joi, 12 decembrie 2013

4177..Cît ne putem permite.

  Deci putem și de unii singuri încerca marea cu degetul și-o putem afla și trece cînd e clipa dezmeticirii și pentru fiecare în parte. EL însă are așii SĂI în mînecă, acei dezmeticiți din naștere potențiali înspre EL cum e firescul vremurilor. Că și aici e o întreagă istorie ce n-o prea accesăm cum vrem, ci de regulă doar CER-ul E tutelar și noi cîrpim. Cunoașteri ce se lovesc uneori ca nuca-n perete, dar nu dezarmăm defel, continuînd pînă nu mai putem, de ne trezim însă.
  E cam greu cu deșteptarea asta în așa secetă de limpezirea gîndurilor cam anapoda pe coclaurile nedreptății și neputințelor fudule. Ce ne tot dau tîrcoale zăpăcindu-ne de nu-L putem accesa singuri riscînd orice dar cunoaștere nu, deci salvarea. De la înecul preconizat de cînd lumea fără EL, garanția reușitei în acestă viață, dar nu oricum, ci cum vrea EL cu noi.
  Aflători de ce ne lipsește momentan și de acaparat cu nesaț cît ne putem permite spre EL și EL primindu-ne.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu