1633.Nu doresc să li se spună adevăruri neplăcute

    Degeaba o fost EL pe aicea acum 77 de ani, lăsînd urme în mass media vremii. Și unele amintiri răzlețe în mulțimea de pe aicea, dacă aiurea nu se știe. Și nici cei ce-și zic că-L slujesc, chipurile, L-au ascuns și nu-L respectă, ci tot pe necuratul lor de mort vechi. Și pe taicăsu, romanul violator, tot necurat mort vechi, ce-s oale și ulcele. Dar cu pompă pomeniți de nedrepții și de azi. Ar trebui cu pompă funebră și s-o termine cu nedreptatea față de EL și noi.
   Nedrepții nu doresc să li se spună adevăruri neplăcute, ce-i combate în însăși esența minciunii lor. Și imoralității înrăite de care dau dovadă mereu. Fără idei de doi bani corecte în cap, ci doar iluzia nedreaptă și fapte pe măsură, strîmbe. Lipsind Baza vieții din lume, nu are cum fi normalitate între oameni și bun-simț. Fiecare își manifestă credința după cum o percepe în sine sa, cum îi e personalitatea.
   Să fim răbdători și neînfricați, curajoși chiar că-I cu noi și ne ajută, și restul nu-L știu. Noi să-I facem deschiderea necesară către ei, cînd va fi timpul. Multe ne sînt permise dar fără de folos, de nu sîntem cum trebuie și cum ne cere. Să nu ne prostim în fața SA și a lumii, ci cu firescul înspre bine în noi mereu.
    Ne facem de cap o perioadă și EL ne tolerează, să vadă la ce ne duce mintea la bune și rele mai ales. Să-s capcane pretutindeni ce ne obligă la rele mereu, de nu avem bun-simț. Răul e mai ușor de înfăptuit de noi, parcă e făcut anumea să ne ducă de nas. Și s-o încurcăm cu EL în primul rînd și nu ne dăm absolut de loc seama. Că ne facem rău nouă, cel puțin în timp se adeverește și părăsiți suferim, de nu și murim.
    Din contra cînd înfăptuim răul avem o părere de satisfacție în noi. Falsă ca să ne distrugem pe noi înșine, de-i mai sus animalitatea din noi decît spiritul și gîndirea. Ce ar trebui să ne aducă pe calea bună a moralei, omenescului din fire ce n-ar trebui să ne părăsească vreodată. Să nu-l alungăm din noi ori să-l uităm.
    Părinți și educatori nu fiți de formă lîngă noi, ci făceți-vă menirea! Datoria înaintea tuturor nevoilor pînă vă îndepliniți crezul, de-l aveți de nu, vai de noi toți.

1622.O termină nemulțumiți cu viața, oare de ce?

   Dovezi ale existenței SALE îs pretutindeni, de vreți a le vedea, că de regulă nu se vrea de nedrepți. Și-s urmați de mulțimea needucată în spiritul corect al adevărului nostru. Că toți pretind că-L știu și slujesc, minciuni. Uitați-i părăsiți cum suferă și-o termină nemulțumiți cu viața, oare de ce? Și nu numai ei ci și ai lor, cu duiumul mereu exemple de nerealizați cum trebuie. Că-s fără EL și nedrepți.
   Asistăm de 1687 de ani în care impostura nedreaptă LUI și nouă se dă mai ceva decît autenticul SĂU. Și o reușit să ne mintă cu nerușinare și încă o ține tot așa.
   Ne mai atrage să ne dăm corecți și drepți și-n fața unor novici ține figura, dar la o adică se vede tărășenia. Și nu totdeauna și plătește nedreptul în lumea nedreaptă de azi.
   Într-adevăr ni-i teamă de EL, cînd ne gîndim bine, că-n ființa noastră cît de străină LUI. Tot e ceva intim ce te mobilizează, cînd e cazul și aproape pe nesințite, reacționezi involuntar. Chiar cum trebuie și pe neașteptate chiar și ție inexplicabil, ceva ce ne depășește de demult. În fire rămasă o restanță ascunsă, ne știută, ne scontată în definitiv.
   Nu că trebuie temut, ci respectat și știut corect, care-i cu totul altceva. Și EL ne dorește îndreptarea nu înspăimîntarea cu toate că și aceasta-i o componentă  de luat în seamă în utima instanță.  Mai ales pentru înstrăinații de EL și înrăiții nedrepți, ce nu-L știu de altfel. Nu că toți sîntem de treabă, în fața SA, se schimbă situația, nu-i ca-n lume.
   Și chiar între oameni nu toți sîntem cu bun-simț, ci foarte puțini și înspre bine orientați. Că nu de florile mărului, ci pe bună dreptatea EL ne dorește îndreptarea. Deorece imoralitatea-i peste tot în formă și ne domină viața nedreptă și fără bine. Și lucru adevărat și fără EL știut cum trebuie.