL nu vor să mai ştie, că-i perimată  aşa de mult nedreapta necurăţenie hîdă-n lume. Adică s-au răzbunat pe EL, Adevăratul că-i tot altoieşte de mult timp şi tot prost calcă prin lume în loc să se îndrepte cît de cît.
   Detaşaţi de problemele lumeşti, trebuie să fii ca să te poţi apropia de EL, cît mai  mult şi chiar de nu eşti înţeles, nu-i bai şi aşa nu-i priveşte aflarea SA. Ci cîştigul nedrept şi părăsiţi plătesc ratînd viaţa şi-s degeaba oameni că nu au ce le trebuie ...minte. Şi de spiritul SĂU îs străini, nişte umbre fără pic de lumină-n ei.

Crezul meu, cu EL în gînd

   "Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţional- şi nu e neapărat nevoia să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului- există soluţia (mistică) a credinţei... consecinţa harului prin esenţă selectiv"(Nicolae Niculaescu). Da, cămaşa ce îmbraci e alceva, nu-i călduroasă , e aspră şi dreaptă forţă Divină, aproape trebuie să fii imun la tot ce te înconjoară, eşti pe pămînt între oameni dar nu eşti .
   Întradevăr cînd ai credinţă nu-ţi pasă cam de ce ţi se-ntîmplă, eşti superior evenimentelor pămîntene (uneori mai şi greşeşti şi plăteşti imediat peşin, la greu) .
   Cît de cît depinde cît har ai, care şi acesta depinde de tine dar şi de înaintaşii  tăi ce zestre de credinţă ţi-au lăsat, pentru că hrul e prin excelenţă selectiv.
   Zestrea de credinţă se poate să nu o percepi tu, ci este la EL evidenţiată, şi de mişti bine, adică în sensul interesului LUI, în frontul lumescului nostru dezordonat şi nedrept .
   EL te atenţionează trezindu-te bine, ca pe mine (mai am de învăţat), şi caută de-I ceri (şi de nu uneori) să te-ndrumeze spre EL.
   E cale lungă să ajungă şi poate şi rămîne de nu eşti capabil de schimbarea cerută de EL .
   Eu nu vreau să mă las învins, de propriile inerţii neîndreptate încă, greutăţile vieţii, încercările şi pedepsele ce mi le dă EL .
   În lupta cu inerţia nedreptăţii atotputernică se poate să gîndeşti. mai bine mor decît să-nvingă iar minciuna, şi-n acel caz se poate să te gîndeşti : "păcat de tinereţele ori vai de bătrîneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc."(NN)
   Nu voi ajunge niciodată pînă acolo să gîndesc aşa, sînt sigur pentru că EL e cu mine şi nu mă va lăsa, dar să ştiţi ce hotărît sînt, sub inpulsul SĂU.
   Gîndind aşa tranşant de regulă : nu mai poţi "fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit"( ). Pot fi ca şi copilul din povestea regelui gol de Andersen, habar nu am de zgardă, nebun întru libertate. În credinţa în EL şi numai în EL , aparţin unei lumi a LUI, nimeni n-o ştie, o improvizeată, aproximează (pentru omul simplu cu bune rezultate) .
   EL s-a ascuns lumii "nădăjduies că-s greu de-nţeles" (Thomas Mann) , şi chiar a reuşit să fie neînţeles de noi nedrepţii cu care nu vrea să se-ncurce .
   Mai există o obţiune pentru mine, tare ademenitoare azi în "prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dinpotrivă, scoţi din ele poftă nebună de a trăi şi de a lupta"(NN). Parcă reînvii , întinereşti la gîndul că vei putea lupta pentru adevărul LUI, neştiut în lume.
   "Cu cît îţi merge mai rău, cu cît sînt greutăţile mai imense, cu cît eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo nădejde probabilă şi raţională, cu cît cenuşiul, întunericul şi vîscosul se intensifică se puhăveşte şi se încolăceşte mai inexplicabil, cu cît pericolul se sfruntează mai direct, cu atît eşti mai dornic, de luptă,şi cunoşti un simţămînt (crescînd) de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie. Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari [cred ei] ca ale tale[ei nu ştiu de EL] . Te furnică fericirea de a lovi şi tu [să afle aşa şi ei de EL, că e lîngă mine şi mă susţine nemijlocit]. Nu numai că nu deznădăjduieşti, nu te declari învins şi răpus [cu EL alături nici nu se poate aftfel], dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă [cred unii] voioşie. Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională,....o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voinţă de oţel înobilată şi de o sănătate spirituală [ cu EL nici nu-i altfel cu putinţă] adamantică"(NN).
   Mai e ceva deosebit de spus aici " să le spun tot ce cred eu despre ei,şi să intru în ei ca un tanc...nerăbdarea de a le striga adevărul dela obraz (NN). Adevărul LUI, nebăgat în seamă de lume de mii de ani cum vrea EL, neştiut, nerespectat, fără frică de EL, necrezîndul defel aşa PUR cum vrea EL, pentru că-I gelos, pentru că-I Creatorul Universului, Domnul oştirilor CERULUI .