4170...Omeniei ce ne lipsește.

  Cu pielea la saramură ne tot ține de cînd lumea, dar ne mai arată fața SA umană prin cîte excepții de la regulile neîndurătoare. Conferindu-ne ocazii minunate, de vreme ce noi merităm doar altoiri, obișnuindu-ne cu jugul neputinței de a fi oamenii dați să fim. Și nu reușim decît amînări și călcări în străchini de-L facem neîndurător în cele mai multe cazuri ce ne vizează de cînd lumea.
  Lume a neputinței de a-I fi proiectata LUI umanitate ce încă nu se întrezărește decît așa vag uneori, dar nu ne preocupă suficient. Delăsători de tăriile LUI date nouă să le ținem cu sfințenie nici azi respectate mai defel cam de nimeni. Doar cîteva excepții pe ici pe colo ne lămuritoare cît am vrea și mai ales EL dorindu-ni-le obișnuință să ne fie, dar nu-i chip încă.
  Va mai trece timp și poate cu ajutorul nemijlocit al LUI ne vom alinia cum trebuie omeniei ce ne lipsește să fim cît mai oameni.