1315.Bucuria firavă

   Să ne ocupăm de recepţia pentru noi înşine a ce-i bun şi util în lume şi să căutăm să şi distribuim corespunzător frumosul, binele şi utilul tuturora interesaţi.
   Cînd eşti în situaţii limită ce te nedreptăţesc amarnic, caută să te menţii zravăn la minte,că-i mare încercarea şi te poţi strica la cap iremediabil. Mai bine o uşoară monomanie fudulă, nebunie superficială cît să treci hopul cît mai normal să rămîi în viaţă demn. Pe mulţi o astfel de meteahnă, de altfel sub control, îi scoate cu basma curată din situaţii încurcate în care viaţa te încearcă. De-ai fi cu EL şi moral, n-ai avea necazuri!
   Darnic cu cel la necaz şi voind să nu te laşi cînd pe tine te încearcă viaţa. De nu măcar amabil şi cumpănit în existenţă să ne dovedim. Să ne ferim a-L supăra prim mîndrie auto suficientă şi încredere nemăsurată în adevătul nostru fără EL.
   Ne dă ocazia aflării vieţii cum e ea pentru fiecare, bucurîndu-ne şi înflorind şi chiar rodind, pîrguindu-ne în toamna vieţii îndestulate. Dar la EL nu ni-i gîndul destul, cum ne vrea EL, adică : moralizaţi noi şi ai noştri de care sîntem şi simţim că depimdem împreună unii de alţii. Un tot familial ce-l vieţuim şi cu ştiinţa SA cît mai corectă, ţinînd legătura neîntreruptă cît vom exista.
   Delăsîndu-ne din plasa SA, ne uită şi EL şi decădem în nefirescul ordinar unde ne pierdem, neînsemnaţi şi părăsiţi în primul rînd de EL şi nu ne dăm seama defel. În traseul vieţii finale, nici acuma cu mai multă minte, uitîndu-L ne ratăm existenţa foarte uşor şi familia la fel, urmîndu-ne în nerespectarea SA cum nu ne vrea.
   Unii simt cîte ceva din existenţa cu EL şi fără EL şi nu-s în stare să aleagă salvarea, n-o înţeleg  şi află cum e gustul ratării, amarul.
   De asta se impune uşor cu foarte mare preocupare, fără să stricăm pornirile ci susţinîndu-le cînd sînt copii şi tineri aflării moralei corecte şi ştiinţa SA adevărată. Necedînd nici un pas firavelor cunoştinţe în consolidare cumsecade învăţîndu-ne cu EL cît mai mult şi de nu-i posibil pe faţă, incognito cît mai bine urmat cît vom exista. Altfel ne ratăm pornirea de viaţă tînără în bucuria firavă ce-i fără EL şi imorală.