1297.Îndepărtînd speranţa

   Înstrăinaţii de EL caută continu justificări şi porniri care mai de care mai năstruşnică, acuma, că de ai curaj în faţa morţii eşti biruitor în viaţă. Aiureli de nedrept turbat poate, moartea de a-i avut o viaţă corectă o ştii o aştepţi, te-ai împăcat cu toate cele şi-n tihnă treci ştiindu-L şi dincolo îL vei afla tot într-o conlucrare mai altfel.
   E mai altfel viaţa împreună cu EL, nu e ştiută de nedrepţi şi li-i greu a o pricepe şi intuiesc nedrepte căi, ar trebui moralizare şi să-ncerce abordarea SA şi să vadă cum e cu adevăratul Dumnezeu, nu cu nedreptatea lumii ce ne duce la rateul existenţei şi cu neîmpliniri cît vieţuim în lume.
   Nu are nici o legătută viaţa cu moartea decît pentru nedrepţii înfricoşaţi de EL prin moarte şi alte ameninţări pentru a-L şti şi îndreptaţi să-L abordeze, conlucrînd cînd e timpul lor corect. Viaţa e un cadou din parea SA şi trebuie trăită corect în bucurie şi mulţumire sufletească făurind binele şi utilul, ştiindu-L cum se cere.
   Încă de la crearea creştinismului Divinitatea a început distrugerea şi discreditarea acestei strîmbe religii în raport cu EL. Prin diverse constrîngeri prin care religia nedreaptă a trecut şi trece slăbită şi cu multe suferinţe ce le plătesc cei ce-o urmează în timp doar, doar îşi vor reveni la realitatea SA corectă. Totuşi cred că-i şi o pedeapsă ce-i scris ca lumea să fie înstrăinată şi-n suferinţă un timp cînd nu-L vor cunoaşte corect şi purtîndu-se şi imoral.
  Acest timp de trăire neagră se apropie de final ca şi zilele creştinismului nedrept ce multă vărsare de sînge o făcut şi rău şi urît lumii. E nevoi de un timp de reflecţii şi concluzii de învăţătură de minte, să nu se mai repete aşa prostie hîdă niciodată.
   Nedrepţii nu numai spiritual ci şi ordinarii imorali reuşesc din vina oamenilor cumsecade ce nu veghează la bunul mers al societăţii, delăsători fiind, le permit netrebnicilor să parvină şi-n fruntea societăţii tot potlogării fac şi se duce de rîpă totul. Şi azi la noi  îi la fel şi nu se întrezăreşte îndreptarea prea curînd, punînd umărul strîmb şi necredinţa ce nu-L ştie cum e firesc, într-o societate şi imorală
   Cuvinte doar au rămas ordinea, civilizaţia şi dreptatea goale de conţinut în imoralitatea nedreaptă ce-i azi îndepărtînd speranţa spre mai bine, încă nu se ştie cît.