4208..Deocamdată.

  Consider de vreme EL Însuși Dumnezeu o catadicsit să ne abordeze în vederea amintirii că le sîntem datori morților noștri. Ori a oricui să-i pomenim, e ceva de luat în seamă, mai greu pentru mine care numai de vii doream să văd ce și cum. Că cei morți nu mai sînt, dar totuși de vreme ce EL ne atrage atenția în acel sens nu-I de ignorat, ci din contra de căutat să-L mulțumim.
  Și-n acest sens pentru mine, cam de ne înțeles, că va veni vremea cînd EL printre noi va fi din nou, mai ceva ca-n vechimea amintită. De VT(Vechiul Testament) și ne vom preocupa a-L urma și consecința viața veșnică va fi țelul acelor vieți. Nu deodată mi se transmite acuma, ci-n timp și spațiu ce va ține de noi înșine cum vom fi notați de SUS, promovați.
  Înspre acea trăire de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, sună cunoscut? nu parcă-i vorba de un basm cunoscut. Și nu-i basm decît acuma așa pare fiind încă înglodați în neputințe cît casa, vai de steaua noastră, deocamdată fără de EL.

1702.Ne încredem, și-n fața LUI nu avem valuare

    Nu vrea pe față să ne abordeze, cum nici noi nu-L ascultăm. Cum ne-o îndrumat acum 77 de ani, chiar de pe aicea. Ne costă îndărătnicia asta, necuviincioasă, de a nu-L asculta pe Însuși Creatorul Totului. Ce încă nu-L știm mai defel, dar ne credem strașnici și-n fața LUI nu avem valoarea. Ce încrezuți ne năzărim, deșertăciune, închipuire doar, de nu-L știm a respecta.
    În trecutul îndepărtat, ne-am putut apropia oarecum de EL și EL de noi. De fapt EL, de-I cu inițiativa noi îL urmăm într-o oarecare măsură. Că inerția pornirii spre cunoașterea Divină e înfrînată de necunoașterea noastră. Limitată și de SUS și de nedreptatea ce repede ni se înfiripează între noi oamenii.
    Mai avem pași încă de făcut înspre ceea ce e în programa SA pentru noi. De altfel creația SA, dar nerecunoscută ferm și clar nici acuma, o bîjbîim încă. Am avut o amînare ce încă ne întunecă existența de mult timp.
    Din cauza unei nedrepte închipuiri ce ne încă domină viața tuturora. Și părăsiți, pentru ea plătim cu toții în neștirea generală din lume. O oarecare dezmeticire o fost o perioadă scurtă. Cînd o venit EL, Personal, Dumnezeu Însuși pe la noi și ne-o îndrumat acum 77 de ani. Și cu toate că ne-o și cerut multe și mărunte, nu I le-am  îndeplinit încă, nici pînă acuma.
    Raționali cît ne permite viața, dar și spiritualitatea, credința în EL, cam nefiind. E bai mare și cu gîndirea, avem probleme de adaptare corectă la nevoi. Și îndreptarea cerută de SUS și încă ne executată corect. Dar cumsecade cu toleranță și în bine mereu. Și doar ulterior să-L abordăm cu încredere deplină a-L cunoaște.