4208..Deocamdată.

  Consider de vreme EL Însuși Dumnezeu o catadicsit să ne abordeze în vederea amintirii că le sîntem datori morților noștri. Ori a oricui să-i pomenim, e ceva de luat în seamă, mai greu pentru mine care numai de vii doream să văd ce și cum. Că cei morți nu mai sînt, dar totuși de vreme ce EL ne atrage atenția în acel sens nu-I de ignorat, ci din contra de căutat să-L mulțumim.
  Și-n acest sens pentru mine, cam de ne înțeles, că va veni vremea cînd EL printre noi va fi din nou, mai ceva ca-n vechimea amintită. De VT(Vechiul Testament) și ne vom preocupa a-L urma și consecința viața veșnică va fi țelul acelor vieți. Nu deodată mi se transmite acuma, ci-n timp și spațiu ce va ține de noi înșine cum vom fi notați de SUS, promovați.
  Înspre acea trăire de tinerețe fără bătrînețe și viață fără de moarte, sună cunoscut? nu parcă-i vorba de un basm cunoscut. Și nu-i basm decît acuma așa pare fiind încă înglodați în neputințe cît casa, vai de steaua noastră, deocamdată fără de EL.