3690.Să ne dovedim exigența de a fi oameni adevărați

  Deci sîntem parte a nu-i proces îndelungat, nemaiîntîlnit pe aicea, o contrucție umană. Nouă în universul cunoscut și cunoscută în cel ce nu știm încă nimica de existența sa. Ascunsă neputinței noastre a de a fi cum ni se cere și pînă un alta în căutare. Dovedindu-ne nouă înșine îndreptarea și omenia aflată înspre cunoaștere. Cunoaștere a fenomenului uman în desfășurare, cît o mai rămas, aflîndu-l mai de aproape.
  Cu tehnologia și celelalte la îndemînă azi, posibil să ne dezmeticim mai acătării. Cu gîndire dată și spiritul într-o aflare de viitor, mai cumsecade omului încă tare neputincios. Conștiința adevărat dreaptă, morală și bunătatea caracteristică omului fără grija neputințelor. Conservîndu-ne în cunoaștere aflări la îndemînă care azi nici nu visăm.
  Trebuind în continuare să ne dovedim exigența de a fi oameni adevărați cum e nevoie.

3587.Trăindu-le evidențiindu-ne ca neoameni

  Mereu de vrem cu bun-simț descoperim semne sigure ale existenței SALE. Pe oriunde vrem cu adevărat și nu-i neapărat nevoie să ne tot vorbească EL Însuși. Cum nu tare de mult o fost chiar pe meleagurile noastre înștiințîndu-ne. Despre EL și noi oarecum cum trebuie să-I fim, n-o mers treaba cum trebuia. Încă-i în aflare calea spre recunoașterea LUI corectă, demnă de oamenii ce sîntem cu EL.
  Împreună în devenirea folositoare oricui, și CER-ului și omenirii în totalitatea ei. Benefică și încă atît de înstrăinată căutărilor LUI și ale noastre, de nu dibuim. Ce ne tot trebuie de cînd sîntem pe aicea, încurcînd borcanele exitențiale de cînd sîntem. Ne dîndu-ne noi seama de legătura firească cu EL, ignorînd-o încă zăhăiți. De cîte nelegiuiri și leneșe nerozii ce tare ne încurcă, evident ne luate în seamă.
  Induși singuri în erori ce de jos nu se văd, trăindu-le evidențiindu-ne ca neoameni.

3346.Ce EL ne-o pus-o-n față, doar ne vom dezmetici

  Ne tot învîrtim dintotdeauna pe aicea și se vede treaba că și-n alte zări. În limitele vechilor obiceiuri, mai și aflări noi ale altor locuri, căutînd un CE. Ne deslușit mereu ascuns în ziceri și ziceri de nedescifrate mari taine. Chiar de mai aflăm cîte ceva prin decodări ce ne împlinesc oarecum în timp, pe aicea doar. Tot nu avem deschiderea aflărilor trebuincioase mereu cît sîntem pe Pămînt.
  Ni se tot cere cunoașterea binelui și uitarea răului, încrederea între noi toți să domnească. Deci bunul-simț vechi de cînd lumea, mereu înnoit cum trebuie. Și cel mai important demers e să-L știm pe EL, Cine E și de ce? Că altfel trăim degeaba. Ne irosim cum de altfel o tot pățim de multă vreme, întorcîndu-I spatele LUI. Dîndu-i întăietate necurățeniei, ce EL ne-o pus-o-n față, doar ne vom afla.
  Dar noi nu și nu îi tot dăm înainte cu vrute și ne vrute netrebnicii. Și chiar de ne mai dă de știre despre EL, Ce E, noi tot înainte cu nerozia o tot ținem, de nu putem să ne dezmeticim.

1702.Ne încredem, și-n fața LUI nu avem valuare

    Nu vrea pe față să ne abordeze, cum nici noi nu-L ascultăm. Cum ne-o îndrumat acum 77 de ani, chiar de pe aicea. Ne costă îndărătnicia asta, necuviincioasă, de a nu-L asculta pe Însuși Creatorul Totului. Ce încă nu-L știm mai defel, dar ne credem strașnici și-n fața LUI nu avem valoarea. Ce încrezuți ne năzărim, deșertăciune, închipuire doar, de nu-L știm a respecta.
    În trecutul îndepărtat, ne-am putut apropia oarecum de EL și EL de noi. De fapt EL, de-I cu inițiativa noi îL urmăm într-o oarecare măsură. Că inerția pornirii spre cunoașterea Divină e înfrînată de necunoașterea noastră. Limitată și de SUS și de nedreptatea ce repede ni se înfiripează între noi oamenii.
    Mai avem pași încă de făcut înspre ceea ce e în programa SA pentru noi. De altfel creația SA, dar nerecunoscută ferm și clar nici acuma, o bîjbîim încă. Am avut o amînare ce încă ne întunecă existența de mult timp.
    Din cauza unei nedrepte închipuiri ce ne încă domină viața tuturora. Și părăsiți, pentru ea plătim cu toții în neștirea generală din lume. O oarecare dezmeticire o fost o perioadă scurtă. Cînd o venit EL, Personal, Dumnezeu Însuși pe la noi și ne-o îndrumat acum 77 de ani. Și cu toate că ne-o și cerut multe și mărunte, nu I le-am  îndeplinit încă, nici pînă acuma.
    Raționali cît ne permite viața, dar și spiritualitatea, credința în EL, cam nefiind. E bai mare și cu gîndirea, avem probleme de adaptare corectă la nevoi. Și îndreptarea cerută de SUS și încă ne executată corect. Dar cumsecade cu toleranță și în bine mereu. Și doar ulterior să-L abordăm cu încredere deplină a-L cunoaște.