3889...Nepăsători de bine și EL

  Nu vă obligă nimeni să-nfăptuiți răul și urîtul în viață vouă, printre oameni și-n natură. Ci singuri ne facem de cap, prost instruiți, imorali și fără dreptatea învățată, conștientizată. Definitiv cum ar fi și normal, ca oameni adevărați nu inconștienți de doi bani. Netrebnici, șmecheri înrăiți ce nu valorăm nimica-n fața SA, la o adică ratînd viața.
  Nu toți la fel și deodată, ci cînd socotește doar EL și definitiv pe ne pusă masă. Și atunci disperați am vrea salvarea, dar ea salvare-i în timp și spațiu devreme. Nu ad-hoc, la nimereală, grăbită, ci pe îndelete, cumsecade înfăptuită în pace și liniște. Interioară și cu EL în pricepere cît putem, că-i încă foarte greu, neînvățați. Ci dezvățați de apropierea de EL și EL de noi, constat că-i tare anevoie încă.
  Așa deprinși cu relele și urîtele comportări oriunde și oricum, nepăsători de bine și EL.

3791..O relaționare a demnității uman atît de uitată

  Să încetăm a stîrni, a-l lua în serios răul și urîtul ce ne tot îmbie  mereu. Din împrejurimile firii needucate corect și fără dreptatea necesară vieții. Să ne vedem de firescul binelui, a condiției noastre în raport doar cu EL. Ne provocînd nelegiuirile ce ne tot dau ghes continuu, evitîndu-le. Că știm, ne însoțesc trăiri din datul corespunzător ce trebuie doar să-l lăsăm.
  Să ne călăuzească cum trebuie, necomplicîndu-ne viața, complăcîndu-ne nimicniciei. De la tot pasul, în așa lume tîrîtă nedemn în delăsare, necinste, imoralității. Și celorlalte necurățenii ce ne înstrăinează de calea SA cu noi împreună. Ce oricum o vom parcurge, de vrem ori nu, dar e mai corect, dezmeticirea de pe acum.
  Să ne mijească ajutată și de noi, omenoși, cu frică de Însuși Dumnezeul Cel Adevărat. O relaționare a demnității umane atît de uitată în realizări cu EL împreună.

2956.Negativitate și refuzul de a fi cum trebuie om

   Nu formăm o societate umană fără morală, nu se încheagă, e dezmembrată. Încă de la început, cu răul și urîtul, ca și cu neputința nu se alcătuiește nimica durabil.
În domeniul omenescului atît de apucat și delăsător, de regulă nenaturali ci artificiali. După orice pornire străină, capabil s-o copieze, fără personalitate, aiurit incapabil.
  Numai cu binele și elementele sale ne putem compune viața, să fim cum trebuie între oameni. Și oriunde în lume, demni, adevărați, conlucrînd la realizări cu adevărat utile. Fără valori umane cunoscute, doar cu sinceritatea de fațadă, nu se poate face doi pași în calea dorită. În teorie tare și-n fapte ioc, de paradă și netrebnic ca om fără valoare.
  Simțul libertății pierdut, nu te mai poți numi om, ești o legumă, neputincios. Fără valori practice, teoretician al nimicurilor omenești, în fine dar nu ajung să fii om. Negativitatea și refuzul de a fi cum trebuie între oameni, e o pacoste ce nu poate ține.

2545.Doar că nu-s pentru noi, ca să ne fie bine

  Să nu ne pierdem degeaba, irosiți în lumescul oricînd la îndemînă, de asemenea răul. Și urîtul tot în cale e, doar să ne facem, că nu-s pentru noi, ca să ne fie bine nouă și familiei noastre. Și nu numai, ci și altora de pot și vor să știe cum trebuie dusă viața dată în folosință îndelungată. Nu grăbiți nevoie mare, în nedreptatea firească nelegiuitei lumi, neînțelegîndu-și calea, viața lor și a celorlalți, irosind-o.
  Fără EL și în nimicnicia nefirescului hîd și urît în fața LUI și a noastră corecții. Luîndu-ne după dorința fiecăruia de a-l mulțumi, că nu-i posibil și seamănă a pierdere de timp. Și realizarea e un kitsch ordinar, ce nu reprezintă pe nimeni și nimic, doar lumescul nedrept. De care să ne ferim cît putem pentru a nu ne compromite între noi și-n fața LUI.
  Condiția umană, nedetașată din nevoile firești, mecanice pînă la urmă și totuși cu speranțe. Ce nu-s nefirești, ci omenești, naturale de descătușare a ființei din speranțe și gînduri ascunse. Nefinalizate, nesimțite aidoma unor vise, în sfîrșit readuse în realitatea trăirilor. Împlinirea teoretică, auzită și de tine aflată cam cum e acuma în sfîrșit, ești om.

1952.De nu sîntem de mici vaccinați cum trebuie

   Că fiind nedrepți și fără bun-simțul din facere menținut curat în noi, ne dedăm ușor la rele. Că răul și urîtul is ademenitoare cît trăim, de nu sîntem de mici vaccinați cum trebuie. Și de s-a menținut și credința doar în EL curată, cu tot asaltul mereu al nedreptelor religii. Ești victorios pe viață și ai tăi de asemenea, chiar de nu știu, doar văd că-s feriți și nu-și explică nimica încă.
   Încă nedreptatea ce I se face LUI și fărădelegea față de EL și noi e tare și mare. Chiar de-o ia în bot mereu, sîngerîndă, năucită de cîte încasează, părăsită fiind de EL. Înrăită și tot mai încăpăținată, așa va fi pînă i se va termina creditul, pierind deodată. Și nu știu ce vor face cei ce-o urmează pe hîzenie, EL va hotărî atuncea.
   Nu doar binele făptuit cît trăiești și buna purtare îți asigură liniștea, că liniștea-i de SUS. Omul nu și-o poate făuri singur, ca și fericirea de nu le merităm în fața SA. În fața SA curat să te prezinți doar în EL crezînd cu tărie de neclintit și alt om ești. Treci prin viață neclinti de pe traseul tău, și cu EL ve-i izbîndi pînă la final. Nu te vor atinge de nu vrei nevoile și necazurile niciodată.

1911.Fără să te implici în așa comuniune rea, urîtă

   Pentru o viață reușită în așa hal de nedreaptă societate, e nevoie ori să te izolezi. Complet tăindu-ți toate punțile cu răul și urîtul din lume, fără să te implici în așa comuniune neghioabă. Fie să te ții tare, luptător, strașnic, dîrz și cu o voință de fier, îndărătnic. În bine și util ție și familiei tale, după principii adevărate, cu bun-simț.
    Și cunoscîndu-L cu adevărat, pe căi ce lumea nu le știe că-i deturnată dreptatea. Ascunsă-i adevărul SĂU și al nostru în legătură cu EL, adică Baza vieții. Să devii nesimțit la așa nesimțită omenire și să nu te poată infuiența niciodată. Cu răutatea și urîțenia din ea și celelalte meschinării specifice viitorilor părăsiți. Ce-și ratează viața în necazuri și suferințe și grăbiți să moară, nemulțumiți de o viață nepricepută.
   Deci ca să reușești repet, e nevoie o deconectare totală de actuala viață a societății. E grav, și nu se poate de oricine, pînă se va îndrepta omenirea înspre ce vrea EL și noi dar, nu încă conștienți.