4170...Omeniei ce ne lipsește.

  Cu pielea la saramură ne tot ține de cînd lumea, dar ne mai arată fața SA umană prin cîte excepții de la regulile neîndurătoare. Conferindu-ne ocazii minunate, de vreme ce noi merităm doar altoiri, obișnuindu-ne cu jugul neputinței de a fi oamenii dați să fim. Și nu reușim decît amînări și călcări în străchini de-L facem neîndurător în cele mai multe cazuri ce ne vizează de cînd lumea.
  Lume a neputinței de a-I fi proiectata LUI umanitate ce încă nu se întrezărește decît așa vag uneori, dar nu ne preocupă suficient. Delăsători de tăriile LUI date nouă să le ținem cu sfințenie nici azi respectate mai defel cam de nimeni. Doar cîteva excepții pe ici pe colo ne lămuritoare cît am vrea și mai ales EL dorindu-ni-le obișnuință să ne fie, dar nu-i chip încă.
  Va mai trece timp și poate cu ajutorul nemijlocit al LUI ne vom alinia cum trebuie omeniei ce ne lipsește să fim cît mai oameni.

3690.Să ne dovedim exigența de a fi oameni adevărați

  Deci sîntem parte a nu-i proces îndelungat, nemaiîntîlnit pe aicea, o contrucție umană. Nouă în universul cunoscut și cunoscută în cel ce nu știm încă nimica de existența sa. Ascunsă neputinței noastre a de a fi cum ni se cere și pînă un alta în căutare. Dovedindu-ne nouă înșine îndreptarea și omenia aflată înspre cunoaștere. Cunoaștere a fenomenului uman în desfășurare, cît o mai rămas, aflîndu-l mai de aproape.
  Cu tehnologia și celelalte la îndemînă azi, posibil să ne dezmeticim mai acătării. Cu gîndire dată și spiritul într-o aflare de viitor, mai cumsecade omului încă tare neputincios. Conștiința adevărat dreaptă, morală și bunătatea caracteristică omului fără grija neputințelor. Conservîndu-ne în cunoaștere aflări la îndemînă care azi nici nu visăm.
  Trebuind în continuare să ne dovedim exigența de a fi oameni adevărați cum e nevoie.

2956.Negativitate și refuzul de a fi cum trebuie om

   Nu formăm o societate umană fără morală, nu se încheagă, e dezmembrată. Încă de la început, cu răul și urîtul, ca și cu neputința nu se alcătuiește nimica durabil.
În domeniul omenescului atît de apucat și delăsător, de regulă nenaturali ci artificiali. După orice pornire străină, capabil s-o copieze, fără personalitate, aiurit incapabil.
  Numai cu binele și elementele sale ne putem compune viața, să fim cum trebuie între oameni. Și oriunde în lume, demni, adevărați, conlucrînd la realizări cu adevărat utile. Fără valori umane cunoscute, doar cu sinceritatea de fațadă, nu se poate face doi pași în calea dorită. În teorie tare și-n fapte ioc, de paradă și netrebnic ca om fără valoare.
  Simțul libertății pierdut, nu te mai poți numi om, ești o legumă, neputincios. Fără valori practice, teoretician al nimicurilor omenești, în fine dar nu ajung să fii om. Negativitatea și refuzul de a fi cum trebuie între oameni, e o pacoste ce nu poate ține.

2786.Că odraslele o mai duc o vreme după părinți

  Da cui-i pasă, nouă tuturora, ce ținem de această lume umană, încă în căutări. Să ne aflăm menirea ce ni-i ascunsă că nu-L dibuim bine, e o vreme ce trebuie aflată. Cînd va dori doar EL. Și să ne comportăm cumsecade între oameni cu binele mereu în față. Iar despre partea familiei ce se încheagă, ține doar de sînt copii, cît existăm noi ca părinți.
  Punîndu-se la socoteală, că odraslele o mai duc o vreme după părinți. Că de nu îi bai, sîntem penalizați de CER noi ca părinți, de suferă ori ne mor copii. Atrăgîndu-ni-se atenția că-I greșim și să ne revenim cum trebuie să fim ca oameni în fața LUI. De nu, vor urma și altele de tras pînă de nu și nu, o sfeclim definitiv. De minte nu avem și ne-am irosit o viață în fața SA, ce-I nemulțumit că nu-L știm.
  Căutînd să ne comportăm cum se cuvine, ca să avem o viață tihnită și mulțumiți. În toate cele mereu pînă la finalul știut. Doar astfel ni-i viața concepută pe Pămînt de Diriguitorii CER-ești.

1716.Cîștig mare și cu costuri la îndemîna fiecăruia

   Viața e uneori încîntătoare și de ne-o facem unul altuia plăcută și de trăit cum trebuie. Atenți și delicați, ne plictisiți ci interesați de o colectivitate cît mai umană. Nu-i nici ușor nici greu e de făcut toate acestea și să vedem consecințele. Și de tras concluziile necesare pentru a ști ce-i de făcut în continuare. Zic că-i un cîștig mare și cu costurile la îndemîna fiecăruia, nu cine știe ce.
   Condiția e alta să ne pricepem că nu-i fiecare învățat cu o viață tihnită. Și mulți nici n-o suportă, dar trepidațiile existenței de zi cu zi te zdruncină. Obosindu-te și uzîndu-te mai repede, te saturi și plictisit îL nemulțumești și pe ceilalți. Așa că-i mai bine o trăire moderată cu de toate după cum crezi că-i bine. Dar cu bun-simțul strict ordinar ce-l dorim de la fiecare și noi la rîndul nostru, cît de cît.
   De intervine o competiție:care face mai mult bine altora, e și mai de dorit. Ajungîndu-se la raiul pe Pămînt acolo unde ești. În orice condiții, dar trăind mai altfel cum nu știai că e posibil. Învățăm, învățăm continuu, de vrem și se zice că murim tot proști, aiureli. Învățînd buna purtare între oameni, făcînd și pasul cunoașterii SALE.
   EL ne identifică ca un posibil colaborator aL SĂU, și-I de văzut ce urmează, cine știe? Sigur viața vi se va schimba în bine, pentru voi și familia voastră. Și-n continuare de EL consideră că e posibil, vă angajează într-o încercare. Ce-i a vieții voastre, nemaipomenită, să colaborezi cu Divinitatea, la ceva, vei afla.