marți, 24 aprilie 2012

1331Adevărul şi dreptatea

   Să căutăm zilnic să fim cît mai favorabili unei existenţe normale, fără să provocăm supărarea celorlanţi, ci din contra, bună dispoziţie şi voie bună de se poate. Chiar de sîntem indispuşi de cîte altele, să ne învingem nemulţumirea şi să n-o transmite şi celorlanţi, molipsindu-i de urît şi fără chef de viaţă, într-un final. Ci cu voie bună cît mai veseli şi în bucuria vieţii tot mereu, că-i tonifiant şi sănătos cît vom exista. Abţinerea de a ne da arama pe faţă, doar înspre binele general, măcar cît putem mai mult şi să luptăm a progresa în sensul bun şi util.
   Să fim cu bun-simţ şi să-L ştim corect de se poate, de nu, atei, pentru a nu-I greşi fiind neutri pînă se va putea. Dar lucru esenţial curajul să nu ne lipsească niciodată, de putem, că toate-s prin el posibile în îndreptarea cerută SUS. De nu totul se pierde în timp şi ne irosim degeaba în existenţă neputincioasă, fără folosul cerut de EL. Catastrofele-s legate-n viaţă şi de lipsa curajului de a înfrunta nevoile ce ni-s în cale fără EL şi imorali. Dar să ne mobilizăm continuu încăpăţinaţi înspre bine cu curaj, părăsind răul pentru totdeuna.
   Frica-i ruşinoasă dar sănătoasă, aiurea, nu-i aşa, nu că trebuie să fim straşnici viteji, ci cu bun-simţ, să ni-L dorim alăturea cu mult curaj şi moralizaţi. Şi frică nu-ţi mai e niciodată, EL e totul, nici o putere nu-i mai peste EL pe Pămîntul SĂU, între noi cei vii. Din puct de vedere moral frica-i ruşinoasă, specifică celor părăsiţi de EL că-s nedrepţi. Ne şi împiedică-n viaţă tot mereu, a ne realiza, de nu ţinem cont de EL şi moralizaţi, vom învinge mereu, prin EL, neînfricaţi noi şi ai noştri.
   Duşmănia, culme a imoralităţii, e din cauza necunoaşterii corecte a realităţii şi lipsei de voinţă de a schimba lucrurile-n bine şi util. Creind îndepărtarea de oameni, artificiale izolări nesănătoase între noi sociabilii prin definiţie. Deci nu depărtarea creează duşmănii, ci duşmănia creează îndepărtări şi uitări nefolositoare. Că-i pentru unii greu să-şi apropie oameni şi nici nu ştie cum să-i menţină apropiaţi. Să-şi învingă neputinţele, îndărătnicia şi limitele, îndreptîndu-se.
   Adevărurile-s numeroase şi diverse în lume date spre cunoaştere, dar mai mult contemplativ, nu ne implicăm. Le aflăm ca ceva poate bine şi util, dar neînvăţate, doar dreptatea e forţă şi acţiune împotriva nedrepţăţii printre oameni. Dreptatea nu ţine seama de persoane şi nu scuteşte pe nimeni de asprimea loviturilor sale. Nedreptatea nu-i stă în faţă, ci doar de minciuna înlătură adevărul, ca acum în lume, de mult timp.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu