1356.Teamă şi mister

   Se vede că predispoziţia la fericire şi linişte ne sînt date de SUS de merităm şi nu ni le putem creea singuri pe cale materială. Degeaba ai de toate cele, de nu ţi se dă voie să fii fericit şi nici liber, ai încurcat-o în propriile smîrcuri te zbaţi în neştire. De te dezmeticeşti e ceva de nu, nu şi-i vai de tine, aşa că n-o lua în derîdere viaţa ci cu răbdare şi revino-ţi la normalul dinainte. De nu cu toată încrederea cere-I LUI ajutor, şi-l vei primi, doar fii pe fază şi comportă-te ca atare.
   Şi impostura are rolul ei, te duce de nas de-I greşeşti, ţi-o dă în preajmă s-o încerci, că-ţi va părea mai ceva decît autenticul căutat. Ş-o iei pe cocoaşă, îndurînd ce nu-ţi doreşti, de nu-I dovedeşti LUI că meriţi. Îndreaptă-te cum ţi se cere şi altfel va fi existenţa ta şi celor cu tine.
   Se mai doreşte-n viaţă nobleţea s-o deţii, cu tot cortegiul ei de împrejurări căutate. Şi din greşeală în confuzie intrat, trebuie să-ţi joci rolul nepotrivit, dar atîta de încrezător te simţi că-i păcăleşti şi pe alţii. În faţa SA nu-ţi merge, ca-ntre oameni, EL te ştie orice ai face. Şi de asta ndrepţii în piele de naivi o iau pe cocoaşă de se miră cum de nu le merge. Doar se ştiau unii slujitorii LUI, cu învăţătură şi minte cît să ne mintă, dar pe EL nu şi plătim şi noi cu deghizaţii nedrepţi.
   Se zice că oricine poate deveni orice altceva, regulă între oameni doar. În faţa SA e infinit mai greu, de nu-I dovedeşti LUI transformarea, ceea ce nu-i chiar la îndemîna oricui.
   De asemenea sîngele semn de viaţă în viaţă dată nouă, e elixir irezistibil, poate spăla şi preface pe oricine, se zice, şi chiar totul. Fără acordul SĂU, nimic nu-i cu putinţă, oricît de însîngerat ai fi, e degeaba şi aiurea-n deşert. Încă poţi fi mai aprig părăsit la grele suferinţe, de-I întreci măsura ce noi n-o ştim.
   E un amestec de teamă şi mister, Divinitatea şi ne şi fascinează, atrăgîndu-ne cu spaimă mare, ceva de ne descris. Şi sigur intenţionat făcut să nu-L pricepem pînă la ora H, cînd va fi să fie. Oricît se căzneşte omul nu-L dibuieşte de mii de ani tot pe loc o bate degeaba aflarea SA. Ni se servesc ici şi colo fîrîmituri ca la pui golaşi şi fără minte. Aşa-I sîntem de încă nu ne cuminţim cum ne doreşte, asta e.