Mister şi-ntre oameni, în relaţiile de dragoste, iubire şi-n prietenie adevărată, cam rar întîlnită, dar există ca şi dragostea adevărată cam tot le fel de rară dar este-ntre oameni. Şi încrederea-i de dobîndit ca o însuşite de aflat şi obişnuit cu ea să te definitiveze-nspre bine, moralizat cum se cere.
Se zice că EL împiedică ca omul să fie prea inteligent, dar prost nu, coborînd cît poate fără fund tîmpenia între oameni şi rare cazuri de iuţimea minţii, sclipitor,brici cum zice o vorbă din popor. Dar sînt şi ne călăuzesc la o adică, cînd e cazul şi se cere cu acuitate în timp.
Şi eu sînt un produs al acestui secol XXI, înspre credinţă, ceea ce în trecut nu se punea problema, deci la 57 de ani. Dorinţa, prezicere a lui Malraux se începe a confirma doar prin unii şi-i debia început, vom vedea cu încredere de mult mai bune. Să ne consolidăm existenţa în bine şi util, nu să dispărem.
Să-l categorisim un neam nu după căderile inerente în istorie fiecăru-i popor ci după vîrfurile sale de glorie şi afirmare în timp dovedindu-şi destoiniciia întrebată la nevoie.
Pentru afirmarea demnă de desăvîrşirea cerută-n CER e nevoie totuşi de a păşi pe Pămînt în aflarea vieţii corecte în afirmare, îndreptat şi să-L cunoaştem cum vrea.
Viţelul de aur din VT (Vechiul Testament), adică banul şi nu numai, dar el cu precădere e zeul nedrepţilor majoritari încă-n lume. Strică prietenii, căsătorii, chiar dragostea şi iubirea ce trece prin stomac şi chiar vieţi realizate dar nu corecte cu totul. E un hop în calea multora ce nu-l pot trece cuminte, ci fără minte, rămînînd. Banul înnebuneşte pe om, îl ameţeşte, dezorientat nu-i capabil de a mai fi raţional şi-şi ratează existenţa nedreaptă.
Omul e firesc să fie stăpîn pe el, ne lăudăros, calm, blînd şi impunător, drept cu sine şi îngăduitor cu restul, ne fricos şi laş, cinstit, calm, ne invidios cu demnitate şi bună dispoziţie, ne acrit şi posomorît. E tare dificil să fii om adevărat, dar nu imposibil şi se poate de-i interes şi răbdare cît trebuie. Se poate, dar supărarea să nu depăşească apusul soarelui.
Se afișează postările cu eticheta adevarul LUI. deptatea LUI. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta adevarul LUI. deptatea LUI. Afișați toate postările
luni, 23 aprilie 2012
1329.Haiku-ul
După ce te găseşte că-I eşti potrivit după criterii doar de EL ştiute, trebuie să te încumeţi a-L căuta cum trebuie şi aflîndu-L ve-i altfel exista.
Răul şi binele-s de sorginte Divină, date nouă spre încercare şi cunoaştere deplină, de rău să nu ne mai atingem orice ar fi, iar binele să-l îmbrăţişăm cît vom exista. În faţa răului ne oprim ca-n faţa unui zid impenetrabil, nu-L putem cunoaşte ci doar înfăptui contra altora ori chiar nouă. E un mister Divin să ne-ncerce de ţinem la o nedreptate oriunde prezentată dar hîdă-n conţinut.
Sinceritatea ţi-i de folos doar în faţa SA, în legătura ce-o ai cu Divinitatea, altfel ţi-i de prisos, nici în morală nu-i cum trebuie. Acolo-s de folos regulile straşnic învechite de cînd lumea dar de neclintit orice ar fi, că-s de ne tăgăduit în orice societate ci doar de respectat întocmai cît mai corect înspre bine şi util.
Haiku-ul cu filosoful nipon peregrinînd prin natură dă de-o ramută lipsită de podoaba specifică verdelui naturii şi-i cere să-i zică ceva despre EL şi pe loc înfloreşte stearpa creangă. Ce să comentez, doar de bine să le fie, de-ar fi aşa, dar nu-i, i-o scuturat amarnic nu de mult deorece nu-L prea ştiu corect. Poate unii răzleţi-ţi dar grosul şi cine trebuie nu-L ştiu şi poate nici morali după vrerea SA nu-s, ei şi EL ştiu care-i adevărul. Eu mă iau după ce mai ştiu din sursele mass media şi alte informaţii în circulaţie şi pe aici, astfel zic că-s cam departe de ceea ce vrea EL de la ei.
Să ne împăcăm cu sinele nostru, inconştientul ce-ţi scoate ochii cu toate năzbîtiile tale în timp, ce-s de îndreptat, moralizîndu-te drept. Şi cîte şi mai cîte înspre bine numai, chiar de-i greu şi implică muncă şi voinţă. O meditaţie din cînd în cînd îi necesară spre aşezarea ta să ştii cum stai, ce ai făcut bine dar şi răul ce-i bine să-l îndrepţi, moralizîndu-te.
Dispariţia din lumea viilor, e o părăsire a tot ce ştiiai, corpul îşi încheie socotelile cu mediul înconjurător şi apropiaţii toţi vii rămîn undeva. Şi tu nici fizic nu mai eşti, ci te aduni cumva în ceva ce n-ai mai fost, o existenţă nouă imaterială dar eşti, cei vii nu te mai ştiu şi tu-i uiţi oarecum preocupîndu-te de ceva ce-i. În curs de acomodare, încă eşti străin şi-ţi mai trebuie sprijin dintre vii şi-i soliciţi, că n-ai fost în faţa SA cum se cerea.
Răul şi binele-s de sorginte Divină, date nouă spre încercare şi cunoaştere deplină, de rău să nu ne mai atingem orice ar fi, iar binele să-l îmbrăţişăm cît vom exista. În faţa răului ne oprim ca-n faţa unui zid impenetrabil, nu-L putem cunoaşte ci doar înfăptui contra altora ori chiar nouă. E un mister Divin să ne-ncerce de ţinem la o nedreptate oriunde prezentată dar hîdă-n conţinut.
Sinceritatea ţi-i de folos doar în faţa SA, în legătura ce-o ai cu Divinitatea, altfel ţi-i de prisos, nici în morală nu-i cum trebuie. Acolo-s de folos regulile straşnic învechite de cînd lumea dar de neclintit orice ar fi, că-s de ne tăgăduit în orice societate ci doar de respectat întocmai cît mai corect înspre bine şi util.
Haiku-ul cu filosoful nipon peregrinînd prin natură dă de-o ramută lipsită de podoaba specifică verdelui naturii şi-i cere să-i zică ceva despre EL şi pe loc înfloreşte stearpa creangă. Ce să comentez, doar de bine să le fie, de-ar fi aşa, dar nu-i, i-o scuturat amarnic nu de mult deorece nu-L prea ştiu corect. Poate unii răzleţi-ţi dar grosul şi cine trebuie nu-L ştiu şi poate nici morali după vrerea SA nu-s, ei şi EL ştiu care-i adevărul. Eu mă iau după ce mai ştiu din sursele mass media şi alte informaţii în circulaţie şi pe aici, astfel zic că-s cam departe de ceea ce vrea EL de la ei.
Să ne împăcăm cu sinele nostru, inconştientul ce-ţi scoate ochii cu toate năzbîtiile tale în timp, ce-s de îndreptat, moralizîndu-te drept. Şi cîte şi mai cîte înspre bine numai, chiar de-i greu şi implică muncă şi voinţă. O meditaţie din cînd în cînd îi necesară spre aşezarea ta să ştii cum stai, ce ai făcut bine dar şi răul ce-i bine să-l îndrepţi, moralizîndu-te.
Dispariţia din lumea viilor, e o părăsire a tot ce ştiiai, corpul îşi încheie socotelile cu mediul înconjurător şi apropiaţii toţi vii rămîn undeva. Şi tu nici fizic nu mai eşti, ci te aduni cumva în ceva ce n-ai mai fost, o existenţă nouă imaterială dar eşti, cei vii nu te mai ştiu şi tu-i uiţi oarecum preocupîndu-te de ceva ce-i. În curs de acomodare, încă eşti străin şi-ţi mai trebuie sprijin dintre vii şi-i soliciţi, că n-ai fost în faţa SA cum se cerea.
duminică, 22 aprilie 2012
1328.Disperare de cauză
Nu sîntem, cum s-ar zice, împărţiţi în lume între buni şi răi, în fiecare e un amestec neomogen de bine şi rău, predominanta-i decisivă. Şi de ne sîim de rele cînd le înfăptuim, deşi-i obligatoriu în astă lume, e un semn de posibilă îndreptare. Şi de ne mai preocupăm şi milostivi a fi şi nici nu prea ţinem minte toate cele, deja avem premisele mişcărilor în frontul nedrept al lumescului şi EL ne poate agăţa. Înspre îndreptarea ce ţi-o pune ca alternativă de urmat ori ba.
Istoria e un flux de fenomene lipsite de înţeles, dar în lipsa adevărului SĂU, nepriceperea-i la ordinea zilei, ţinîndu-ne în şah cît timp şi noi nu-L vom repune unde-I locul în lumea noastră mereu. Şi totul e vremelnic ca şi noi, mai ales nerespectîndu-L corect nici nu ne dă şanse să ne îndeplinim prea multe cunoaşteri voite-n timp, dar pe nedrept. Nu ne permite a şti binele şi răul cum îs în lume şi astfel să ne putem orienta şi ce-i corect şi ce nu-i corect de urmat dinainte ştiute, ci mergem pe bîjbîite şi mai călcăm în străchini.
Adevărul trebuie să fie liber, oriunde-n lume toţi să-L ştim cum E şi să hotărîm noi nu alţii pentru noi, ca-n cazul religiilor nedrepte LUI şi nouă. Degeaba iscusinţă, inteligenţă şi cîte altele deosebite însuşiri de nu avem un dram de bun-simţ şi bunătate. Îs de rîpă toate cele cumva strălucite dar haine şi de rău augur oricu-i se-ncumeră să te însoţească eşti un netrebnic periculos şi de evitat mereu. Toleranţa e cuvîntul de ordine şi setea de cunoştere şi nemirarea de cîte-n lună şi-n stele încurajînd binele şi utilul să se-nfiripe şi acolo unde nu-l ştii.
Momente de destindere natura ne învaţă a avea, sărbătorind şi nelucrul în pierdere de valori practice, doar de dragul bucuriei, fericirii ce-i de cunoscut de toţi. Înspre o împlinire ce nu-i cunoscută întreagă de-i lipsesc răgazul ca un izvor necesar de acumulări energetice poate necunoscute înspre bine şi util. O reîncărcare firească mai haihui, pentru un nou început şi mai şi.
Numai nedrepţii în disperare de cauză, neştiindu-L corect şi imorali, molipsiţi de EL în spaima de moarte şi alte suferinţe îs părăsiţi, doar să-L recunoască cu adevărat şi-n morala corect urmată în lume.
Istoria e un flux de fenomene lipsite de înţeles, dar în lipsa adevărului SĂU, nepriceperea-i la ordinea zilei, ţinîndu-ne în şah cît timp şi noi nu-L vom repune unde-I locul în lumea noastră mereu. Şi totul e vremelnic ca şi noi, mai ales nerespectîndu-L corect nici nu ne dă şanse să ne îndeplinim prea multe cunoaşteri voite-n timp, dar pe nedrept. Nu ne permite a şti binele şi răul cum îs în lume şi astfel să ne putem orienta şi ce-i corect şi ce nu-i corect de urmat dinainte ştiute, ci mergem pe bîjbîite şi mai călcăm în străchini.
Adevărul trebuie să fie liber, oriunde-n lume toţi să-L ştim cum E şi să hotărîm noi nu alţii pentru noi, ca-n cazul religiilor nedrepte LUI şi nouă. Degeaba iscusinţă, inteligenţă şi cîte altele deosebite însuşiri de nu avem un dram de bun-simţ şi bunătate. Îs de rîpă toate cele cumva strălucite dar haine şi de rău augur oricu-i se-ncumeră să te însoţească eşti un netrebnic periculos şi de evitat mereu. Toleranţa e cuvîntul de ordine şi setea de cunoştere şi nemirarea de cîte-n lună şi-n stele încurajînd binele şi utilul să se-nfiripe şi acolo unde nu-l ştii.
Momente de destindere natura ne învaţă a avea, sărbătorind şi nelucrul în pierdere de valori practice, doar de dragul bucuriei, fericirii ce-i de cunoscut de toţi. Înspre o împlinire ce nu-i cunoscută întreagă de-i lipsesc răgazul ca un izvor necesar de acumulări energetice poate necunoscute înspre bine şi util. O reîncărcare firească mai haihui, pentru un nou început şi mai şi.
Numai nedrepţii în disperare de cauză, neştiindu-L corect şi imorali, molipsiţi de EL în spaima de moarte şi alte suferinţe îs părăsiţi, doar să-L recunoască cu adevărat şi-n morala corect urmată în lume.
1327.Măcar corect
Repet, nicăieri în BI (Biblie) şi mai ales în nt (noul testament) nu se face propagandă Duminicii în locul Sîmbătei dorite de Divinitate în VT (Vechiul Testament). Numai constantin împăratul Imperiului Roman a vrut şi a schimbat pe considerente păgîne, politeiste în care credea, mai mult decît în creştinismul ce l-a promovat pe nedrept.
Tare se bate monedă pe viaţa de veci în sus şi-n jos, aiureli, de sînteţi cooptaţi în religii ce-L discreditează minţindu-vă şi imorali, aveţi toate şansele să n-o pupaţi în veci. Ci vă trebuie îndreptare mai bine atei şi moralizaţi înspre bine, că-i mult mai bune şi cu şanse s-o duceţi acceptabil şi aici şi dincolo, în devenire cel puţin.Vi se măresc şansele de-L veţi şi şti corect şi mai bine de-L veţi şi respecta cum trebuie măcar. De ce apare şi-ul, simplu că decîte ori promovăm înspre calea SA şi moralizarea-i ţine isonul spre mai bine .
Într-adevăr treburile lumii acesteia nu ni le face şi nu ni le va face nimeni ci tot noi prin preocupare corectă, doar mai moralizaţi şi conştienţi de EL cît mai bine. Că nu sîntem turişti în astă lume ci implicaţi ca oameni cu capul pe umeri în ceea ce trebuie înfăptuit bine, fumos şi util tuturora.
E învinuită Divinitatea că-l trimise la moarte pe isus în imaginara istorie din nt, aiureli, EL nu-I implicat defel în nt. Ci-s doar închipuiri deşarte să vă abată de la calea SA cea devărată în timp, ş-o reuşit cu gură cască şi dezinformaţii buluc. Şi nedrepţi fiind şi imorali pe deasupra, aţi tot încasat-o în timp destul, EL pe drept părăsindu-vă. Însîngerat nt cu atîtea crime la activ în atîta amar de vreme, se zicea de-o perioadă neagră şi-n suferinţă înc-o parcurgeţi atîta timp cît nu-L veţi recunoaşte şi moralizaţi să deveniţi. Sînteţi sub semnele suferinţei şi aşa vi le purtaţi cu fală de nedrepţi înrăiţi şi gură cască.
Nedreptate-n lume aşa de răspîndită că aproape nimic nu mai scapă curat să înfăptuim îndepărtîndu-ne mereu de dorinţele SALE. În morală şi credinţă nu mai zic, îs primele ce au de suferit schimonosiri nedrepte. Sigur fiecare cît de nedrept e, tot are dreptul să-L ştie şi morala măcar corect, dar nu ştiu de poate în acest hăţiş de minciună hîdă.
Tare se bate monedă pe viaţa de veci în sus şi-n jos, aiureli, de sînteţi cooptaţi în religii ce-L discreditează minţindu-vă şi imorali, aveţi toate şansele să n-o pupaţi în veci. Ci vă trebuie îndreptare mai bine atei şi moralizaţi înspre bine, că-i mult mai bune şi cu şanse s-o duceţi acceptabil şi aici şi dincolo, în devenire cel puţin.Vi se măresc şansele de-L veţi şi şti corect şi mai bine de-L veţi şi respecta cum trebuie măcar. De ce apare şi-ul, simplu că decîte ori promovăm înspre calea SA şi moralizarea-i ţine isonul spre mai bine .
Într-adevăr treburile lumii acesteia nu ni le face şi nu ni le va face nimeni ci tot noi prin preocupare corectă, doar mai moralizaţi şi conştienţi de EL cît mai bine. Că nu sîntem turişti în astă lume ci implicaţi ca oameni cu capul pe umeri în ceea ce trebuie înfăptuit bine, fumos şi util tuturora.
E învinuită Divinitatea că-l trimise la moarte pe isus în imaginara istorie din nt, aiureli, EL nu-I implicat defel în nt. Ci-s doar închipuiri deşarte să vă abată de la calea SA cea devărată în timp, ş-o reuşit cu gură cască şi dezinformaţii buluc. Şi nedrepţi fiind şi imorali pe deasupra, aţi tot încasat-o în timp destul, EL pe drept părăsindu-vă. Însîngerat nt cu atîtea crime la activ în atîta amar de vreme, se zicea de-o perioadă neagră şi-n suferinţă înc-o parcurgeţi atîta timp cît nu-L veţi recunoaşte şi moralizaţi să deveniţi. Sînteţi sub semnele suferinţei şi aşa vi le purtaţi cu fală de nedrepţi înrăiţi şi gură cască.
Nedreptate-n lume aşa de răspîndită că aproape nimic nu mai scapă curat să înfăptuim îndepărtîndu-ne mereu de dorinţele SALE. În morală şi credinţă nu mai zic, îs primele ce au de suferit schimonosiri nedrepte. Sigur fiecare cît de nedrept e, tot are dreptul să-L ştie şi morala măcar corect, dar nu ştiu de poate în acest hăţiş de minciună hîdă.
1326.Uşă de biserică
Tot părăsitul de EL e ca şi-un lepros, inspiră compasiune dar mai degrabă frică, să nu te molipseşti oarecum, cu toate că fiecare-i în faţa SA singur e judecat şi plăteşte ce-i în sarcina sa doar. Ni se par eventual apropierile de năcăjit, ca de-o sursă de bebele, de cerinţe ce de regulă nu le putem face faţă, nu sîntem Dumnezeu ca să-i lecuim cumva. De regulă nedreptul ştiindu-se vulnerabil, că nu-i bun în faţa SA, vrea să spele repede putina, să nu aibă chiar de atunci de dat socoteală, luîndu-şi asupra-i vreo dandana.
De regulă pedepsiţii expuşi vederii noastre, sînt tot atîtea avertismente de a lua amainte în vederea îndreptării necesare în faţa SA. Ni se tot dau asemenea privelişti doar, doar ne prindem a fi altfel în viaţă, mai buni şi cu bun-simţ şi să-L ştim, de nu măcar atei în aşteptarea SA cînd va fi să fie. A-L pricepe tot omul măcar cît de cît corect, că fundamental nu-i chip cred.
Să nu ne închipuim cumva că în credinţă tu-L alegi pe Dumnezeu, ci-i tocmai invers EL te alege pe tine să-L urmezi de poţi. În prealabil te încercă de meriţi şi de ţii la aşa pornire şi în sfîrşit te-o înştiinţat şi ştii că-i ceva de capul tău. Într-ale SALE, un prim examen a-i luat, dar greul de-abia cum ţi se dă în spinare să-l duci, îndreptarea fără prea multe nazuri, chiar de loc ar fi bine. Şi restul pe traseul aflat în timp de a-L urma şi cîte te-ncumeţi a răzbi în faţa ta înspre calea SA.
Mai e ceva, căznindu-ne cu îndreptarea ni se şi dau sarcini, ca şi cînd ai fi deja un ales corespunzător, trecut prin învăţătură. Nu-i aşa, practica ţi-i în faţă, învăţînd pe un altul te înveţi şi pe tine concomitent, de-l ştii a învăţa eşti tu învăţat. Totul e altul secretul de se vrea, că de nu, nu. Şi sîntem nişte nedrepţi cum e lumea şi nevoile-s pe noi cînd ne va părăsi. Ocazia se poate repeta ori nu, noi nu ştim, doar EL.
Nu-i înţeleg pe mulţi, ce nu-şi doresc cred, ce-l puţin aşa declară, o relaţie cu Divinitatea, e extraordinară şi cred că eşti cel mai mare fraier c-o refuzi cumva. Dar nu cred că-i vreunul sincer şi că toţi s-ar bucura de li se va propune aşa ceva, înălţător posibil. Da, posibil, că-i greu cel puţin eu îmi dau seama ce dificil e, mai ales că nu am fost uşă de biserică.
De regulă pedepsiţii expuşi vederii noastre, sînt tot atîtea avertismente de a lua amainte în vederea îndreptării necesare în faţa SA. Ni se tot dau asemenea privelişti doar, doar ne prindem a fi altfel în viaţă, mai buni şi cu bun-simţ şi să-L ştim, de nu măcar atei în aşteptarea SA cînd va fi să fie. A-L pricepe tot omul măcar cît de cît corect, că fundamental nu-i chip cred.
Să nu ne închipuim cumva că în credinţă tu-L alegi pe Dumnezeu, ci-i tocmai invers EL te alege pe tine să-L urmezi de poţi. În prealabil te încercă de meriţi şi de ţii la aşa pornire şi în sfîrşit te-o înştiinţat şi ştii că-i ceva de capul tău. Într-ale SALE, un prim examen a-i luat, dar greul de-abia cum ţi se dă în spinare să-l duci, îndreptarea fără prea multe nazuri, chiar de loc ar fi bine. Şi restul pe traseul aflat în timp de a-L urma şi cîte te-ncumeţi a răzbi în faţa ta înspre calea SA.
Mai e ceva, căznindu-ne cu îndreptarea ni se şi dau sarcini, ca şi cînd ai fi deja un ales corespunzător, trecut prin învăţătură. Nu-i aşa, practica ţi-i în faţă, învăţînd pe un altul te înveţi şi pe tine concomitent, de-l ştii a învăţa eşti tu învăţat. Totul e altul secretul de se vrea, că de nu, nu. Şi sîntem nişte nedrepţi cum e lumea şi nevoile-s pe noi cînd ne va părăsi. Ocazia se poate repeta ori nu, noi nu ştim, doar EL.
Nu-i înţeleg pe mulţi, ce nu-şi doresc cred, ce-l puţin aşa declară, o relaţie cu Divinitatea, e extraordinară şi cred că eşti cel mai mare fraier c-o refuzi cumva. Dar nu cred că-i vreunul sincer şi că toţi s-ar bucura de li se va propune aşa ceva, înălţător posibil. Da, posibil, că-i greu cel puţin eu îmi dau seama ce dificil e, mai ales că nu am fost uşă de biserică.
1325.Nu-i floare la ureche
Neoamenii nu-s în rînd cu oamenii ci-s ordinarii nedrepţi ce ne-ncurcă prin viaţă făcîndu-ne rele şi urîte la ce se pricep imorali şi departe de EL. Se cuvine să ne ferim de ei şi să nu fim înşelaţi de ei, ce doresc să ne ducă de nas în nedreptatea lor hîdă. Buni şi îngăduitori cu cine merită, cu cine nu, nu. Să nu dăm dovadă de slăbiciune şi naivitate, ci să ne vedem de drumul nostru cît mai corect, ocolindu-i cu ale lor nedreptăţi.
EL de toţi se îngrijeşte nu în mod egal ci după merite, dar şi de cel mai bicisnic tot îi pare rău de nu-l poate determina să-şi revie înspre bine şi util în viaţă şi să-L ştie corect. Şi să se ştie că-n noi există înfiripat de la naştere spiritul dreptăţii şi moralei şi de-l cultivăm în viaţă vom fi corecţi şi cu sprijinul celor apropiaţi. Şi de nu ne interesează ce simţim bine şi ne atrag neregulile şi-n lipsa preocupărilor corecte ale apropiaţilor o putem sfecli de ne va părăsi EL nemulţumit de noi.
Şi-n religiile ce nu-L creditează corect, ni se recomandă să-L abordăm singuri fiecare cum se pricepe şi mulţumindu-I să-I spunem şi păsul, zic, căutînd să-L respectăm corect. Încrederea ne înalţă şi ceea ce dobîndim şi material e mai de calitate, de nu ştim să ne convingem de dorim neapărat. Să le facem credit tuturor apropiaţilor noştri, lucrînd cu ei pe încredere deplină. Şi fără să ne observe de se poate, fără un titlu de glorie din asta, ci normal firesc să fim.
Mila s-o facem deplină şi cu simţ de răspundere echilibrat, mulţumindu-i pe năcăjiţi, să fim şi noi satisfăcuţi şi cu inima împăcată. Căci se cunoaşte cine-i om şi prin faptele bune între cei de la care nu te poţi alege cu nici un folos niciodată şi nici să nu pretinzi vreodată. Chiar de nu-i băgat în seamă suferindul, tu fii alt om cu atentă răbdare şi simţ responsabil corect.
Să trecem cu vederea cele nedrepte ce unii le fac fără să-şi dea seama, să uităm şi să nu contabilizăm neroziile unor naivi şi iresponsabili de conjunctură, vai de ei. Fii corespunzător echilibrat, e de muncă dar asta-i cerinţa de poţi, cînd te-nhămi la astfel de treabă nu-i floare la ureche.
EL de toţi se îngrijeşte nu în mod egal ci după merite, dar şi de cel mai bicisnic tot îi pare rău de nu-l poate determina să-şi revie înspre bine şi util în viaţă şi să-L ştie corect. Şi să se ştie că-n noi există înfiripat de la naştere spiritul dreptăţii şi moralei şi de-l cultivăm în viaţă vom fi corecţi şi cu sprijinul celor apropiaţi. Şi de nu ne interesează ce simţim bine şi ne atrag neregulile şi-n lipsa preocupărilor corecte ale apropiaţilor o putem sfecli de ne va părăsi EL nemulţumit de noi.
Şi-n religiile ce nu-L creditează corect, ni se recomandă să-L abordăm singuri fiecare cum se pricepe şi mulţumindu-I să-I spunem şi păsul, zic, căutînd să-L respectăm corect. Încrederea ne înalţă şi ceea ce dobîndim şi material e mai de calitate, de nu ştim să ne convingem de dorim neapărat. Să le facem credit tuturor apropiaţilor noştri, lucrînd cu ei pe încredere deplină. Şi fără să ne observe de se poate, fără un titlu de glorie din asta, ci normal firesc să fim.
Mila s-o facem deplină şi cu simţ de răspundere echilibrat, mulţumindu-i pe năcăjiţi, să fim şi noi satisfăcuţi şi cu inima împăcată. Căci se cunoaşte cine-i om şi prin faptele bune între cei de la care nu te poţi alege cu nici un folos niciodată şi nici să nu pretinzi vreodată. Chiar de nu-i băgat în seamă suferindul, tu fii alt om cu atentă răbdare şi simţ responsabil corect.
Să trecem cu vederea cele nedrepte ce unii le fac fără să-şi dea seama, să uităm şi să nu contabilizăm neroziile unor naivi şi iresponsabili de conjunctură, vai de ei. Fii corespunzător echilibrat, e de muncă dar asta-i cerinţa de poţi, cînd te-nhămi la astfel de treabă nu-i floare la ureche.
1324.Doar corect
Avem unii însemnaţi de SUS o treabă dată, în timp ne dăm seama de-o chemare într-o direcţie bună ori rea. Şi ne implicăm cu ardoare, aşa se cere, nu ne poate împiedica nimica, pînă o îndeplinim. După care de ne dăm seama să ne astîmpărăm, e o retragere onorabilă, de nu, poate brusc s-o încheiem chiar şi viaţa. Totul e de SUS pus la cale noi executăm doar, e bine de putem să fim atenţi la ce trebuie să fim şi atît.
Nu ne vedem de lungul nasului dat de EL, a ne preocupa în a-L urma cum ni se cere îndreptaţi, ci ne dorim şi mai şi. Relaţii cu fiinţe extraterestre şi cîte şi mai cîte gînduri de rezolvarea acestor legături de-or fi. EL e o fiinţă extraterestră se poate spune, E implicată şi terestru cu noi, dar s-o căutăm cum putem şi prin gînd şi ne aflăm cu EL în comuniune de dorim şi sîntem primiţi. De-I demonstrăm cum ne cere a fi.
Adică nişte oarecare extratereştri ce nu ne simt cum sîntem de nedrepţi, îi putem duce de nas. Noi pe noi nu ne puten suporta, aşa de imorali sîntem, dar pe alţii cu metehnele lor şi extra şi mai nu ştiu cum. Că-s foarte multe posibilităţi şi terestre dar în alte dimensiuni şi frecvenţe ale existenţei. De am fi cum vrea EL, am avea acces la multe domenii de cunoaştere utile şi bune nu numai nouă ci ajutîndu-L şi pe EL că minte avem de la EL. Şi spirit tot aşa, dar nu ne-am dovedit potenţialul bun, ci numai cel ne bun.
Se tot bate monedă că omul e incapabil să-L ştie faţă în faţă pe Dumnezeu şi totuşi acum cca.77 de ani chiar pe aici ne-o îndrumat să ne îndreptăm, că altfel e prăpăd. Şi-o fost prăpăd că de asculta nu L-am ascultat şi nici acum nu-L băgăm în seamă defel şi nici cei ce-şi zic că-s intermediari între noi şi Lumea SA nu-L respectă şi-s imorali, aiureli fără cap şi coadă-i totul pe aicea.
Tineretul vrea să fie lăsat liber, să-şi cunoască limitele, dar e un dar mare, dezordinea şi desfrîul îs potrivnice libertăţii. Numai morala o poate susţine şi menţine astfel e imposibil şi se dărîmă şandramaua oricît ar părea de solidă. Şi astea-s bazele societăţii viitoare, tineretul şi felul de a fi îndreptat cu responsabilitatea tuturora, părinţi şi copii şi noi toţi. Nu-i de lăsat nimic la întîmplare ci corectă îndreptare cît vom exista pentru a ne fi bine nouă şi lor şi-n faţa SA să-L ştim doar corect.
Nu ne vedem de lungul nasului dat de EL, a ne preocupa în a-L urma cum ni se cere îndreptaţi, ci ne dorim şi mai şi. Relaţii cu fiinţe extraterestre şi cîte şi mai cîte gînduri de rezolvarea acestor legături de-or fi. EL e o fiinţă extraterestră se poate spune, E implicată şi terestru cu noi, dar s-o căutăm cum putem şi prin gînd şi ne aflăm cu EL în comuniune de dorim şi sîntem primiţi. De-I demonstrăm cum ne cere a fi.
Adică nişte oarecare extratereştri ce nu ne simt cum sîntem de nedrepţi, îi putem duce de nas. Noi pe noi nu ne puten suporta, aşa de imorali sîntem, dar pe alţii cu metehnele lor şi extra şi mai nu ştiu cum. Că-s foarte multe posibilităţi şi terestre dar în alte dimensiuni şi frecvenţe ale existenţei. De am fi cum vrea EL, am avea acces la multe domenii de cunoaştere utile şi bune nu numai nouă ci ajutîndu-L şi pe EL că minte avem de la EL. Şi spirit tot aşa, dar nu ne-am dovedit potenţialul bun, ci numai cel ne bun.
Se tot bate monedă că omul e incapabil să-L ştie faţă în faţă pe Dumnezeu şi totuşi acum cca.77 de ani chiar pe aici ne-o îndrumat să ne îndreptăm, că altfel e prăpăd. Şi-o fost prăpăd că de asculta nu L-am ascultat şi nici acum nu-L băgăm în seamă defel şi nici cei ce-şi zic că-s intermediari între noi şi Lumea SA nu-L respectă şi-s imorali, aiureli fără cap şi coadă-i totul pe aicea.
Tineretul vrea să fie lăsat liber, să-şi cunoască limitele, dar e un dar mare, dezordinea şi desfrîul îs potrivnice libertăţii. Numai morala o poate susţine şi menţine astfel e imposibil şi se dărîmă şandramaua oricît ar părea de solidă. Şi astea-s bazele societăţii viitoare, tineretul şi felul de a fi îndreptat cu responsabilitatea tuturora, părinţi şi copii şi noi toţi. Nu-i de lăsat nimic la întîmplare ci corectă îndreptare cît vom exista pentru a ne fi bine nouă şi lor şi-n faţa SA să-L ştim doar corect.
1323.Ştim cîte ceva
Spiritul nostru e străin de Pămînt dar legat de o creaţie materială ca şi el, sprea a-l cunoaşte şi întregi înspre ceea ce vrea Divinitatea a fi noi împreună în Universul SĂU. Noi oamenii încă cu ne găsim locul cuvenit, înstrăinaţi încă, departe de EL şi Lumea SA, nici nu ne dăm la cale uşor, mai e de muncă-n timp.
Divinitatea, cînd devii conştient de existenţa EI, şi-o doreşti a o cunoaşte şi a fi cu EL înspre o devenire corectă îndreptat, moralizat şi cum mai doreşte EL de la tine. Se cade să-L faci cel mai puţin să aştepte de la tine reacţii de răspuns şi tot ceea ce-I datorezi. Să te grăbeşti atent să nu-I greşeşti, mulţumindu-L, cu timpul te vei prinde şi comuniunea va fi deplină, doar să vrei.
Îndreptarea cerută de SUS, e în primul rînd reînvăţarea cu bunul-simţ şi facerea binelui, evitînd răul şi urîtul, cît vei trăi. Şi de nu-L ştii corect, abţine-te, ateu fiind, pînă tu şi lumea veţi pricepe cine-I EL cu adevărat. Să ne învingem repezeala, apucăturile negîndite corect, să nu ne mai grăbim chiar de ne grăbim, ci mai încet şi atenţi a nu greşi cumva. Eventual repetaţi deprinderi ce nu le puteţi cunoaşte încă corect să fiţi, corectaţi-vă felul nedrept de a fi. Timp e berechet, bine să-l foloseşti e totul să înţelegi.
Să ne facem timp oricînd să fim binevoitori cu năpăstuiţii, ce-i simţim aşa, pentru că-L slujim pe EL. În caz că nu-i bine ceva ce ni-i la îndemînă, să nu ne închipuim năzbîtii nedrepte ci să căutăm a îndrepta în mod firesc şi de nu putem să-I cerem ajutorul. ÎL vom primi, numai încredere în EL să avem.
Chiar de cel în nevoi e poate neînţeles de alţii, tu fii corect şi implică-te cum poţi mai bine să fii cu priinţa cerută. Şi nu fii nepăsător şi privitor neputincios a ceea ce-i suferinţă, ci numai de chiar nu poţi face nimic bun, treci mai departe ne încurcînd pe drept situaţia. Nu-i corect să te holbezi la lucruri pedepsitoare, suferinţe în desfăşurare, evită-le, dar învaţă din ele şi apropiete de ceea ce ţi se cere de EL.
Toţi ştim cîte ceva despre EL şi Lumea LUI, aproximări mai corecte ori nu, dar e o diferenţă enormă în a trece să-L ştii corect, poate să-L respecţi şi mai ales să crezi în EL. E o responsabilitate mare ce mulţi n-o pot duce, îs slabi şi mai bine chinuiţi în părăsire, ratîndu-şi viaţa.
Divinitatea, cînd devii conştient de existenţa EI, şi-o doreşti a o cunoaşte şi a fi cu EL înspre o devenire corectă îndreptat, moralizat şi cum mai doreşte EL de la tine. Se cade să-L faci cel mai puţin să aştepte de la tine reacţii de răspuns şi tot ceea ce-I datorezi. Să te grăbeşti atent să nu-I greşeşti, mulţumindu-L, cu timpul te vei prinde şi comuniunea va fi deplină, doar să vrei.
Îndreptarea cerută de SUS, e în primul rînd reînvăţarea cu bunul-simţ şi facerea binelui, evitînd răul şi urîtul, cît vei trăi. Şi de nu-L ştii corect, abţine-te, ateu fiind, pînă tu şi lumea veţi pricepe cine-I EL cu adevărat. Să ne învingem repezeala, apucăturile negîndite corect, să nu ne mai grăbim chiar de ne grăbim, ci mai încet şi atenţi a nu greşi cumva. Eventual repetaţi deprinderi ce nu le puteţi cunoaşte încă corect să fiţi, corectaţi-vă felul nedrept de a fi. Timp e berechet, bine să-l foloseşti e totul să înţelegi.
Să ne facem timp oricînd să fim binevoitori cu năpăstuiţii, ce-i simţim aşa, pentru că-L slujim pe EL. În caz că nu-i bine ceva ce ni-i la îndemînă, să nu ne închipuim năzbîtii nedrepte ci să căutăm a îndrepta în mod firesc şi de nu putem să-I cerem ajutorul. ÎL vom primi, numai încredere în EL să avem.
Chiar de cel în nevoi e poate neînţeles de alţii, tu fii corect şi implică-te cum poţi mai bine să fii cu priinţa cerută. Şi nu fii nepăsător şi privitor neputincios a ceea ce-i suferinţă, ci numai de chiar nu poţi face nimic bun, treci mai departe ne încurcînd pe drept situaţia. Nu-i corect să te holbezi la lucruri pedepsitoare, suferinţe în desfăşurare, evită-le, dar învaţă din ele şi apropiete de ceea ce ţi se cere de EL.
Toţi ştim cîte ceva despre EL şi Lumea LUI, aproximări mai corecte ori nu, dar e o diferenţă enormă în a trece să-L ştii corect, poate să-L respecţi şi mai ales să crezi în EL. E o responsabilitate mare ce mulţi n-o pot duce, îs slabi şi mai bine chinuiţi în părăsire, ratîndu-şi viaţa.
sâmbătă, 21 aprilie 2012
1322. Aşijderea
Simţim că nu-i ceva bun în religiile zilei şi ne înstrăinăm de ele, tot ne supunem unor spiritualităţi dar mai banale naive din diverse zări unde civilizaţia nu-i cunoscută şi tainele-s la ele acasă în natura SA încă virgină. Natura SA, simţită cu EL şi îndurătoare a prea multe de la om, care-i un înstrăinat obraznic care în loc să se cuminţească cu timpul se nărăveşte în rele şi urîte de-o sileşte să-l arunce cît colo să se-nveţe minte cît o mai trăi.
Nedreptele religii în timp au însîngerat lumea şi nu de mult şi prin vecinii noştri risipindu-i năclăiţi, dar nu s-au dat înapoi niciunul. Aşa-i de cînd lumea, plătesc mulţi nedrepte porniri ce poate nu-L cuprind şi tocmai de aceia. Dar nu-s conştienţi că EL nu-i părăseşte mai ales la greu şi se miră c-au scăpat şi nu ştiu de ce, inconştienţa SA e mare de atîta nedreptate hîdă. Să ne ţinem fermi cu EL şi moralizaţi şi nu ne atinge nimeni nici c-o floare.
Aleşii SĂI îs din lumea asta, tot aşa ca noi, ce-n timp se dovedesc straşnici în calea SA găsită de urmat cu nevoile fireşti, ce nu le ştim, ascunse vederii nepricepute şi-n timp şi mai greu de aflat. Apropiaţi de EL şi-nstrăinaţi de noi, nu-i vom afla de nu-L ştim pe EL cum trebuie. Să nu trecem degeaba prin lume, să lăsăm o urmă mai acătării. Asta însemnînd că viaţa e îmbelşugată şi îndestulătoare ţie şi familiei tale, ce-L ştii corect şi îndreptat cum vrea.
Fiinţa om, trup materie vie prin energie spirituală şi gîndire de SUS, inconştientă în zbatere şi căutare multe mii de ani şi din ce în ce mai aproape de programarea SA în ultimii ani. Se zice coordonată de frică,eros şi foame. De-L ştii corect frica n-o ştii, îndreptat şi simţurile ţi le educi moral fiind şi demn ţi-i foame de cunoaştere şi energie firească ţie.
Ni se cere să creem să înfăptuim ceea ce nu-i în lume, aşa de straşnice dorinţe avem. Dar culme a absolutului e EL şi de-L ştim şi noi ne îmbogăţim şi cuprindem mai învăţaţi totul ce ni-i dat a cunoaşte. Cuminţi şi cu EL alăturea şi noi cu EL în toate cele, e definitivarea ce ne-o dorim şi EL aşijderea.
Nedreptele religii în timp au însîngerat lumea şi nu de mult şi prin vecinii noştri risipindu-i năclăiţi, dar nu s-au dat înapoi niciunul. Aşa-i de cînd lumea, plătesc mulţi nedrepte porniri ce poate nu-L cuprind şi tocmai de aceia. Dar nu-s conştienţi că EL nu-i părăseşte mai ales la greu şi se miră c-au scăpat şi nu ştiu de ce, inconştienţa SA e mare de atîta nedreptate hîdă. Să ne ţinem fermi cu EL şi moralizaţi şi nu ne atinge nimeni nici c-o floare.
Aleşii SĂI îs din lumea asta, tot aşa ca noi, ce-n timp se dovedesc straşnici în calea SA găsită de urmat cu nevoile fireşti, ce nu le ştim, ascunse vederii nepricepute şi-n timp şi mai greu de aflat. Apropiaţi de EL şi-nstrăinaţi de noi, nu-i vom afla de nu-L ştim pe EL cum trebuie. Să nu trecem degeaba prin lume, să lăsăm o urmă mai acătării. Asta însemnînd că viaţa e îmbelşugată şi îndestulătoare ţie şi familiei tale, ce-L ştii corect şi îndreptat cum vrea.
Fiinţa om, trup materie vie prin energie spirituală şi gîndire de SUS, inconştientă în zbatere şi căutare multe mii de ani şi din ce în ce mai aproape de programarea SA în ultimii ani. Se zice coordonată de frică,eros şi foame. De-L ştii corect frica n-o ştii, îndreptat şi simţurile ţi le educi moral fiind şi demn ţi-i foame de cunoaştere şi energie firească ţie.
Ni se cere să creem să înfăptuim ceea ce nu-i în lume, aşa de straşnice dorinţe avem. Dar culme a absolutului e EL şi de-L ştim şi noi ne îmbogăţim şi cuprindem mai învăţaţi totul ce ni-i dat a cunoaşte. Cuminţi şi cu EL alăturea şi noi cu EL în toate cele, e definitivarea ce ne-o dorim şi EL aşijderea.
1321.Astea-s urmările
Natura SA dată nouă în conlucrarea firească vieţii, cunoscînd Pămîntul SĂU şi împreună să-L simţim fiecare cum se pricepe în felul său. Natura rămînîndu-I alăturea aşa mută oarecum şi supusă noi porniţi şi de ne stăpînit în toate cele, în loc s-o ştim întîi şi pe ea şi pe EL corect. Ne-am înstrăinat de ea întîi şi concomitent şi de EL, nelegiuiţi şi părăsiţi fiind suferim şi corect natura ne mai păruieşte din cînd în cînd. Nici EL nu ne-o lăsat în părăsire ci ne-o mai articulat cîte-o lecţie aspră, de ne-o lăsat să ne păruim între noi rău de tot şi acuma, ne tot aminteşte că-i posibil de nu-L ştim a urma prin îndreptarea cerută.
Ochii să ni se vadă, ca o carte de vizită, ca un paşaport de corectitudine ce ne reprezintă oriunde şi oricum. De ni-i ascundem sîntem un fals, un escroc posibil, deci un ascuns de mişel, nu prezinţi deloc încredere şi eşti de evitat şi ponegrit, un nedrept, poate nu pe drept, dar fără bun-simţ sigur. Ochii ne arată sufletul, cum e şi ne deschide ori nu porţile altfel ferecate, de sîntem cum trebuie, de nu îi bai.
Nu ni se dă voie să-L ştim chiar cum am vrea, ci cît consimte că ni se cuivine, cît merităm la o adică. De fapt şi mai pe şleau nu-L ştim mai deloc, se zice că nu-L putem cuprinde, o fi, dar spiritualitatea SA ne depăşeşte în pricepere şi nici gînd s-o aflăm de cum ne comportăm faţă de EL. Nerecunoscîndu-L, ci ne amăgim cu necurate închipuiri deşarte nouă, ce-L nemulţumesc şi ne părăseşte plătind din greu pe drept.
Să ne îndreptăm cum vrea şi curioşi să-L aflăm cît mai adevărat, cît ni se permite, dar să-i facem paşii necesari o dată că prea ne minţim cu nedrepţii în faţă, să-i mai înlocuim cu cei mai corecţi dintre noi în relaţiile cu EL şi Lumea LUI. Ş-om vedea rezultatele, de EL ne acceptă aşa. De nu mai încercăm cum doreşte EL şi să o pornim odată roata lumii universului cunoaşterii cît mai pe măsura noastră în relaţiile cu EL şi Lumea SA.
Tot la natura SA ce ne înconjoară şi ne susţine mereu de cînd lumea oamenilor a fost lăsată să se dezvolte aici, dar nu corespunzător. Nu ne duce capul decît la nedreptate şi renegarea SA şi a naturii ce-L ascultă şi noi nu. Nu ne pasă, o ducem de azi pe mîine în neştire dar laţul se strînge şi simţim cîte ceva dar degeaba, nu ne pasă. Prea mult timp am dus-o fără EL corect şi-o natură cam permisivă, la fel şi EL tolerant prea şi astea-s urmările acuma.
Ochii să ni se vadă, ca o carte de vizită, ca un paşaport de corectitudine ce ne reprezintă oriunde şi oricum. De ni-i ascundem sîntem un fals, un escroc posibil, deci un ascuns de mişel, nu prezinţi deloc încredere şi eşti de evitat şi ponegrit, un nedrept, poate nu pe drept, dar fără bun-simţ sigur. Ochii ne arată sufletul, cum e şi ne deschide ori nu porţile altfel ferecate, de sîntem cum trebuie, de nu îi bai.
Nu ni se dă voie să-L ştim chiar cum am vrea, ci cît consimte că ni se cuivine, cît merităm la o adică. De fapt şi mai pe şleau nu-L ştim mai deloc, se zice că nu-L putem cuprinde, o fi, dar spiritualitatea SA ne depăşeşte în pricepere şi nici gînd s-o aflăm de cum ne comportăm faţă de EL. Nerecunoscîndu-L, ci ne amăgim cu necurate închipuiri deşarte nouă, ce-L nemulţumesc şi ne părăseşte plătind din greu pe drept.
Să ne îndreptăm cum vrea şi curioşi să-L aflăm cît mai adevărat, cît ni se permite, dar să-i facem paşii necesari o dată că prea ne minţim cu nedrepţii în faţă, să-i mai înlocuim cu cei mai corecţi dintre noi în relaţiile cu EL şi Lumea LUI. Ş-om vedea rezultatele, de EL ne acceptă aşa. De nu mai încercăm cum doreşte EL şi să o pornim odată roata lumii universului cunoaşterii cît mai pe măsura noastră în relaţiile cu EL şi Lumea SA.
Tot la natura SA ce ne înconjoară şi ne susţine mereu de cînd lumea oamenilor a fost lăsată să se dezvolte aici, dar nu corespunzător. Nu ne duce capul decît la nedreptate şi renegarea SA şi a naturii ce-L ascultă şi noi nu. Nu ne pasă, o ducem de azi pe mîine în neştire dar laţul se strînge şi simţim cîte ceva dar degeaba, nu ne pasă. Prea mult timp am dus-o fără EL corect şi-o natură cam permisivă, la fel şi EL tolerant prea şi astea-s urmările acuma.
1320.Aflarea îndreptării
Care-i sensul existenţei omului ? Întrucît îI sîntem creaţia SA pe planeta SA, Pămîntul. ÎI sîntem datori şi să ne purtăm ca atare, cum ne cere EL, deocamdată să ne moralizăm între oameni şi să-L ştim şi dacă-i prea greu, să fim atei şi cînd vom fi capabili să-L pricepem cît de cît, să ne încumetăm cu curaj. Ce e moartea, acest laitmotiv tot revine-n gîndul nedrepţilor, ori aiurea? Ce va fi după moarte(m.)?
Curat murdar, dar trebuie, EL ne ameninţă pe nedrepţi cu m.doar îL vom pricepe cine-I şi-L vom urma în îndreptarea cerută de EL. Judecarea noastră se face de către EL instantanee şi ştie pentru fiecare ce-i poate pielea de cînd e în vizorul SĂU de multe generaţii în urmă şi cea mai făcut şi fiecare viu, EL răspunde de noi cei vii din partea CER-ului. Dar moartea vine de nu-L urmăn defel cum vrea, nici un semn nu-I dăm şi ne ducem pe copcă.
Acolo-i o lume mai spiritualizată decît aici, materia-i lipsă, însinguraţi de nedreapta existenţă avută, o cam încurcăm acolo, aşa că se cade un timp de acomodare, cei rămaşi vii şi apropiaţi dispărutului să-l viziteze des la mormînt, pînă vor simţi o uşurare şi-l vor lăsa în drumul său de acolo. De asta vreu ca statul, la noi măcar să ne permită a ne îngropa morţii în apropierea casei, undeva unde în orice moment, ei ne cheamă, simţim aceasta, să le fim alăturea cît putem mai suportabil a fi.fără exagerări, că-I cerem LUI ajutorul şi se schimbă foaia pentru cei vii. Morţii cu morţii. Tot EL E şi peste ei acolo, printr-un trimis.
Cei mai apropiaţi de EL aici şi dincolo la fel îs şi-şi continuă conlucrarea pe alte date.
Ceilalţi nedrepţii depinde cît de gravă e dereglarea lor înspre rău, cît au fost în viaţă. Urmează o perioadă de trecere în funcţie de criterii de acolo şi de se pot îndrepta chiar şi acolo le va fi mai bine. Depind şi de noi de-i mai ajutăm oarecum cu amintirea adevărurilor ce le-au lăsat în urmă aici între vii.
Teama e dată prin lume să molipsească nedrepţii înspre aflarea îndreptării de se poate, de nu o vor încurca amarnic şi suferinţa de le va fi roditoare, va fi bine, de nu, nu.
Curat murdar, dar trebuie, EL ne ameninţă pe nedrepţi cu m.doar îL vom pricepe cine-I şi-L vom urma în îndreptarea cerută de EL. Judecarea noastră se face de către EL instantanee şi ştie pentru fiecare ce-i poate pielea de cînd e în vizorul SĂU de multe generaţii în urmă şi cea mai făcut şi fiecare viu, EL răspunde de noi cei vii din partea CER-ului. Dar moartea vine de nu-L urmăn defel cum vrea, nici un semn nu-I dăm şi ne ducem pe copcă.
Acolo-i o lume mai spiritualizată decît aici, materia-i lipsă, însinguraţi de nedreapta existenţă avută, o cam încurcăm acolo, aşa că se cade un timp de acomodare, cei rămaşi vii şi apropiaţi dispărutului să-l viziteze des la mormînt, pînă vor simţi o uşurare şi-l vor lăsa în drumul său de acolo. De asta vreu ca statul, la noi măcar să ne permită a ne îngropa morţii în apropierea casei, undeva unde în orice moment, ei ne cheamă, simţim aceasta, să le fim alăturea cît putem mai suportabil a fi.fără exagerări, că-I cerem LUI ajutorul şi se schimbă foaia pentru cei vii. Morţii cu morţii. Tot EL E şi peste ei acolo, printr-un trimis.
Cei mai apropiaţi de EL aici şi dincolo la fel îs şi-şi continuă conlucrarea pe alte date.
Ceilalţi nedrepţii depinde cît de gravă e dereglarea lor înspre rău, cît au fost în viaţă. Urmează o perioadă de trecere în funcţie de criterii de acolo şi de se pot îndrepta chiar şi acolo le va fi mai bine. Depind şi de noi de-i mai ajutăm oarecum cu amintirea adevărurilor ce le-au lăsat în urmă aici între vii.
Teama e dată prin lume să molipsească nedrepţii înspre aflarea îndreptării de se poate, de nu o vor încurca amarnic şi suferinţa de le va fi roditoare, va fi bine, de nu, nu.
1319.Ne căutăm calea
În cazul copiilor şi tineretului, atenţie părinţi, de-i scăpaţi în trifoi, voi răspundeţi de se umflă şi crapă. Cît existaţi pe voi cad toate răspunderile în faţa SA şi plătiţi, nimic nu se iartă de sînteţi iresponsabili. Moralizaţi-vă voi întîi şi predaţiile lor lecţii corecte şi nu formale, ci cum e firesc. Iar în cazul SĂU, nu-L ştiţi că vi s-a ascuns întregii lumi faţa SA adevărată, ci doar minciuni cunoaşteţi de mult. Aşa că mai bine atei fiţi prin societate pînă se va putea afla adevărul SĂU corect. Ca să nu fiţi părăsiţi şi-n suferinţă şi scurtarea vieţii, vouă şi familiei. Ar fi foarte bine să-L puteţi afla corect în tăcere în gînd şi să vă răspundă, altfel e degeaba.
Răul în lume-i pretutindeni postat, ademenitor doar, doar îl înhăţaţi şi robi lui sînteţi şi EL vă părăseşte în suferinţe şi frici şi moarte prematură. Cu binele-i mai dificil, riscul e mai mare şi greu de îndeplinit, aşa că înarmaţi-vă cu multă voinţă de-al înfăptui să vă fie binele întors vouă şi familiei voastre. Libertatea e asumarea unui risc ca şi-n cazul binelui, frumosului şi utilului.
Ni se cere de SUS să-I respectăm cerinţele date, de nu ştim, să ne informăm, eu le-am tot zis : să ne moralizăm între oameni şi să-L ştim corect deocamdată. De nu se poate, EL constată rea voinţă, nepăsare şi tot ce-i din vina ta şi te părăseşte, năvălindu-te nevoile şi te vaiţi. Ceri ajutor, dar mobilizarea ai uitat-o în faţa SA şi îndreaptă-te cît mai repede şi-ţi va răspunde de meriţi. Deci nu te văicări prea mult şi revino-ţi şi caută-L dispus să te mobilizezi a te îndrepta chiar imediat, nu pentru altceva, că-i degeaba.
Să ne aşteptăm în viaţă la tot ce-i mai rău pentru dezmeticirea noastră înspre ce doreşte EL, noi nu contăm de nu-L ştim măcar corect şi moralizaţi a fi. Măcar un început o pornire înspre cea ce doreşte EL şi ne aşteaptă, are tot timpul din lume. E foarte răbdător, nu ca noi apucaţii şi uitucii în multe ce-L privesc. Dar nu la nesfîrşit, că-I ajunge şi LUI cînd vede că nu-L dorim deloc în preajam noastră şi ne pune la punct. Să ne fie de învăţătură de minte şi repornirea spre EL e mai dificilă a doua oară, trebuie chiar preocupare serioasă.
Ne tot facem de cap şi nu ne oprim, şi vine scadenţa mai blîndă din considerente Divine, ce nu le pricepem în totalitate, dar intuim că-i timpul astîmpărării, cuminţirii, curaj nu-i dar încercare ar fi ceva. Şi cu îndrumări pe măsură urmate, ne căutăm calea SA şi moralizarea dorită SUS.
Răul în lume-i pretutindeni postat, ademenitor doar, doar îl înhăţaţi şi robi lui sînteţi şi EL vă părăseşte în suferinţe şi frici şi moarte prematură. Cu binele-i mai dificil, riscul e mai mare şi greu de îndeplinit, aşa că înarmaţi-vă cu multă voinţă de-al înfăptui să vă fie binele întors vouă şi familiei voastre. Libertatea e asumarea unui risc ca şi-n cazul binelui, frumosului şi utilului.
Ni se cere de SUS să-I respectăm cerinţele date, de nu ştim, să ne informăm, eu le-am tot zis : să ne moralizăm între oameni şi să-L ştim corect deocamdată. De nu se poate, EL constată rea voinţă, nepăsare şi tot ce-i din vina ta şi te părăseşte, năvălindu-te nevoile şi te vaiţi. Ceri ajutor, dar mobilizarea ai uitat-o în faţa SA şi îndreaptă-te cît mai repede şi-ţi va răspunde de meriţi. Deci nu te văicări prea mult şi revino-ţi şi caută-L dispus să te mobilizezi a te îndrepta chiar imediat, nu pentru altceva, că-i degeaba.
Să ne aşteptăm în viaţă la tot ce-i mai rău pentru dezmeticirea noastră înspre ce doreşte EL, noi nu contăm de nu-L ştim măcar corect şi moralizaţi a fi. Măcar un început o pornire înspre cea ce doreşte EL şi ne aşteaptă, are tot timpul din lume. E foarte răbdător, nu ca noi apucaţii şi uitucii în multe ce-L privesc. Dar nu la nesfîrşit, că-I ajunge şi LUI cînd vede că nu-L dorim deloc în preajam noastră şi ne pune la punct. Să ne fie de învăţătură de minte şi repornirea spre EL e mai dificilă a doua oară, trebuie chiar preocupare serioasă.
Ne tot facem de cap şi nu ne oprim, şi vine scadenţa mai blîndă din considerente Divine, ce nu le pricepem în totalitate, dar intuim că-i timpul astîmpărării, cuminţirii, curaj nu-i dar încercare ar fi ceva. Şi cu îndrumări pe măsură urmate, ne căutăm calea SA şi moralizarea dorită SUS.
vineri, 20 aprilie 2012
1318.Opunem curaţi
Unii se căznesc în spiritualitate, chinuindu-şi trupul în fel şi chip, ascunşi privirilor indiscrete, dar nu-L ştiu cerect şi-s degeaba chinurile. Nedreptatea domină de mult şi-n forme diverse spiritualitatea falsă ce nu-L cuprinde, falsificîndu-I Poziţia, ce-I Unică în CER. Se simte, se primesc diferite înşiinţări că nu eşti pe drumul ce-L bun şi cauţi îndreptarea şi o încropeşti greşindu-I şi plăteşti părăsindu-te. Deci superficialitatea în spiritualitate evit-o cît poţi de mult şi preocupă-te lăsînd totul deoparte de poţi, de nu astîmpără-te, nu-I eşti pe plac încă şi pace.
Măreţia SA-I desăvîrşită în Lumea SA şi n-o putem cuprinde cu gîndirea noastră ori cît ne-am strădui, nu nu-i dat. Unicul Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Divinitatea, Dumnezeu Însuşi, EL şi nu alte scamatorii nedrepte specifice creştinismului nedrept de cînd lumea sa.
Pe Pămînt îL simţim în puterea SA prin fenomenele naturale ce-L ascultă doar pe EL şi noi doar martori neputincioşi, dar tare încăpăţinaţi în rele şi nedrepate, ne ştiindu-L cam deloc prin lume încă. Nu ştim nici trecutul bine, dar mi te viitorul, fără EL cu noi nu avem nici o şansă. Decît să ne trăim prezentul moralzaţi, ne preocupaţi decît de a-L şti cît mai corect. Şi mai vedem în timp ce-i de mai făcut, ne va zice.
Aiureli ce s-au împămîntenit demult păgîne, să ne bucurăm unii de dispariţia unui apropiat în spestacol organizat de îndureraţi. Doar familia are măsura exactă a dispariţiei în durere şi trebuie respectată un timp, doar de ea simţit. Conform VT, necurăţenia ei priveşte doar familia şi-i tolerată de SUS un timp şi de curăţenie numai ei specific, restul îs de prisos şi-I greşesc amarnic şi plătesc în timp în faţa SA. Trebuiesc multe schimbări de făcut cum îi nevoie, ne va zice.
Sîntem proprii noştri potrivnici în îndreptare moralizatoare şi-n spiritulitate cînd îL abordăm şi mai şi e cazna propriei împotriviri. Ce-o cunoaştem de-I sîntem acceptaţi, de nu e mai de aşteptat cît trebuie, veţi şti.
Nedreptatea în expansiune prin diversele mijloace de informare, mass media şi net şi altele ce tot apar de ne dovedesc. De nu ne opunem curaţi să-I fim în faţa SA, pînă va fi şi atunci şi altă făină se va măcina.
Măreţia SA-I desăvîrşită în Lumea SA şi n-o putem cuprinde cu gîndirea noastră ori cît ne-am strădui, nu nu-i dat. Unicul Singurul Responsabil de noi cei vii de pe Pămîntul SĂU. Divinitatea, Dumnezeu Însuşi, EL şi nu alte scamatorii nedrepte specifice creştinismului nedrept de cînd lumea sa.
Pe Pămînt îL simţim în puterea SA prin fenomenele naturale ce-L ascultă doar pe EL şi noi doar martori neputincioşi, dar tare încăpăţinaţi în rele şi nedrepate, ne ştiindu-L cam deloc prin lume încă. Nu ştim nici trecutul bine, dar mi te viitorul, fără EL cu noi nu avem nici o şansă. Decît să ne trăim prezentul moralzaţi, ne preocupaţi decît de a-L şti cît mai corect. Şi mai vedem în timp ce-i de mai făcut, ne va zice.
Aiureli ce s-au împămîntenit demult păgîne, să ne bucurăm unii de dispariţia unui apropiat în spestacol organizat de îndureraţi. Doar familia are măsura exactă a dispariţiei în durere şi trebuie respectată un timp, doar de ea simţit. Conform VT, necurăţenia ei priveşte doar familia şi-i tolerată de SUS un timp şi de curăţenie numai ei specific, restul îs de prisos şi-I greşesc amarnic şi plătesc în timp în faţa SA. Trebuiesc multe schimbări de făcut cum îi nevoie, ne va zice.
Sîntem proprii noştri potrivnici în îndreptare moralizatoare şi-n spiritulitate cînd îL abordăm şi mai şi e cazna propriei împotriviri. Ce-o cunoaştem de-I sîntem acceptaţi, de nu e mai de aşteptat cît trebuie, veţi şti.
Nedreptatea în expansiune prin diversele mijloace de informare, mass media şi net şi altele ce tot apar de ne dovedesc. De nu ne opunem curaţi să-I fim în faţa SA, pînă va fi şi atunci şi altă făină se va măcina.
1317.De cutezi
Ni se recomandă să I ne împotrivim, ne temîndu-ne de moarte, ce-i o formă de îndepărtare a Sa de noi nerecunoscătorii SĂI, Creatorul Însuşi. Fiind liberi prin învingerea fricii de moarte, aiurea, în faţa morţii nedrepţii nu-s aşa viteji, şi-ar face orice s-o întoarcă din drum. Dar nu-L ştiu, EL fiind singura legătură din CER cu noi cei vii de pe Pămîntul SĂU, I-au întors spatele de mult tare, înlocuindu-L cu-n necurat şi plătesc. Singuri ştiu că totul se plăteşte aici pe Pămînt de-I greşeşti, dar nu-L ştiu şi imorali pe deasupra, îndepărtaţi de cerinţele SALE.
Numai tineretul e încă inconştient deplin şi-i mai înclinat spre neînfricare în faţa morţii şi a suferinţei. Dar de regulă e în perioada de graţie ce i se dă omului spre a cunoaşte binele şi utilul vieţii, doar de-i urmaş al unor nedrepţi şi mai plătesc şi ei pînă la lichidarea datoriei către Divinitate. Cît eşti tînăr şi-n putere de cunoaştere neînfricar şi dornic de afla Totul şi Contrar Totului, fii curajos moralizeazăte şi abordează-L cu încredere deplină.
Ne zbatem în viaţă să ne autodepăşim condiţia limitată de neputinţe şi metehne, pentru a contribui la o cunoaştere a ceea ce încă nu-i. Nu-i uşor şi nedrepţii şi josnicii scormonitori vor dezveli neputinţele omeneşti şi-n baza realizărilor desăvîrşite, căutînd compromiterea şi uniformizarea cu ei neputincioşii dar straşnic invidioşi şi mîrşavi. Dar fiecare e ridicat de ceea ce-i deosebit şi înălţător în viaţă nu de căderile inerente existenţei umane.
Nu toţi ne dorim şi-i firesc şi moral a nu şti pe cel ce-i geniu într-o creaţie deosebită, că are şi căderi şi josnicii, pentru care ne va judeca CEL de SUS pe fiecare. Nu noi oamenii nedrepţi şi neputincioşi în dreptul nostru. Deci nici nu au dreptul de nu au şi ei realizări pe măsură în spate care să-i propulseze şi sprijine în critica egalului lor, altfel nu-i drept. Şi-s caraghioşi.
E dificilă viaţa moralizată s-o înfăptuieşti deplin cum doreşte Divinitatea şi că primează de nu-L ştii dinainte bine şi pe urmă să-L abordezi de cutezi.
Numai tineretul e încă inconştient deplin şi-i mai înclinat spre neînfricare în faţa morţii şi a suferinţei. Dar de regulă e în perioada de graţie ce i se dă omului spre a cunoaşte binele şi utilul vieţii, doar de-i urmaş al unor nedrepţi şi mai plătesc şi ei pînă la lichidarea datoriei către Divinitate. Cît eşti tînăr şi-n putere de cunoaştere neînfricar şi dornic de afla Totul şi Contrar Totului, fii curajos moralizeazăte şi abordează-L cu încredere deplină.
Ne zbatem în viaţă să ne autodepăşim condiţia limitată de neputinţe şi metehne, pentru a contribui la o cunoaştere a ceea ce încă nu-i. Nu-i uşor şi nedrepţii şi josnicii scormonitori vor dezveli neputinţele omeneşti şi-n baza realizărilor desăvîrşite, căutînd compromiterea şi uniformizarea cu ei neputincioşii dar straşnic invidioşi şi mîrşavi. Dar fiecare e ridicat de ceea ce-i deosebit şi înălţător în viaţă nu de căderile inerente existenţei umane.
Nu toţi ne dorim şi-i firesc şi moral a nu şti pe cel ce-i geniu într-o creaţie deosebită, că are şi căderi şi josnicii, pentru care ne va judeca CEL de SUS pe fiecare. Nu noi oamenii nedrepţi şi neputincioşi în dreptul nostru. Deci nici nu au dreptul de nu au şi ei realizări pe măsură în spate care să-i propulseze şi sprijine în critica egalului lor, altfel nu-i drept. Şi-s caraghioşi.
E dificilă viaţa moralizată s-o înfăptuieşti deplin cum doreşte Divinitatea şi că primează de nu-L ştii dinainte bine şi pe urmă să-L abordezi de cutezi.
1316.Nu te mai atinge
În toate pornirile existenţei normale încrezătoare în ce va fi, că va fi extraordinar şi bine pentru toţi, dar nu-L ştim şi fără îndreptarea cerută, îs zero. EL ne aşteaptă , dar dacă vede că nu-L băgăm în seamă defel, ignorîndu-I îndrumările simple şi de bun-simţ, întoarce foaia şi ne irosim existenţele. Tînăr fără experienţă în voia vieţii, o încurcăm devreme, de asta părinţi fiţi responsabili, întîi voi moralizaţi-vă şi cunoşteţi-L bine ş-apoi odraslele. De nu vreţi degeba să vă dezmenbraţi familia din ignorarea dorinţelor LUI, Singurul Dumnezeu din CER.
Se agaţă disperaţii dezinformaţi de-un pai în derivă şi iluzia-i cuprinde îndoindu-le viaţa în suferinţă, noi vii fiind părăsiţi ne ştiindu-L pe Reprezentantul CER-ului pe Pămîntul SĂU. Iluziile-s în noi înfipte şi nu-L putem pricepe Întreg pe ce-L firesc, E-n umbra minciunii bine ticluite şi susţinută de netrebnicii lumi ce ni-L ascund şi-s părăsiţi cu toţii la hurtă suferinzi. Încă nu-şi dau seama, e prea fudulă în trepte de părăsiri e viaţa, numai cu EL adevărat mai poţi astfel să fii.
Părinţi, părinţi straşnice poveri vă cuprind de aveţi copii şi-i morală decît spoială şi cunoaşterea SA-n lume ioc. Începeţi cu moralizarea voastră încet, încet, fără grabă, formaţi o familie separată vi-i mai uşor, rupeţi-o cu nedreptatea pe toate fronturile vieţii. Şi mai bine atei de nu puteţi s-o rupeţi cu nedreptatea hîdă-n lume. Întrezăriţi un EL undeva cumva, îndepărta şi inaccesibil pînă ce lumea se va deştepta. Astfel vă puneţi la adăpost o vreme bună casa, familia tînără cît s-o vedeţi pe picioareale ei.
Vă binecuvîntează cu copii, înseamnă că drumu-i bun, are de la voi aşteptări, Adevăratul Dumnezeu ce încă nu-L întîlniţi în lume-i ioc de EL. Cuminţiţi-vă cît mai corect să vă purtaţi, să nu vi se poată reproşa absolut nimic. Echilibraţi şi cu capul pe umeri mereu, să fiţi cît veţi exista răspundeţi de întreaga familie în faţa SA şi familia va observa binele şi utilul în neştirea SA, de nu se poate altfel, deocamdată.
Să ne purtăm prin societate chir şi-ntre falşi zei, cu gîndul doar la EL în minte doar, că altfel te dai de gol şi poţi fi ignorată, doar de EL te ia sub apărarea SA şi nimeni nu te mai atinge cît vei exista.
Se agaţă disperaţii dezinformaţi de-un pai în derivă şi iluzia-i cuprinde îndoindu-le viaţa în suferinţă, noi vii fiind părăsiţi ne ştiindu-L pe Reprezentantul CER-ului pe Pămîntul SĂU. Iluziile-s în noi înfipte şi nu-L putem pricepe Întreg pe ce-L firesc, E-n umbra minciunii bine ticluite şi susţinută de netrebnicii lumi ce ni-L ascund şi-s părăsiţi cu toţii la hurtă suferinzi. Încă nu-şi dau seama, e prea fudulă în trepte de părăsiri e viaţa, numai cu EL adevărat mai poţi astfel să fii.
Părinţi, părinţi straşnice poveri vă cuprind de aveţi copii şi-i morală decît spoială şi cunoaşterea SA-n lume ioc. Începeţi cu moralizarea voastră încet, încet, fără grabă, formaţi o familie separată vi-i mai uşor, rupeţi-o cu nedreptatea pe toate fronturile vieţii. Şi mai bine atei de nu puteţi s-o rupeţi cu nedreptatea hîdă-n lume. Întrezăriţi un EL undeva cumva, îndepărta şi inaccesibil pînă ce lumea se va deştepta. Astfel vă puneţi la adăpost o vreme bună casa, familia tînără cît s-o vedeţi pe picioareale ei.
Vă binecuvîntează cu copii, înseamnă că drumu-i bun, are de la voi aşteptări, Adevăratul Dumnezeu ce încă nu-L întîlniţi în lume-i ioc de EL. Cuminţiţi-vă cît mai corect să vă purtaţi, să nu vi se poată reproşa absolut nimic. Echilibraţi şi cu capul pe umeri mereu, să fiţi cît veţi exista răspundeţi de întreaga familie în faţa SA şi familia va observa binele şi utilul în neştirea SA, de nu se poate altfel, deocamdată.
Să ne purtăm prin societate chir şi-ntre falşi zei, cu gîndul doar la EL în minte doar, că altfel te dai de gol şi poţi fi ignorată, doar de EL te ia sub apărarea SA şi nimeni nu te mai atinge cît vei exista.
1315.Bucuria firavă
Să ne ocupăm de recepţia pentru noi înşine a ce-i bun şi util în lume şi să căutăm să şi distribuim corespunzător frumosul, binele şi utilul tuturora interesaţi.
Cînd eşti în situaţii limită ce te nedreptăţesc amarnic, caută să te menţii zravăn la minte,că-i mare încercarea şi te poţi strica la cap iremediabil. Mai bine o uşoară monomanie fudulă, nebunie superficială cît să treci hopul cît mai normal să rămîi în viaţă demn. Pe mulţi o astfel de meteahnă, de altfel sub control, îi scoate cu basma curată din situaţii încurcate în care viaţa te încearcă. De-ai fi cu EL şi moral, n-ai avea necazuri!
Darnic cu cel la necaz şi voind să nu te laşi cînd pe tine te încearcă viaţa. De nu măcar amabil şi cumpănit în existenţă să ne dovedim. Să ne ferim a-L supăra prim mîndrie auto suficientă şi încredere nemăsurată în adevătul nostru fără EL.
Ne dă ocazia aflării vieţii cum e ea pentru fiecare, bucurîndu-ne şi înflorind şi chiar rodind, pîrguindu-ne în toamna vieţii îndestulate. Dar la EL nu ni-i gîndul destul, cum ne vrea EL, adică : moralizaţi noi şi ai noştri de care sîntem şi simţim că depimdem împreună unii de alţii. Un tot familial ce-l vieţuim şi cu ştiinţa SA cît mai corectă, ţinînd legătura neîntreruptă cît vom exista.
Delăsîndu-ne din plasa SA, ne uită şi EL şi decădem în nefirescul ordinar unde ne pierdem, neînsemnaţi şi părăsiţi în primul rînd de EL şi nu ne dăm seama defel. În traseul vieţii finale, nici acuma cu mai multă minte, uitîndu-L ne ratăm existenţa foarte uşor şi familia la fel, urmîndu-ne în nerespectarea SA cum nu ne vrea.
Unii simt cîte ceva din existenţa cu EL şi fără EL şi nu-s în stare să aleagă salvarea, n-o înţeleg şi află cum e gustul ratării, amarul.
De asta se impune uşor cu foarte mare preocupare, fără să stricăm pornirile ci susţinîndu-le cînd sînt copii şi tineri aflării moralei corecte şi ştiinţa SA adevărată. Necedînd nici un pas firavelor cunoştinţe în consolidare cumsecade învăţîndu-ne cu EL cît mai mult şi de nu-i posibil pe faţă, incognito cît mai bine urmat cît vom exista. Altfel ne ratăm pornirea de viaţă tînără în bucuria firavă ce-i fără EL şi imorală.
Cînd eşti în situaţii limită ce te nedreptăţesc amarnic, caută să te menţii zravăn la minte,că-i mare încercarea şi te poţi strica la cap iremediabil. Mai bine o uşoară monomanie fudulă, nebunie superficială cît să treci hopul cît mai normal să rămîi în viaţă demn. Pe mulţi o astfel de meteahnă, de altfel sub control, îi scoate cu basma curată din situaţii încurcate în care viaţa te încearcă. De-ai fi cu EL şi moral, n-ai avea necazuri!
Darnic cu cel la necaz şi voind să nu te laşi cînd pe tine te încearcă viaţa. De nu măcar amabil şi cumpănit în existenţă să ne dovedim. Să ne ferim a-L supăra prim mîndrie auto suficientă şi încredere nemăsurată în adevătul nostru fără EL.
Ne dă ocazia aflării vieţii cum e ea pentru fiecare, bucurîndu-ne şi înflorind şi chiar rodind, pîrguindu-ne în toamna vieţii îndestulate. Dar la EL nu ni-i gîndul destul, cum ne vrea EL, adică : moralizaţi noi şi ai noştri de care sîntem şi simţim că depimdem împreună unii de alţii. Un tot familial ce-l vieţuim şi cu ştiinţa SA cît mai corectă, ţinînd legătura neîntreruptă cît vom exista.
Delăsîndu-ne din plasa SA, ne uită şi EL şi decădem în nefirescul ordinar unde ne pierdem, neînsemnaţi şi părăsiţi în primul rînd de EL şi nu ne dăm seama defel. În traseul vieţii finale, nici acuma cu mai multă minte, uitîndu-L ne ratăm existenţa foarte uşor şi familia la fel, urmîndu-ne în nerespectarea SA cum nu ne vrea.
Unii simt cîte ceva din existenţa cu EL şi fără EL şi nu-s în stare să aleagă salvarea, n-o înţeleg şi află cum e gustul ratării, amarul.
De asta se impune uşor cu foarte mare preocupare, fără să stricăm pornirile ci susţinîndu-le cînd sînt copii şi tineri aflării moralei corecte şi ştiinţa SA adevărată. Necedînd nici un pas firavelor cunoştinţe în consolidare cumsecade învăţîndu-ne cu EL cît mai mult şi de nu-i posibil pe faţă, incognito cît mai bine urmat cît vom exista. Altfel ne ratăm pornirea de viaţă tînără în bucuria firavă ce-i fără EL şi imorală.
joi, 19 aprilie 2012
1314.E prea complicat
Cînd sîntem încorsetaţi, strîmtoraţi în suferinţă, ne amintim de timpurile cînd aveam dezlegare de SUS, inconştienţi şi-o duceam bine în raiul pe Pămînt, fără griji şi probleme. Dar nici gînd să-L ştim corect şi nici cine ştie ce moralizaţi, dar nu pramatii. Dar e destul că nu-L ştiam corect şi nepăsători în toate cele, fiece o fi. Şi-a venit scadenţa şi ne trezindu-ne deloc faţă de EL, ne-o părăsit şi acum dăm socoteală şi nu ne vine bine dar nici mare lucru nu ştim a face spre îndreptare, ci tot aiurea mergem.
E de subliniat totdeuna EL după perioada de bine care-i variabilă în timp şi spaţiu pentru fiecare, din considerente ştiute doar SUS. Încep tracasările, atenţionările, suferi diferite lovituri mai mari ori mai mici indirect, dar nu te schimbi, nu te prinzi defel şi numai după aceea te iau pe tine la rînd scuturăturile direct. Şi de nu te înveţi minte nici după neplăcerile toate ce le tragi, mai primeşti o permisie de voie bună. Ce şi acesta de n-o treci cu bine, adică să te schinbi cum vrea EL, ţi se rupe foaia din calendar.
Sîntem pedepsiţi prin unii ce-s netrebnici, răi şi cu comportamente urîte, imorale, dar poate şi prin unii fermi că-şi fac doar o datorie la alte forţe pedepsitoare în stat ori lume. De regulă toate-s cum vrea EL, LUI te adresezi în caz că poţi şi ştii, de nu, nu ai nici o şansă de uşurare ori ridicare a pedepsei. Să nu căutăm nod în papură ca neştiutorii, ci să ne dezmeticim şi să n-o facem pe naivii că nu ţine!
Nu vor să priceapă nedrepţii de ce Divinitatea în cazurile din VT(Vechiul Testament), provoacă ori consimte pedepse şi-n final le îndreaptă (Iov, Issac, etc), iar cu isus nimic, aiureli. Dumnezeu cu adevărat nu are nici un amestec în nt(noul testament), ci doar închipuiri mincinoase. Deci nu-s comparabile VT cu nt, o aiureală.
Lumea-i sub suferinţe, dovedindu-se în timp cît nu-L ştie corect şi-i imorală, întrucît atunci EL şi-a ridicat mîna de pe ea. Cei ce-L ştiu şi-s moralizaţi primesc de la EL, iar cei ce-I greşesc plătesc prin ce au şi chiar viaţa.
Omul e prea complicat în toate şi greu de categorisit, numai EL ştie ce plătim fiecare în bine ori rău. Sîntem un amestec în care predomină răul ori binele şi EL ne alege pe cei ce-L urmăm ori nu.
E de subliniat totdeuna EL după perioada de bine care-i variabilă în timp şi spaţiu pentru fiecare, din considerente ştiute doar SUS. Încep tracasările, atenţionările, suferi diferite lovituri mai mari ori mai mici indirect, dar nu te schimbi, nu te prinzi defel şi numai după aceea te iau pe tine la rînd scuturăturile direct. Şi de nu te înveţi minte nici după neplăcerile toate ce le tragi, mai primeşti o permisie de voie bună. Ce şi acesta de n-o treci cu bine, adică să te schinbi cum vrea EL, ţi se rupe foaia din calendar.
Sîntem pedepsiţi prin unii ce-s netrebnici, răi şi cu comportamente urîte, imorale, dar poate şi prin unii fermi că-şi fac doar o datorie la alte forţe pedepsitoare în stat ori lume. De regulă toate-s cum vrea EL, LUI te adresezi în caz că poţi şi ştii, de nu, nu ai nici o şansă de uşurare ori ridicare a pedepsei. Să nu căutăm nod în papură ca neştiutorii, ci să ne dezmeticim şi să n-o facem pe naivii că nu ţine!
Nu vor să priceapă nedrepţii de ce Divinitatea în cazurile din VT(Vechiul Testament), provoacă ori consimte pedepse şi-n final le îndreaptă (Iov, Issac, etc), iar cu isus nimic, aiureli. Dumnezeu cu adevărat nu are nici un amestec în nt(noul testament), ci doar închipuiri mincinoase. Deci nu-s comparabile VT cu nt, o aiureală.
Lumea-i sub suferinţe, dovedindu-se în timp cît nu-L ştie corect şi-i imorală, întrucît atunci EL şi-a ridicat mîna de pe ea. Cei ce-L ştiu şi-s moralizaţi primesc de la EL, iar cei ce-I greşesc plătesc prin ce au şi chiar viaţa.
Omul e prea complicat în toate şi greu de categorisit, numai EL ştie ce plătim fiecare în bine ori rău. Sîntem un amestec în care predomină răul ori binele şi EL ne alege pe cei ce-L urmăm ori nu.
1313.Ne creditează întîi
Nu ai dat viaţă, oricine ai fi nu ai dreptul s-o iei, numai EL şi asta-i altă poveste ce doar o constatăm şi de regulă ne supunem necondiţionat în timp. Nici ce-a mai neînsemnată vietate nu poate fi omorîtă de om decît în legitimă apărare şi altele asemănătoare ce-ţi periclitează viaţa, existenţa paşnică.
De regulă tiraniile-s dispuse la omoruri şi cîte alte orori şi lipsiri de libertate şi ascunderi de adevăruri ce le-ar periclita existenţa în timp. Tolerînd o netrebnicie de secole şi încă urmîndu-o şi acuma, e o mare eroare, demnă de gură cască şi colaboratori în rele, coautori!?
Împotriva SA e şi dovedită de mult timp, că nu-L respectă ci-L doseşte pentru un necurat şi-i sileşte şi pe alţi necunoscători, dezinformîndu-i şi-s părăsiţi de Divinitate şi suferă inclusiv scurtarea vieţii. Deci foarte grave acuzaţii şi trebuie tras pe dreapta ori unde ar fi şi de schimbat macazul corect spre EL definitiv!
Multe nedreptăţi s-au comis în lume în timp şi grave încălcări ale legilor trasate de EL din vechime şi umanitatea nu a mişcat un deget, numai EL le-o îndreptat în timp şi noi nici n-am ştiut, ci vorba aceea : că EL nu bate cu bota, e valabilă. Dar de ce să nu ne facem datoria de dreptate, ori sîntem nişte nedrepţi de complici de închidem ochii, fiind şi noi vinovaţi alăturea de mişei.
Cît sîntem de la începutul vieţii şi în unele perioade de acalmie şi încercare pregătitoare a exitenţei putem spune că sîntem în rai. Deoarece nu ni-i rău deloc ci o ducem bine şi mulţumiţi de cum trăim şi-n natura înconjurătoare fără supărări şi griji prea neobişnuite. Deci normalitatea îi ceva bun şi de dorit permanent cît vieţuim, chiar fără să-L ştim cumsecade şi chiar imorali, nu exagerat.
Da, ne creditează întîi şi urmează firesc să-I mulţumim cum putem fiecare, ştiindu-L corect şi îndreptaţi. moralzaţi. Iar de nu-L ştim şi neîndreptaţi, imorali mai ales, după perioada de avans şi încercare se schimbă foaia. Şi de nu ne dezmeticim la timp, ne părăseşte şi putem contabiliza necazurile şi chiar moarte timpurie fără alte avertismente, decît că-I sîntem datori cu viaţa şi toate celelalte pe Pămîntul SĂU.
De regulă tiraniile-s dispuse la omoruri şi cîte alte orori şi lipsiri de libertate şi ascunderi de adevăruri ce le-ar periclita existenţa în timp. Tolerînd o netrebnicie de secole şi încă urmîndu-o şi acuma, e o mare eroare, demnă de gură cască şi colaboratori în rele, coautori!?
Împotriva SA e şi dovedită de mult timp, că nu-L respectă ci-L doseşte pentru un necurat şi-i sileşte şi pe alţi necunoscători, dezinformîndu-i şi-s părăsiţi de Divinitate şi suferă inclusiv scurtarea vieţii. Deci foarte grave acuzaţii şi trebuie tras pe dreapta ori unde ar fi şi de schimbat macazul corect spre EL definitiv!
Multe nedreptăţi s-au comis în lume în timp şi grave încălcări ale legilor trasate de EL din vechime şi umanitatea nu a mişcat un deget, numai EL le-o îndreptat în timp şi noi nici n-am ştiut, ci vorba aceea : că EL nu bate cu bota, e valabilă. Dar de ce să nu ne facem datoria de dreptate, ori sîntem nişte nedrepţi de complici de închidem ochii, fiind şi noi vinovaţi alăturea de mişei.
Cît sîntem de la începutul vieţii şi în unele perioade de acalmie şi încercare pregătitoare a exitenţei putem spune că sîntem în rai. Deoarece nu ni-i rău deloc ci o ducem bine şi mulţumiţi de cum trăim şi-n natura înconjurătoare fără supărări şi griji prea neobişnuite. Deci normalitatea îi ceva bun şi de dorit permanent cît vieţuim, chiar fără să-L ştim cumsecade şi chiar imorali, nu exagerat.
Da, ne creditează întîi şi urmează firesc să-I mulţumim cum putem fiecare, ştiindu-L corect şi îndreptaţi. moralzaţi. Iar de nu-L ştim şi neîndreptaţi, imorali mai ales, după perioada de avans şi încercare se schimbă foaia. Şi de nu ne dezmeticim la timp, ne părăseşte şi putem contabiliza necazurile şi chiar moarte timpurie fără alte avertismente, decît că-I sîntem datori cu viaţa şi toate celelalte pe Pămîntul SĂU.
1312.Atît şi nimic în plus
Nedreptatea împotriva SA mereu o întreţinem impuşi de creştinii, netrebnicii lumii imorale şi iluzorii. Şi ne costă părăsirea SA, totdeauna peşin suferim de nu ne vedem şi tot năuci sîntem încă.
Binele e perceput plictisitor, cînd durează şi nu-i întrezărim capătul. Munca ne pune de acord cu realitatea noastră şi natura SA şi tot ce ni-i necesar a şti corect şi demn.
Dar vine scadenţa aprigă şi pare nedreaptă, dar nu-i. În timpurile bune, ne-am înstrăinat de EL şi morală şi ne vine greu că încă plătim, cu toate că mulţi nu mai sînt şi plătita-u toţi, dar nu-i de-ajuns. Ni-i necesară îndreptarea dorită încă SUS şi ne făcută după atîta amar de ani, tot datori îI sîntem. Nu ne-o venit mintea la loc, ne încurcă în primul rînd religiile nedrepte LUI, imorale şi ca exemplu prost scos la înaintarea lumii în faţa SA, hal de îndreptare, aiurea!
Cine are minte şi trage greul cînd trebuie şi-şi revine el şi ai săi, o duc normal şi-s de exemplu, dar nu toţi pricep, ce-i de priceput. Niţină credinţă adevărată şi multă, multă morală şi muncă corectă, e tot ce se vrea SUS de la noi azi, acuma.
Nici aI SĂI nu-s mai breji, tot o apă şi-un pămînt sîntem cu toţii, cu toate că-s încrezuţi încă nevoie mare, de asta EL nici nu-i prea mai suferă.
Să ne familiarizăm cu abordarea SA în sinceritate cît mai firescă fiecăruia, nu cu vorbe repetate după alţii, fără texte prefabricate ci singur cum te duce capul. E examenul tău în faţa SA şi-l tot dai de cîte ori e nevoie, după cum simţi. Nu-l obilga pe altu-n locul tău, că nu-i primit, decît de eşti handicapat şi tutorele te mai ajută să pricepi lumea SA umană ce-i pe Pămîntul SĂU lăsată să coexiste. Şi atunci nu mult timp, că totul se învaţă ce-i în legătură cu EL fiind baza vieţii date tot de EL nouă nu oricum ci datori LUI şi moralizaţi întru totul.
Cu ajutorul SĂU se rezolvă absolut orice-i pe Pămînt şi chiar şi-n cosmos şi oriunde în universul acesta apropiat nouă. Doar să fiţi cum ni se cere din CER, atît şi nimic în plus, deocamdată!
Binele e perceput plictisitor, cînd durează şi nu-i întrezărim capătul. Munca ne pune de acord cu realitatea noastră şi natura SA şi tot ce ni-i necesar a şti corect şi demn.
Dar vine scadenţa aprigă şi pare nedreaptă, dar nu-i. În timpurile bune, ne-am înstrăinat de EL şi morală şi ne vine greu că încă plătim, cu toate că mulţi nu mai sînt şi plătita-u toţi, dar nu-i de-ajuns. Ni-i necesară îndreptarea dorită încă SUS şi ne făcută după atîta amar de ani, tot datori îI sîntem. Nu ne-o venit mintea la loc, ne încurcă în primul rînd religiile nedrepte LUI, imorale şi ca exemplu prost scos la înaintarea lumii în faţa SA, hal de îndreptare, aiurea!
Cine are minte şi trage greul cînd trebuie şi-şi revine el şi ai săi, o duc normal şi-s de exemplu, dar nu toţi pricep, ce-i de priceput. Niţină credinţă adevărată şi multă, multă morală şi muncă corectă, e tot ce se vrea SUS de la noi azi, acuma.
Nici aI SĂI nu-s mai breji, tot o apă şi-un pămînt sîntem cu toţii, cu toate că-s încrezuţi încă nevoie mare, de asta EL nici nu-i prea mai suferă.
Să ne familiarizăm cu abordarea SA în sinceritate cît mai firescă fiecăruia, nu cu vorbe repetate după alţii, fără texte prefabricate ci singur cum te duce capul. E examenul tău în faţa SA şi-l tot dai de cîte ori e nevoie, după cum simţi. Nu-l obilga pe altu-n locul tău, că nu-i primit, decît de eşti handicapat şi tutorele te mai ajută să pricepi lumea SA umană ce-i pe Pămîntul SĂU lăsată să coexiste. Şi atunci nu mult timp, că totul se învaţă ce-i în legătură cu EL fiind baza vieţii date tot de EL nouă nu oricum ci datori LUI şi moralizaţi întru totul.
Cu ajutorul SĂU se rezolvă absolut orice-i pe Pămînt şi chiar şi-n cosmos şi oriunde în universul acesta apropiat nouă. Doar să fiţi cum ni se cere din CER, atît şi nimic în plus, deocamdată!
1311.Nea Măndică
Statul dumnezeu, o himeră, o prostie ce ne costă grozăvii pe propria piele, că EL nu acceptă deviaţii de la bunul-simţ ordinar nicăieri în lume şi încă să nu-L şi ştim corect. După Emile Durkheim, luîndu-se am plătit toţi nepricepuţii lumii la o adică. Nici acuma nu sîntem mai breji! Dezmeticiţi-vă nedrepţilor la hurtă! Aflaţi-L corect şi îndreptaţi moraliceşte peste toate societăţile!
E bine să fim limitaţi cît de cît, chiar de părem obraznici în faţa lumii, în faţa SA, neştiindu-ne nimeni decît EL, sincer să-L respectăm. Astfel orice fel de om am fi şi orice demnitate ori nu am avea, vom fi feriţi de necazuri şi ce-i din preajmă şi de-aiurea.
Carol Mălinescu, la Radio, adineauri despre lumina de paşti, de cîte feluri e. Iniţial zice de două, cum crede şi nea Măndică vecinul său, Divină de la Ierusalim ce în mod miraculos se aprinde şi nu frige atunci ci doar aprinde lumînările dornicilor de EA şi obişnuită de la bisericile creştine din întreaga lume. Ei aici e aici, CM greşeşte, nici nu are informaţia corectă, doar o intuim unii şi alţii, ca şi nea Măndică care deja ştie, în curînd va afla şi lumea că numai Cea divină e adevărată.
Deci luminile din bisericile creştine aprinse de slujitorii lor îs nedrepte ca şi ei în faţa LUI, că nu-L respectă ci-L dosesc după necuraţii lor morţi străvechi, închipuiţi deosebiţi, ce-i covîrşesc cu ploconeli aiurite ca şi ei. În timp se va putea deosebi de fiecare, EL ne va înlesni aceasta, cînd va fi timpul SĂU pe aproape. După care va fi altfel în lume.
Se zice că încă nimic nu-L chezăşuiesc pe Dumnezeu, aiureli, toate-L prevestesc şi-L confirmă de vrei a şti, de nu, nedrept eşti şi părăsit suferi, ducînd o viaţă degeaba şi-n nevoi. Nedrepţii nu-L doresc de asta au şi înfiinţat cretinătatea de religie creştină-cretină. Dosindu-L pe Adevărat şi ploconindu-se la toţii morţii, necuraţii lor, ca şi ei spurcaţi fiind.
Şi părăsită-i lumea nedreaptă şi nevoile-s peste tot unde te întorci. Nevoie de EL E pretutindeni dar nu se ştie în primul rînd şi de unii năzuroşi nici nu se vrea. Pentru că morala-i grea povară pentru nedrepţi şi EL nu prea iartă nedreptăţile şi-iI şi ţinere de minte straşnică şi gelos şi drept şi bun cu cine merită.
E bine să fim limitaţi cît de cît, chiar de părem obraznici în faţa lumii, în faţa SA, neştiindu-ne nimeni decît EL, sincer să-L respectăm. Astfel orice fel de om am fi şi orice demnitate ori nu am avea, vom fi feriţi de necazuri şi ce-i din preajmă şi de-aiurea.
Carol Mălinescu, la Radio, adineauri despre lumina de paşti, de cîte feluri e. Iniţial zice de două, cum crede şi nea Măndică vecinul său, Divină de la Ierusalim ce în mod miraculos se aprinde şi nu frige atunci ci doar aprinde lumînările dornicilor de EA şi obişnuită de la bisericile creştine din întreaga lume. Ei aici e aici, CM greşeşte, nici nu are informaţia corectă, doar o intuim unii şi alţii, ca şi nea Măndică care deja ştie, în curînd va afla şi lumea că numai Cea divină e adevărată.
Deci luminile din bisericile creştine aprinse de slujitorii lor îs nedrepte ca şi ei în faţa LUI, că nu-L respectă ci-L dosesc după necuraţii lor morţi străvechi, închipuiţi deosebiţi, ce-i covîrşesc cu ploconeli aiurite ca şi ei. În timp se va putea deosebi de fiecare, EL ne va înlesni aceasta, cînd va fi timpul SĂU pe aproape. După care va fi altfel în lume.
Se zice că încă nimic nu-L chezăşuiesc pe Dumnezeu, aiureli, toate-L prevestesc şi-L confirmă de vrei a şti, de nu, nedrept eşti şi părăsit suferi, ducînd o viaţă degeaba şi-n nevoi. Nedrepţii nu-L doresc de asta au şi înfiinţat cretinătatea de religie creştină-cretină. Dosindu-L pe Adevărat şi ploconindu-se la toţii morţii, necuraţii lor, ca şi ei spurcaţi fiind.
Şi părăsită-i lumea nedreaptă şi nevoile-s peste tot unde te întorci. Nevoie de EL E pretutindeni dar nu se ştie în primul rînd şi de unii năzuroşi nici nu se vrea. Pentru că morala-i grea povară pentru nedrepţi şi EL nu prea iartă nedreptăţile şi-iI şi ţinere de minte straşnică şi gelos şi drept şi bun cu cine merită.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)