1263.Oblăduirea

   Mai bine decît să-L supărăm prin credinţe străine de EL şi care nu vă ajută-n viaţă ci din contra, aveţi necazuri cu toate că vă supuneţi lor necondiţionat. Evitaţi-le, retrăgeţi-vă încet, încet mai bine ateu, aşteptîndu-L cînd va fi posibil să-L ştiţi corect. Şi între timp moralizaţi-vă corect înfăptuind numai binele şi după aceea abordaţi-L cu încredere şi vă va comunica cum va continua existenţa ta, cu răbdare caută să-L recepţionezi cu atenţie mare.
   Sînt oameni celebri cu realizări pe măsura talentului demostrat şi recunoscut în lume, dar care în timp decad, fiind încă în formă nu-şi dau seama cînd permit unui nedrept iz de spurcăciune să le otrăvească viaţa, dezechilibrîndu-i existenţa, compromiţîndu-i chiar şi-n proprii ochi. Pe bună dreptate se zice că Divinitatea cînd vrea să te pedepsească îţi ia minţile şi singur îţi faci felul, ratînd existenţa, de altfel începută promiţător.
   Da Dumnezeu, Creatorul nostru şi a tot ce-i viu pe Pămîntul SĂU, E şi singurul Reponsabil din partea CER-ului de noi cei vii. Nu cîte închipuiri deşarte din nt ce duc lumea în eroare crasă şi-i face să plătească în faţa SA prin nevoi şi suferinţe şi chiar timpurie dispariţie. Nu vă daţi seama capilor de nedreptate religioasă că aveţi o imensă responsabilitate în lume, ducîndu-i în eroare pe barba lor, plătiţi şi voi, dar ei ce vină au că-i duceţi cu preşul, nedrepţilor!
   Facerea de bine e greu de înfăptuit, trebuie curaj şi se poate să fim acuzaţi şi înstrăinaţi de cine ştie ce năzbîtii interpretabile strîmb. Pentru că lumea nu-i învăţată cu binele ci cu rele şi utîte îndeletniciri nedrepte, dar li se par fireşti în lumescul hîd de azi. Şi totuşi numai cu binele şi cu bun-simţ în existenţă mai putem să ne apropiem de EL cu şanse de înţelegere şi conlucrare, altfel e degeaba, chiar de-L ştii corect. Vechea zicere, faptele şi credinţa salvează existenţa, numai una singură nu-i suficient de tinzi spre binele deplin.
   Sînt împrejurări cînd comiţînd o inexactitate, faci un bine, te eschivezi de la ceva firesc dar doar pentru a comite un bine. Chiar de eşti mustrat ori alte pedepse umane îs derizorii faţă de aprecierea SA, care-i singura care contează în lumea asta, chiar de nu se vedem dar în timp se simte şi eşti salvat la o adică. Sîntem în lumea oamenilor dar sub oblăduirea LUI.