Nu un prag de derută existenţială avem între noi şi EL ci două, întîi că nu ne facem datoria de oameni cu bun-simţ între noi, fiind vai de noi. Şi imoralitatea e boală veche între noi şi ca politică de state tot la fel de veche, nedreptate adînc înrădăcinată obraznic. Şi mai e necunoaşterea SA şi a Lumii SALE, fiind rătăciţi în lumescul haotic neruşinat şi de mult părăsit şi învăţat aşa. Cu suferinţa la braţ prin viaţă şi-o aproximăm fără ai şti rostul, mai şi ne-am creat o iluzie religioasă ce ne întunecă vederea şi aşa limitată de SUS că nu-L merităm.
Nu ne vedem decît răul de pretutindeni ce-l cultivăm, de bine nici nu ştim că mai există. Nici nu putem spera la fericire ci doar o iluzie ce-o susţinem, ca un haz de necaz, ce ne duce nesimţitori la hurtă-n rateu de vieţi. Nici viaţa n-o pricepem decît ca pe-o fata morgana, ce-o tot căutăm bîjbîind în nedreptatea auto consolidată. Înspre moarte de cînd ne naştem, sub semnul ei şi al suferinţei, mereu, auto prostire continuă, dar i se înfundă curînd.
Aşa de derutaţi sîntem că şi pe EL tot rău îL vedem, imorali nici nu putem gîndi altfel în deruta asta autoimpusă. Ni se impune nedreptatea religioasă, preamărind necurăţenia lumii şi EL încă ne mai suportă, nu încă mult. Încă ni-i bine cu dinţi şi-i dăm înainte cu tupeu, dar şi speriaţi de moarte tot continuu. Ce existenţă anapoda în descompunere hîdă, fără cap şi coadă. Scadenţa se întrezăreşte, unii o chiamă, dar momentul doar EL ni-l va deschide cînd va considera.
Nu ne vedem decît de lungul nasului, într-o existenţă întunecată de felul nostru de a fi, de mult timp imorali şi fără EL. Ne închipuim cîte şi mai cîte dar la dezmeticirea reală, corectă nu ne gîndim măcar un pic. Sătui de căutări superficiale ne ghemuim în nedreptatea lumii, dar sigur trezirea va fi halucinantă şi greu de înţeles. Poate nu?
Ceea cei acuma-n lume ca o abureală, cum o fi, cu asta ne-am obişnuit, dar tot mai bine-i în visarea ce şi-o formează fiecare, după cît poate. În ajutor e şi net-ul şi alte mijloace mai mult ori mai puţin nedrepte, imorale şi fără ştiinţa SA corectă. De regulă omului în general îi prieşte visul în general nu realitatea crudă, nedreptă în general, nu vrea să-l implice, că-i urîtă şi rea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu