EL e dincolo de bine şi rău, ambele-s de sorginte Divină, de bine avem voie să ne lipim şi să-l înfăptuim cît vom exista, iar de rău cu toate că-i în tot locul să ne-ncerce, să nu ne atingem de el niciodată. Se zice încă o minciună : că EL, Dumnezeu Creatorul e Zeul răului, aiureli de nedrepţi ordinari ce-I plătesc aceastea. Iar despre necuratul isus, mortul vechi din nt, c-ar fi bunul, dar e doar un mort şi nu-i, numai cel al viilor Dumnezeu Singurul din CER contează pentru noi cei vii.
Din contra de te căieşti în faţa SA, ţi se iartă multe doar să fii sincer şi adînd implicat în ceea ce-I expui LUI la o adică. E greu să ni-L închipuim, cum E şi să nu-I greşim şi nouă însăşi să nu ne greşim inaginea SA, ce trebuie să fie desăvîrşită. Eu îL caut aşa cum L-am simţit prima dată, ca o prezenţă dominatoare, puternică benefică, aşteptată şi de ne descris mai mult de atîta acuma, poate atunci eram mai bine informat imediat după întîlnirea mea cu EL, dar pe moment atunci mi se cerea continuu de EL să-I spun Tatăl nostru şi nu-mi ieşea, eu pînă atunci ateu, ori liber cugetător. Şi după aceea am trăit mult timp euforia bucuriei aproape de ne exprimat către toţii ceilalţi întîlniţi, o mai ţin minte ca ceva deosebit.
Şi mult timp după aceea am avut şi-o imensă fericire, scurtă, cînd I-am mulţumit odată cînd am trecut print-o încercare grea şi minuni simţite, ajugînd cu bine acasă.
Cel mai bine cînd nu aveţi imaginaţie suficientă, căutaţi pe NET descrierile lui Petrache Lupu şi al Mariei Petre cînd L-au întîlnit, am să încerc eu să vi le postez :" "un moş" cu barba alba si lunga pana la brau, mustati foarte lungi si
impreunate cu barba. In loc de imbracaminte avea peste tot numai par
alb ca matasea, care ii acoperea corpul pana jos la degetele
picioarelor, ca un fel de sarica ciobaneasca. Sta in aer, la vreo doua
palme de pamant. De la el venea un miros asa de frumos cum nu se
intalneste la nici o floare de camp sau gradina - ceva care aduce cu
mirosul de smirna. Mosul i-a spus: "Nu-ti fie frica. Sa te duci sa spui...." "Atunci s-a
infaptuit minunea. In fata copilei statea un barbat luminos, cu ochi
albastri si barba alba. „Avea o fata de-o blandete nemaivazuta - scrie
in memoriile ei Maria Petre. Era cu totul si cu totul imbracat in albul
acelui nor, inconjurat de ingeri si de porumbei care zburau“. Apoi, un
glas bland i-a vorbit fetei: „Nu te teme, fiica fecioara Marie, Eu sunt Tatal Ceresc Dumnezeu si te-am ales sa spui oamenilor Cuvantul Meu. Ai auzit de Dumnezeu?“.".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu