4321..Potolirea e cerința.

  Acea țîră de dezmeticire durează cam mult la mine, se vede treaba că nu-s copt și cîte și mai cîte ce nu le reușesc a le îndeplini. Cum ar fi normal, dar doresc să reușesc, mă dau la cale mai greu decît aș vrea și CER-ul cred la fel în felul SĂU. Se ține de capul meu mereu să înfăptuiesc ceva ce nu-l dibuiesc pe de-a-ntregul nici acuma, fiind mereu loc de mai bine.
  M-am angajat să-L urmez și nu cam pot cum se dorește și doresc, e dificil și-L consider foarte îndepărtat de mine încă. De noi nici nu mai spun, dar nu-i bai văd că se vrea îndreptarea cu orice chip a mea deocamdată și așa va fi, chiar de mi-i greu încă. În legătură cu via, trebuie să o desființez cît de curînd, doresc să-i ia locul una numai de masă, cu vinificarea mai deloc.
  De asta e bună practica la „împărtășanie”, că doar se gustă ceva ce ne amintește de fructul oprit în forme ne cuminți, potolirea. E cerința SA către noi și așa să-I dăinuim cît vom mai fi, am zis cam sfinți însă.

3606.Pregătirea fiecăruia în vederea pornirii

  Asta-i lumea și ca ea sîntem și noi, cam așa-i treaba dar mai sînt excepțiile. Pretutindeni, care confirmă legi ce ne privesc dar nu ni le însușim, nu ne interesează. Decît bucata noastră de firesc uman, nu vedem mai încolo și-n coace, ci de insuflă. O atracție nu neapărat bună, dar să ne simțim noi bine, nu contează restul.
  Nesimțirea la locul ei de cînd lumea și EL de SUS, ori dintre noi, ne tot studiază. În fel și chip, căutînd soluții de cumințire și îndreptare a noastră pe căi cît mai omenești. EL fiind Creatorul Totului și bineînțeles și al nostru și al naturii primitoare. Cu toții și noi bineînțeles, dar inconștienți, așteptăm finalizarea încercărilor.
  Și pregătirea firească în vederea pornirii spre aflarea căi de urmat împreună.

3346.Ce EL ne-o pus-o-n față, doar ne vom dezmetici

  Ne tot învîrtim dintotdeauna pe aicea și se vede treaba că și-n alte zări. În limitele vechilor obiceiuri, mai și aflări noi ale altor locuri, căutînd un CE. Ne deslușit mereu ascuns în ziceri și ziceri de nedescifrate mari taine. Chiar de mai aflăm cîte ceva prin decodări ce ne împlinesc oarecum în timp, pe aicea doar. Tot nu avem deschiderea aflărilor trebuincioase mereu cît sîntem pe Pămînt.
  Ni se tot cere cunoașterea binelui și uitarea răului, încrederea între noi toți să domnească. Deci bunul-simț vechi de cînd lumea, mereu înnoit cum trebuie. Și cel mai important demers e să-L știm pe EL, Cine E și de ce? Că altfel trăim degeaba. Ne irosim cum de altfel o tot pățim de multă vreme, întorcîndu-I spatele LUI. Dîndu-i întăietate necurățeniei, ce EL ne-o pus-o-n față, doar ne vom afla.
  Dar noi nu și nu îi tot dăm înainte cu vrute și ne vrute netrebnicii. Și chiar de ne mai dă de știre despre EL, Ce E, noi tot înainte cu nerozia o tot ținem, de nu putem să ne dezmeticim.