3825...Adaptată la zi

  La baza tainelor de pretutindeni e ceva tragic, părăsirea-i generalizată. Nu se așteaptă CER-ul la prea curînd îndreptările firești între oamenii cu adevărat. Ce ar trebui să fim, dar nu reușim și se știe SUS că nu putem ieși din încurcătura asta. Și-s de durată atenționările, părăsirile și necazurile, mintea-i lucru rar pe Pămînt. Împotmoliți în necuviințele acelora ce-și zic spiritualii lumii, ce vă duc nicăieri.
  Îs de drum lung și peticite neputințe în derîderea dreptății și moralei, fără EL. Nu i se întrezărește finalul de capăt al tragediei umane, în curs firesc al neputinței. Acceptînd că și tainele pe care religionarii se bazează îs de rîpă ducerea lumii. Mai bine comportîndu-se nedemn decît să caște ochii și mintea îndreptării. Cu urmările de la sine înțeles că EL nu se dezminte, cum o fost așa este.
  Pretențios în fața oamenilor, cerîndu-le supunere în legislația SA, adaptată la zi.

3606.Pregătirea fiecăruia în vederea pornirii

  Asta-i lumea și ca ea sîntem și noi, cam așa-i treaba dar mai sînt excepțiile. Pretutindeni, care confirmă legi ce ne privesc dar nu ni le însușim, nu ne interesează. Decît bucata noastră de firesc uman, nu vedem mai încolo și-n coace, ci de insuflă. O atracție nu neapărat bună, dar să ne simțim noi bine, nu contează restul.
  Nesimțirea la locul ei de cînd lumea și EL de SUS, ori dintre noi, ne tot studiază. În fel și chip, căutînd soluții de cumințire și îndreptare a noastră pe căi cît mai omenești. EL fiind Creatorul Totului și bineînțeles și al nostru și al naturii primitoare. Cu toții și noi bineînțeles, dar inconștienți, așteptăm finalizarea încercărilor.
  Și pregătirea firească în vederea pornirii spre aflarea căi de urmat împreună.

3452...Mulți nebăgîndu-le în seamă corect, atenție creștini!

  Tainele ce-s pretutindeni în credințele, religiile și celelalte legate mai mult ori mai puțin de spiritualitatea SA. Și a noastră atît cît o pricepem, că-i lucru foarte mare, de a ne pricepe în așa ceva. Nu-i dat oricui și pe durată lungă, că-n timp și spațiu o dată cu acea taină primim și din ea. Din taină frămîntări lăuntrice ale ființei ce vrea și nu prea reușește înfiriparea legăturii cu CER-ul.
  Doar atunci și de te dovedești capabil, de a te rupe atunci mergînd pe calea deschisă doar pe moment. Ești realizat, e de muncă și strașnică strunire și înțeleasă chemare, cu aplecarea necesară. Ne contînd decît acel drum în calea dată ție o vreme, doar de te prezinți merituos și dornic. Măcar cît poți, conștient de tine și EL și de ceilalți cît îți e dat a cuprinde, om totuși încă o vreme, cred.
  Deci fiți responsabili pe de-a-ntregul cînd vă implicați în tainele date și nouă pe Pămînt. Să ne fie de încercare supremă, înălțătoare, salvatoare de conștientizați, mulți nebăgîndu-le în seamă corect, atenție creștini!

3097.„Neîngrijirea” trupului, hoitului ce se strică repede fără spirit cu gîndirea dată a ne însoți vii

  Nu sîntem în stare nici a ști adevărurile de început, ori mai simplu acelea de azi. Ce ne înconjoară pretutindeni, să ne căznim firesc, sincer a le căuta înțelegerea. Și de EL să nu uităm niciodată, că-I cheia și lăcata totului din care facem parte. Fără EL nu sîntem, nu există nimica, nici noi, nici Pămîntul, nici universcul, ci un gol negru. Un hău infinit și absorbant de orice nu-i ca el, necunoscutul însăși neputința.
  Creatorul, Începutul, Construcția, Edificiul complicat și Desăvîrșit în dezvoltare continuă. Spre o altă cunoaștere în devenire bună și utilă vieții, spiritului Și... nu, nu știu, nu mă avînt, vom ști atunci.
  Nu ne vrea prea pămînteni, ci spre înălțimile SALE, a tinde mereu, nu ni-s la îndenînă. Tindem din necunoaștere spre o perfecționare străină LUI și a LUI Lume. Pămînteni îmbîcsiți cu cîte și mai cîte nedreptăți ce ni se par corecte și demne, și nu-s. De asta unii monahi în timp observă că parcă li-i mai la îndemînă „neîngrijirea”. Trupului, hoitului ce se strică repede fără spirit cu gîndirea dată a ne însoți vii.

2925.Împreună cooperarea corectă, nu fiecare nedrept

  Dreptatea să fie coborîtă de unde trebuie și înscăunată pretutindeni unde nu-i. Încă cum trebuie ori ne fiind încă deloc cum trebuie prin acele locuri. Luați-vă în serios sarcina îndreptării pretutindeni oameni ai Lumii. Comportîndu-vă cum vi-i firea demnă, adevărată în natura înconjurătoare. Respectînd-o cum trebuie, că știți cîte ceva, nu sînteți așa proști pe cît păreți.
  Prin ceea ce faceți fără cap și coadă, plătind oalele sparte cam toți la o adică. De ce? Să fie îndreptate grabnic greșelile, oprind tăvălugul nedreptății oriunde în lume! Față de natura Pămîntului, care să vă fie sfînt și cu respectul cuvenit celui ce ne ține. Găzduindu-ne și noi să-i știm toate bune de făcut, nu de capul nostru nedrept, ca pînă acuma.
  Ca niște netrebnici, ce nu plătesc ei, ci cine se nimerește, dezmeticiți-vă! Făceți remedierile de rigoare corecte și în continuare nu-i mai greșiți defel. Căutați-vă împreună cooperarea corectă, nu fiecare pe coclaurile nedreptății sale proprii.

2477.Cheia raiului EL și noi o combinație de vecii vecilor

  Nu vrem să știm că sîntem la marginea raiului mereu e pretutindeni și noi molipsiți de neputință îL neglijăm. Cheia raiului, EL și noi o combinație de vecii vecilor și totuși neștiută, nu ne-am întîlnit cum trebuie. Ne împiedică supraviețuirea unor instantanee nesemnificative, ce ne bruiază adevărul SĂU cu noi.
  Ne scoatem din amintiri plăcute unele ce ne dreg, ne fortifică, oriunde am fi ne întăresc, Oricît de nenorociți am fi, conștienți de netrebnicia noastră că nu-L putem mulțumi cum trebuie. Și cîte și mai cîte în necunoștință de cauză adevărată, dreaptă LUI și nouă. Se mai poate găsi tărie și simți nevoia de a-L aborda cu încredere că vom izbîndi neapărat.
  Libertatea oamenilor e decisivă în viața lor, dar oare mai știu cum e să fim liberi în așa nedreptate? Ce ne ține robii ei, neputincioși în a răzbi spre Adevărul SĂU, la îndemînă mereu. Doar să deschidem largi ochii, străpungînd nefirescul nedrept lumii oamenilor.

1622.O termină nemulțumiți cu viața, oare de ce?

   Dovezi ale existenței SALE îs pretutindeni, de vreți a le vedea, că de regulă nu se vrea de nedrepți. Și-s urmați de mulțimea needucată în spiritul corect al adevărului nostru. Că toți pretind că-L știu și slujesc, minciuni. Uitați-i părăsiți cum suferă și-o termină nemulțumiți cu viața, oare de ce? Și nu numai ei ci și ai lor, cu duiumul mereu exemple de nerealizați cum trebuie. Că-s fără EL și nedrepți.
   Asistăm de 1687 de ani în care impostura nedreaptă LUI și nouă se dă mai ceva decît autenticul SĂU. Și o reușit să ne mintă cu nerușinare și încă o ține tot așa.
   Ne mai atrage să ne dăm corecți și drepți și-n fața unor novici ține figura, dar la o adică se vede tărășenia. Și nu totdeauna și plătește nedreptul în lumea nedreaptă de azi.
   Într-adevăr ni-i teamă de EL, cînd ne gîndim bine, că-n ființa noastră cît de străină LUI. Tot e ceva intim ce te mobilizează, cînd e cazul și aproape pe nesințite, reacționezi involuntar. Chiar cum trebuie și pe neașteptate chiar și ție inexplicabil, ceva ce ne depășește de demult. În fire rămasă o restanță ascunsă, ne știută, ne scontată în definitiv.
   Nu că trebuie temut, ci respectat și știut corect, care-i cu totul altceva. Și EL ne dorește îndreptarea nu înspăimîntarea cu toate că și aceasta-i o componentă  de luat în seamă în utima instanță.  Mai ales pentru înstrăinații de EL și înrăiții nedrepți, ce nu-L știu de altfel. Nu că toți sîntem de treabă, în fața SA, se schimbă situația, nu-i ca-n lume.
   Și chiar între oameni nu toți sîntem cu bun-simț, ci foarte puțini și înspre bine orientați. Că nu de florile mărului, ci pe bună dreptatea EL ne dorește îndreptarea. Deorece imoralitatea-i peste tot în formă și ne domină viața nedreptă și fără bine. Și lucru adevărat și fără EL știut cum trebuie.

Cunoaşterea

   "Cînd orice creatură trebuie să se declare, să fie aşa cum e şi cum era dintru început, cum poate nu şi-a dat singură seama că e. Vine clipa, emoţionantă şi surprinzătoare desigur, a întregului adevăr"(N. Steinhardt).
   E greu  să-ţi dai seama că nu eşti încă treaz, că EL a organizat încă de mii de ani în aşa fel lumea încît unii să-i ascundă celorlanţi adevărurile, după diferite tertipuri.
   Şi astfel am trăit de mii de ani adormiţi, şi în curînd soneria ceasului SĂU, va suna alarma trezirii mondiale, la ADEVĂRUL LUI, ce numai l-am mimat, aproximat, bojbăit, cu ochii legaţi, acuma ni-I dezleagă.
   Va fi uimitoare trezirea, adevărată, vom afla, ce nu au ştiut zeci, sute de generaţii, cine sîntem, cine-I EL, ce mai avem de făcut.
   EL nu-I mulţumit de noi, va trebui să ne schimbăm comportamentul în totalitate.
   Aşa a fost să fie să nu-L ştim, înţelege, respecta, nici de frică nu-I mai ştiam, de credinţă poate unii în unghere pe undeva pe care EL i-a ocrotit departe de ochii lumii, cred că nu ne-a dorit în apropierea SA, nu meritam.
   Masele cît şi elitele nu L-au ştiut mai defel, s-a ascuns şi cu ajutoril religiilor ce ni le-a dat pe capete, să ne săturăm de neputinţa noastră milenară.
   EL ştie absolut totul despre noi de mii de ani ne studiază, în diferite ipostaze, şi chiar pedepsiţi uneori, să ne vadă reacţiile, micile treziri efemere. Ştiu că va veni dar nu ştiu cînd încă. Nu ne rămîne decît să-L aşteptăm cît mai pregătiţi cumva, căutîndu-L în noi, şi îndreptîndu-ne spre bine.
   Vă rog să fiţi calmi, cu răbdare pregătiţi-vă de întîmpinarea LUI. Ştiu atît că după primele semne va începe o haotică trezire şi nu e de dorit, trebuie să ne stăpînim, e prea aşteptată regăsirea ca să o ratăm grăbindu-ne.
   Unii mai pregătiţi dintre voi deja au prins să-L întînpine, se pregăteşte ceva, nu simţiţi încă?

Ecumenic

   Investit cu autoritate extinsă asupra întrgii biserici creştine. Doar împăraţii Constantin, şi mama sa  Elena o aveau atunci la creearea creştinismului, dar au dispărut şi ulterior întregul imperiu. Şi germenii din interior ai autodistrugerii creştinismului, şi-au urmat programul LUI, atingîndu-şi scopurile : îndepărtarea neamurilor un timp de la EL şi SĂ-i oblige pe a-I SĂI să-L respecte cum vrea EL şi ei simt astă cerere a Sa dintotdeauna.
   Acum EL în curînd va veni pentru întreaga lume, trebuie cumva să-L aflăm : Domnul Dumnezeul Tatăl nostru, să-L ştim măcar deocamdată corect pur adevărat, cît mai adevărat posibil. Să nu-L mai falsificăm deloc.
   Cine se simte în siguranţă, adică fiind nepedepsit încă, să-şi urmeze credinţa oricare ar fi ea, pentru că aşa vrea EL, dar cine suferă, orice atingere, boală, distrugere, orice formă de pedeapsă cît de atenţionabilă, să-şi revizuiască urgent atitudinea faţă de EL .
   Nu prea e timp de prea multă răzgîndire în favoarea SA, veţi simţi mai pregnant cît de curînd, unii simt deja şi-şi caută ceva în sinea lor, pe EL .
   Nu vă înduioşaţi prea mult de orice credinţă ce nu vă reprezintă, părăsiţi-o, deoarece nu vă apără mai deloc. şi simţiţi de mii de ani aceste false ca pe adevărate încercări pedepsitoare, pentru că  aşa aţi fost programaţi .
   EL va avea grijă de noi în viitorul cu EL, cît de curînd .

Comuniunea mea cu EL

   La mine e o influenţă a gîndirii, cînd mă trezesc conştient fiind că-mi trece prin cap un gînd, uneori năstruşnic, de neimaginat pentru ce ştiu, şi ulterior de-L consult nedumerit fiind, Î-mi confirmă ori infirmă prin mai multe moduri, care au evoluat în timp în comuniunea mea cu EL.
   Sînt şi unele comunicări directe clare în gînd, în vis mai rar, ci mai mult conştient le dezbat cu EL în gînd mai toate problemele ce-mi apar în viaţă, ori legate de crdinţa în EL.
    Încă nu-s bine pus la punct cu toate ce-s legate de comuniunea mea cu EL, şi care trebuie să le aflaţi voi, mai învăţ încă, şi mă ţine din scurt pentru că-s tare apucat încă.

Completare la " Crezul meu , cu El în gînd"

   Nu e chiar aşa simplu, eu am primit credinţă de la EL, m-am străduit şi am primit şi confirmarea ei, că-s pe calea cea bună.
   Dar calea, ehei! e anevoioasă tare pentru un repezit ca mine, şi e tot nevoit să mă scuture uneori şi mai tare.
   Eu ca să lupt concomitent cu mine însumi şi să-ncerc şi să vă explic cum e cam cu EL, cu toată credinţa mea în EL, trebuie să caut a mă posta în una din cele trei metode descrise de NNiculescu.
   Observ o uriaşă diversă opoziţie, neîncredere, derută, şi cîte şi mai cîte neîţelegeri ; dar voi căuta, numai cu susţinerea LUI, să mă descurc cît mai bine în hăţişul lumescului de azi.

Crezul meu, cu EL în gînd

   "Pentru a ieşi dintr-un univers concentraţional- şi nu e neapărat nevoia să fie un lagăr, o temniţă ori o altă formă de încarcerare; teoria se aplică oricărui tip de produs al totalitarismului- există soluţia (mistică) a credinţei... consecinţa harului prin esenţă selectiv"(Nicolae Niculaescu). Da, cămaşa ce îmbraci e alceva, nu-i călduroasă , e aspră şi dreaptă forţă Divină, aproape trebuie să fii imun la tot ce te înconjoară, eşti pe pămînt între oameni dar nu eşti .
   Întradevăr cînd ai credinţă nu-ţi pasă cam de ce ţi se-ntîmplă, eşti superior evenimentelor pămîntene (uneori mai şi greşeşti şi plăteşti imediat peşin, la greu) .
   Cît de cît depinde cît har ai, care şi acesta depinde de tine dar şi de înaintaşii  tăi ce zestre de credinţă ţi-au lăsat, pentru că hrul e prin excelenţă selectiv.
   Zestrea de credinţă se poate să nu o percepi tu, ci este la EL evidenţiată, şi de mişti bine, adică în sensul interesului LUI, în frontul lumescului nostru dezordonat şi nedrept .
   EL te atenţionează trezindu-te bine, ca pe mine (mai am de învăţat), şi caută de-I ceri (şi de nu uneori) să te-ndrumeze spre EL.
   E cale lungă să ajungă şi poate şi rămîne de nu eşti capabil de schimbarea cerută de EL .
   Eu nu vreau să mă las învins, de propriile inerţii neîndreptate încă, greutăţile vieţii, încercările şi pedepsele ce mi le dă EL .
   În lupta cu inerţia nedreptăţii atotputernică se poate să gîndeşti. mai bine mor decît să-nvingă iar minciuna, şi-n acel caz se poate să te gîndeşti : "păcat de tinereţele ori vai de bătrîneţele mele, de nevasta mea, de copiii mei, de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de vinurile pe care n-am să le mai beau, de cărţile pe care n-am să le mai citesc, de plimbările pe care n-am să le mai fac, de muzica pe care n-am să o mai ascult etc."(NN)
   Nu voi ajunge niciodată pînă acolo să gîndesc aşa, sînt sigur pentru că EL e cu mine şi nu mă va lăsa, dar să ştiţi ce hotărît sînt, sub inpulsul SĂU.
   Gîndind aşa tranşant de regulă : nu mai poţi "fi ameninţat, şantajat, amăgit, îmbrobodit"( ). Pot fi ca şi copilul din povestea regelui gol de Andersen, habar nu am de zgardă, nebun întru libertate. În credinţa în EL şi numai în EL , aparţin unei lumi a LUI, nimeni n-o ştie, o improvizeată, aproximează (pentru omul simplu cu bune rezultate) .
   EL s-a ascuns lumii "nădăjduies că-s greu de-nţeles" (Thomas Mann) , şi chiar a reuşit să fie neînţeles de noi nedrepţii cu care nu vrea să se-ncurce .
   Mai există o obţiune pentru mine, tare ademenitoare azi în "prezenţa tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, năpastelor, primejdiilor nu numai că nu te dai bătut, ci dinpotrivă, scoţi din ele poftă nebună de a trăi şi de a lupta"(NN). Parcă reînvii , întinereşti la gîndul că vei putea lupta pentru adevărul LUI, neştiut în lume.
   "Cu cît îţi merge mai rău, cu cît sînt greutăţile mai imense, cu cît eşti mai lovit, mai împresurat ori mai supus atacurilor, cu cît nu mai întrevezi vreo nădejde probabilă şi raţională, cu cît cenuşiul, întunericul şi vîscosul se intensifică se puhăveşte şi se încolăceşte mai inexplicabil, cu cît pericolul se sfruntează mai direct, cu atît eşti mai dornic, de luptă,şi cunoşti un simţămînt (crescînd) de inexplicabilă şi covîrşitoare euforie. Eşti asaltat din toate părţile, cu forţe infinit mai tari [cred ei] ca ale tale[ei nu ştiu de EL] . Te furnică fericirea de a lovi şi tu [să afle aşa şi ei de EL, că e lîngă mine şi mă susţine nemijlocit]. Nu numai că nu deznădăjduieşti, nu te declari învins şi răpus [cu EL alături nici nu se poate aftfel], dar şi guşti din plin bucuria rezistenţei, a împotrivirii şi încerci o senzaţie de năvalnică, dementă [cred unii] voioşie. Soluţia aceasta, fireşte, presupune o tărie de caracter excepţională,....o formidabilă îndîrjire morală a trupului, o voinţă de oţel înobilată şi de o sănătate spirituală [ cu EL nici nu-i altfel cu putinţă] adamantică"(NN).
   Mai e ceva deosebit de spus aici " să le spun tot ce cred eu despre ei,şi să intru în ei ca un tanc...nerăbdarea de a le striga adevărul dela obraz (NN). Adevărul LUI, nebăgat în seamă de lume de mii de ani cum vrea EL, neştiut, nerespectat, fără frică de EL, necrezîndul defel aşa PUR cum vrea EL, pentru că-I gelos, pentru că-I Creatorul Universului, Domnul oştirilor CERULUI .

Credinţa în public

   Există numeroase forme de practicare a diferitelor credinţe, trecînd peste nefiresc, şi nu sînt pedepsiţi prin boli, pentru că au ceva ce acei ce-s cu igiena la-ndemînă nu au, şi se-ntîmplă să se-nbolnăvesc  cu toată precauţia .
    EL doreşte dăruire totală, să te laşi în seama LUI, aşa empiric cum crezi, şi-ţi va merge numai credinţă neprecaută să ai. E o altă lume lîngă noi şi e bîlci pentru unii, şi salvare pentru unii practicanţi.
    Nu-s de acord cu practicarea în public a credinţei, dar asta e la noi încă.

Habotnic?!

   Eu, nu vreau să supăr, dar nu mă consider decît un instrument oarecum viu, cu gîndire de la EL, deci cam independent şi apucat cum sînt, la îndemîna LUI oarecum.
    Pentru că încă nu mă consider învăţat în ale credinţei cum cred că doresc şi vrea cred şi EL
    Încă nu-s vindecat de lumesc, încă mă clatin cînd mă încearcă, e o luptă surdă în mine încă..

Dregoste-iubire NU, dece ură, răutate, egoism? ÎI sîntem datori LUI ! Atunci?

   Cînd eşti îndrăgostit, pluteşti, eşti aiurit, plecat cu sorcova, nu-ţi pasă de nimeni decit de iubirea , ce nu are nici un cusur, pentru tine, e minunea întruchipată, eşti în stare să urneşti munţii pentru.... E firesc, dar, e o cerinţă abuzivă, şi irealizabilă, să ceri iubire, dragoste pentru Dumnezeu oricare ar fi, pentru că văd căi năvală cu cei falşi  în faţă, ce-L adevărat e lăsat mai deoparte, obraznicul mănîncă praznicul.
   EL, după ce mi-a dat credinţa şi a confirmat-o, mi-a lăsat timp  să vegetez, nu m-a silit, decît atunci cînd, depăşeam baremul acordat, a fost greu începutul, şi atunci, simţind o dată că EL, mi-a  fost alături mai deosebit într-o întîmplare, am avut un moment de recunoştinţă maximă, poate şi alceva, simţind răspunsul SĂU atunci ca o mare bucurie în sinea mea.
   Atît, numai odată, am fost capabil, poate de un sentiment de recunoştinţă amestecat poate cu dragoste, faţă de EL, şi EL, ma învăluit, preţ de o clipă cu o mare bucurie.
   Văzînd în cotidiana viaţă atîta ură, răutate, dispreţ, egoism, animalitate dezlănţuită, concomitent se bate monedă pe dragoste,iubire, cred, de ai da la gioale, pe la spate, nu înţeleg, lipsa de adevăr, incapacitatea de a înţelege că la fel ca mine toţi nu sîntem capabili, de aceste sentimente înălţătoare prin credinţă, dece se minte cu neruşinare ştiind că nu se poate.
   O campanie falsă, ce ne minte, dela A la Z, e credinţa în lume acum, inclusiv aI LUI, nu fac notă discordantă şi ar trebui, pentru că-L ştui, dar nu-L respectă nici de frică, dar încă să-L creadă, vrea prea mult, nu?
   Eu, caut să-L ştiu, respect, de frică-I ştiu, şi să-L cred, îs corigent la iubire, dragoste faţă de EL , consider în cazul meu mă suportă aşa.
   Deci mai întîi, să înlăturăm minciuna din credinţă, cu desăvîrşire, ştiu e greu, de peste o mie de ani am vieţuit cu ea, e un mod de viaţă, dar ce-I prezentăm LUI, cînd va veni? Nişte netrebnici, nişte neîndreptaţi posibili, încăpăţinaţi. Pentru că eu, îmi rînduiesc îndemnurile nu cred degeaba, EL le vede, şi vă vede şi pe voi cum reacţionaţi, mai bine zis, cum nu recţionaţi.
   Îi daţi înainte cu iubire,şi dragostea, ce nu-i în voi, macar, aflaţi-L, respectaţi-L, înfricaţi-vă de EL, şi tot ar fi ceva de nu-L credeţi cum ar trebui.
   Eu am o justificare, faţă de EL, că-s aşa limitat, EL ma altoit toată viaţa mai puţin de cînd îL cred, şi ştiu; dar voi ce aşteptaţi, să vă altoiască ca pe mine, posibil, aşteptaţi, şi veţi suferi, treaba voastră, nu vă oblig.

Apropiaţivă de EL, cu curaj atent !

  Vreau să vă dau un sfat, şi eu am fost începător în relatiile cu EL, eu cred că EL încearcă cu fiecare să comunice, dar nu-L înţelegeţi, Pentru că EL vă dă nişte semne, care pentru a fi vazute necesită, foarte , foarte multă atenţie, să nu lăsaţi, nimic ce e cît de cît mai deosebit, ceva ce se repetă, numai în preajma voastră, coincidenţele, nu-s întîmplătoare, aplecaţi-vă cu mai multă atenţie asupra lor. Ambiţionaţi-vă să nu vă scape nimic din ce vă înconjoară în viaţa normală, struniţi-vă simţurile, şi veţi afla nişte nimicuri care de le veţi ţine sub observaţie, veţi afla cu stupoare că vi-s adresate personal vouă.
   Îs răspunsuri la acţiunile voastre, din partea LUI, pentru că toţi sîntem ai LUI.. Are să vă vină a plînge de bucurie cînd le veţi ţine sub control, rezonînd cu acele semne ce alţii nu le văd şi nu le dau importanţă, îs semne ce vă îndrumă să nu mai greşiţi eventual.
   Deci semnele acelea vor fi ca un bonus pentru binele făcut, nu le ignoraţi, pentru că iaraşi veţi spune că nu comunică , ba EL comunică deschideţi ochii mari , urechile strunite, atenţia marită la maxim, şi mai vorbim ulterior, succes!
    Şi de consideraţi că vă privesc numai personal şi vă dă această convingere, nu mai comunicaţi altora, ţineţi pentru voi, după ce veţi fi doctori în relaţiile cu EL, dezvăluiţi-le cît se poate şi altora, de sinţiţi că vă dă EL voie.

Testamentele vechi si nou, Lumea si EL

  In VT se dezbate mai ales trecutul poporului SAU in raport cu EL, divergente, neascultari, razbunarea SA. Cautari ale SALE de a rezolva ca Poporul ales sa-L respecte macar. Programe de ale SALE pentru a se intelege cumva cu EI. Si din cind in cind si despre celelalte popoare. Dar totul in limina relatiilor LUI cu EI.
  EL e total preocupat ca EI, Poporul SAU, sa-L stie, respecte si creada, fara obiectii, de se poate.  Realitatea acelor timpuri numai EL o stie, dorind sa faca din EI, un soi de ambasadori intre lumea pamintului si EL, problema nerezolvata pina azi.
  NT, incepe navalnic cu Isus ce se da dumnezeu in urma conciliului de la Niceea 325 e.n., ce cauta sa inpuna niste reguli : legatura intre oameni si Dumnezeu Tatal sa se obtina in afara spatiilor publice, fiecare in singuratatea lui, fara intermediari ; lucru combatut de crestinatate ce si-a construit si-si construieste edificii de rugaciune in ciuda celor dictate de idolul lor, Isus.
  Divergentele sa fie aplanate imediat prin supunere in fata agresiunii, si chiar cedare totala ; pozitie ce biserica crestina nu a adoptat-o niciodata, mai mult ea insasi, s-a divizat din ambitii, trufase, si ura, ce a fost cauza multor razboaie nimicitoare, si conflicte inghetate si in prezent ( intre cei din fosta Iugoslavie, in Anglia, Irlanda de nord,etc ) .
  Eu consider ca sintem pedepsiti de EL, pentru ca nu-L respectam macar, dintotdeauna, si am creat religii ce ne reprezinta doar in divergente indiferent de zona geografica. Trebuie sa ne ambitionam cumva si sa-i mobilizam pe unii ce doresc sa-I devina punti intre EL  si omenire, si sa-L stim , respecta si crede, cum e EL.

Dreptatea

  Dreptatea e legata de adevarurile care or fi. Adevarul, principiu moral si corect, care  cere sa se dea ficaruia ceea ce i se cuvine si sa i se respecte drepturile, echitatea, dupa merit, just, pe drept,echilibru in mod intemeiat,a repara o nedreptate, inechitate,a indrepta, a recunoaste dreptul cuiva.
  Omul instinctual orbeste, cauta adevarul, oricare ar fi el, dreptatea, si nu se opreste pina nu o afla in deplinatatea ei. Asta-i in firea omului, asa-i facut, neinduplecat si pentru a cunoaste totul cit poate la un moment dat, si mai continua cind i se ofera prilejul potrivit.
  E modalitatea care-l salveaza dela perzanie de la toate relele, fiind si ceva constructiv, bun in firea sa; cautarea cu tot dinadinsul a adevarului, a dreptatii, corectitudinii.
   Si chiar de-i om deochiat, raulean, individualist, in sinea lui, stie ca nu-i corect,si cind are opreliste mai serioasa, datorata cursului firesc al vietii, revine instinctual la adevarul si dreptate, uneori chiar in mod exagerat, trezind mirarea apropiatilor.
  Astfel cu toate ca-n zilele noastre, la noi in tara, urma sa fie nedreptatiti cei mai loviti de nevoi, oamenii in virsta, legile preconizate au fost stopate, tocmai de cei nedrepti, pentru ca instinctual, orbeste s-au trezit in ceasul al 12-lea si si-au tras pe sama, lucru inexplicabil,prin firescul nepasarii generale a societatii noastre actuale si a lumiii-n general.
  Cit de mult au fost ascunse adevarurile trecutului SAU, tot vor iesi la iveala si lumea toata le va afla, pentru ca, dupa cum am amintit adineauri, in firea omului e sa caute orbeste , instinctual adevarul oricare ar fi el.
  Si de e legat de insusi Dumnezeul nostru, Unicul, acel adevar ori adevaruri ce-I privesc istoria LUI, se vor afla, si vom putea pasi cu siguranta intr-o etapa noua de cunoasterea LUI si de intelegere a prezentului ce nu ne este clar si-i plin de naprevazut.

Atunci si acum

  Omul tinar e nechipzuit si-I greseste usor ( observa EL), chiar de-I atrage atentia, tinarul dupa un timp uita, mai ales ca-i  obisnuit cu prezenta LUI pe pamint atunci in vechime. Dar azi si mai si, nestiindu-L aproape cu desavirsire, prntru ca EL s-a retras din lumea noastra de mii de ani. Numai anumiti chemati indiferent de credinta iL mai simt cumva si tin legatura cu EL mai mult pentru ei si cei mai apropiati de acestia stiu cite ceva, in rest lumea habar n-are de EL. Putini se-ncumeta sa-L afle si slujeasca singuri de capul lor si sa aiba rezultate si mai putini. Deci cum ne vom prezenta in curind cind va veni EL?

Oamenii lui=Sfintii LUI,inca poate in lucru LUI,partea 2-a

  4-3-22 : Domnul dumnezeu a zis : "iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoaste binela si raul. Sa-l inpiedicam dar acum ca nu cumva sa-si intinda mina, si sa ia din pomul vietii, sa manince din el si sa traiasca in veci ... l-a izgonit din gradina Edenului ca sa lucreze pamintul din care fusese luat." Dar fata de acesti oameni EL avea o mai mare preocupare, aplecare si astfel BI se ocupa de viata si urmasii lor.Si ei dau dovada prin urmasi de noi greseli, prima omucidere de pe pamint. Si EL intervine cu bagare de seama si nu-i pedepseste tare inca, 5-4-14 : iata ca TU ma izgonesti azi de pe fata pamintului, eu trebuie sa ma ascund de fata TA, si sa fiu pribeag si sa fug pe pamint si orcine ma va gasi ma va omori. 5-14-15 : Domnul ia zis " Nicidecum : ci daca va omori cineva pe Cain, Cain sa fie razbunat de 7 ori, si Domnul a hotarit un semn pentru Cain, ca oricine il va gasi sa nu-l omoare. Dumnezeu tinea inca si-I observa pe urmasii lui Adam si Eva. Dar Dumnezeu era nemultumit de activitatea omului . 6-6-3 : Atunci Domnul a zis : Duhul meu nu va ramine pururea in om, caci omul  nu este decit carne paminteasca : totusi zilele lui vor fi de 120 de ani.   
  6-6-5 : Domnul a vazut ca  rautatea omului  era mare pe pamint si ca toate intocmirile  gindurilor din inima lui  erau indreptate in fiecare zi numai spre rau(-6) I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamint si s-a muhnit in inima LUI. (-7) si Domnul a zis : Am sa sterg de pe fata pamintului pe om si orice urma de viata. (-8)Dar Noe a capatat mila  inaintea Domnului. Asta din cauza ca era din  semintia aleasa de EL pentru ai sfinti cumva, in BI, inca nu se pune problema asa , pe fata.Si pentru a doua oara incearca EL sa-si apropie omul mai mult.
  9-9-1 : Dumnezeu a binecuvintat pe Noe si pe fii sai si le-a zis : Cresteti, inmultitiva si umpleti pamintul (-2) S-apuce groaza si frica de voi pe orice dobitoc de pe pamint ... vi le-am dat in miinile voastre.(-3) tot ce  misca si are viata, sa va slujeasca de hrana : toate acestea vi le dau voua ca iarba verde.
  Domnul era preocupat ca omul sa nu-I greseasca cumva  iarasi 11-11-6 : si Domnul a zis "iata ca sint un singur popor si toti au aceeasi limba , si iata dece s-au apucat acum nimic nu i-ar inpiedica sa faca tot ce si-au pus in gind (-7) Haidem ! sa Ne pogorim si sa le incurcam acolo limba, ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Asa ca au incetat zidirea turnului ce urma sa atiga cerul si cetatea ce s-a numit de atunci, Babel= incurcatura.
  12-12-1 : Domnul zisese lui Avraam : "Iesi din tara ta , din radacina ta, si din casa tatalui tau, si vino in tara pe care ti-o voi arata (-2) Voi face din tine  un neam mare si te voi binecuvinta ;iti voi face un nume mare ...(-3) ... si toate familiile pamintului vor fi binecuvintate in tine. va continua.