3753...Înstrăinați, buimaci de așa lumesc

  Viața ni se atribuie, de nedrepți, ca fiind o învoire a fiecăruia cu neputința de a fi om adevărat.  Om adevărat cu conștiința existenței SALE cum trebuie și noi îndreptați. Deci de la început netrebnicii se consideră inapți de a fi în fața LUI competenți de a trăi. Ci o dau pe variante nedemne, conștienți că-s pe căi străine LUI și nouă cum ni se cere.
  Cum am fost dați a fi, dar nu obligați oarecum, ci mai lăsați să ne alegem viața. Ce-o vom urma la libera alegere și-n întunecimea inculturii despre EL și noi. Cum nu e firesc să-I fim în alegerea noastră, ci educați conform datului nostru. Cu EL Deasupra noastră și urmîndu-ne viața cumsecade, nu numai acceptabil. Dar și-n împlinire și bucuria aflărilor ce încă-s departe de noi așa nedrepți.
  Înstrăinați, buimăciți de așa lumesc și cîte nerozii implementate în contemporaneitate.

3587.Trăindu-le evidențiindu-ne ca neoameni

  Mereu de vrem cu bun-simț descoperim semne sigure ale existenței SALE. Pe oriunde vrem cu adevărat și nu-i neapărat nevoie să ne tot vorbească EL Însuși. Cum nu tare de mult o fost chiar pe meleagurile noastre înștiințîndu-ne. Despre EL și noi oarecum cum trebuie să-I fim, n-o mers treaba cum trebuia. Încă-i în aflare calea spre recunoașterea LUI corectă, demnă de oamenii ce sîntem cu EL.
  Împreună în devenirea folositoare oricui, și CER-ului și omenirii în totalitatea ei. Benefică și încă atît de înstrăinată căutărilor LUI și ale noastre, de nu dibuim. Ce ne tot trebuie de cînd sîntem pe aicea, încurcînd borcanele exitențiale de cînd sîntem. Ne dîndu-ne noi seama de legătura firească cu EL, ignorînd-o încă zăhăiți. De cîte nelegiuiri și leneșe nerozii ce tare ne încurcă, evident ne luate în seamă.
  Induși singuri în erori ce de jos nu se văd, trăindu-le evidențiindu-ne ca neoameni.